Compensation appeal inadmissible; finality ruling under Law No. 165/2013 upheld.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the plaintiffs’ appeal against the Court of Appeal’s decision, which had upheld the trial court’s partial modification of a compensation decision issued under Law No. 165/2013; consequently, the Court of Appeal decision remains final and binding. The dispute concerned the plaintiffs’ challenge to a compensation decision for a 5,000 sqm plot, seeking annulment, higher monetary compensation, in-kind restitution, and lost profits. The court held that under Article 35(4) of Law No. 165/2013, decisions of the tribunal in such matters are subject only to appeal, and under Article 483(2) and Article 634(1)(4) of the Civil Procedure Code, appellate decisions in these cases are final and not subject to further recourse, rendering the appeal legally unavailable.
Legislator headnote
AI generatedart. 35 din Legea nr. 165/2013, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, art. 402 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ; Compensation appeal inadmissible; finality ruling under Law No. 165/2013 upheld: 165/2013; consequently, the Court of Appeal decision remains final and binding. The dispute concerned the plaintiffs’ challenge to a compensation decision for a 5,000 sqm plot, seeking annulment, higher monetary compensation, in-kind restitution, and lost profits. The court held that under Article 35(4) of Law No. 165/2013, decisions of the tribunal in such matters are subject only to appeal, and under Article 483(2) and Article 634(1)(4) of the Civil Procedure Code, appellate decisions in these cases are final and not subject to further recourse, rendering the appeal legally unavailable.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground: the appeal was declared inadmissible because this provision states that only the appeal is available against the first-instance decision, making the appellate decision final and not subject to recourse.
Procedural rule applied in the dispositive to confirm that decisions given in appeal in cases where the law provides only for appeal are not subject to recourse.
Full text
Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2023
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia I civilă la data de 11.11.2021 (astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din 31.03.2022), reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, anularea deciziei de compensare nr. 41559/23.09.2021, obligarea la plata reală a despăgubirilor de 1.455.076 RON pentru terenul intravilan în suprafaţă de 5.000 mp vie C., în cartier/punct Crucea de Sus (vizavi de staţia peco C.), sau obligarea pârâtei să le restituie acest teren intravilan vizavi de staţia peco C., la DN 21, str. x, şi la plata sumei de 1.455.076 RON, reprezentând venituri pe care le-au pierdut pentru nerespectarea legilor şi favorizarea altor persoane, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate art. 35 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 165/2013.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
La data de 12.11.2021, reclamanta a depus la dosar un înscris prin care a solicitat să se constate competenţa Curţii de Apel Galaţi în soluţionarea cauzei.
La termenul de judecată din data de 17.02.2022, la solicitarea instanţei, reclamanta a precizat că, prin înscrisul menţionat, a avut în vedere competenţa materială şi că îşi menţine excepţia invocată.
În acest context, la termenul de judecată din data de 17.02.2022, instanţa a respins, ca neîntemeiată, excepţia necompetenţei materiale, invocată de reclamantă, pentru motivele consemnate în practicaua încheierii de şedinţă de la acel termen de judecată.
La acelaşi termen de judecată, instanţa a respins, ca neîntemeiată, şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, invocată de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor prin întâmpinare, pentru motivele consemnate în practicaua încheierii de şedinţă de la acel termen de judecată.
La termenul de judecată din data de 31.03.2022, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pentru capătul de cerere având ca obiect obligarea la restituirea terenului intravilan în natură.
2. Sentinţa Tribunalului Vrancea
Prin sentinţa nr. 181/19.05.2022, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor CNCI şi ANRP în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea celor două pârâte la restituirea a natură a terenului intravilan, excepţie invocată din oficiu; a admis în parte acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României -Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor; a modificat în parte decizia de compensare nr. 41559/23.09.2021, în ceea ce priveşte cuantumul punctelor, în sensul că se va menţiona compensarea prin 283.756,75 puncte, în loc de 6.907 puncte; a respins capătul de cerere al reclamanţilor având ca obiect obligarea pârâtelor Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să le restituie în natură terenul în suprafaţă de 5.000 mp intravilan vizavi de staţia peco C., la DN 21, str. x, ca fiind introdus împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins capătul de cerere al reclamanţilor având ca obiect obligarea pârâtelor la contravaloarea veniturilor pe care reclamanţii pretind că le-au pierdut, ca neîntemeiat; a obligat pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la plata, către reclamanta A., a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Decizia Curţii de Apel Galaţi
Prin decizia nr. 230/A/25.11.2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei; a respins, ca neîntemeiată, cererea accesorie a apelanţilor reclamanţi privind plata cheltuielilor de judecată din apel.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., reclamanţii A. şi B..
Au arătat recurenţii că unul dintre judecătorii care a pronunţat hotărârea recurată era incompatibil, datorită faptului că împotriva sa au fost formulate mai multe plângeri penale şi plângeri la CSM, că pricina a fost soluţionată la un singur termen de judecată, fără a se lua în considerare cererea reclamanţilor de administrare de probatorii, că judecata s-a realizat în condiţiile unei proceduri viciate, că hotărârea recurată nu e motivată conform legii, întrucât nu justifică respingerea probatoriului, nici respingerea cheltuielilor de judecată solicitate, că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat întrucât a fost schimbată zona în litigiu ca fiind Satul Nou, în loc de Crucea de Jos, că au fost interpretate şi aplicate greşit normele de drept material, întrucât nu s-au acordat despăgubiri pentru întârzierile de 30 de ani în răspunsul la cererile de retrocedare.
5. Apărări formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimatul a invocat inadmisibilitatea recursului, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată (anularea deciziei de compensare nr. 41559/23.09.2021) şi dispoziţiile legale incidente (art. 35 din Legea nr. 165/2013), în raport de care recurenţii erau ţinuţi, permit exercitarea exclusiv a căii de atac a apelului, de care aceştia deja s-au prevalat.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Obiectul pricinii îl constituie solicitarea reclamanţilor A. şi B. de anulare a deciziei de compensare nr. 41559/23.09.2021 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la plata despăgubirilor reale, astfel cum au fost indicate.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013 care, prin art. 35 alin. (1), reţine că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării" iar prin alin. (4) al aceluiaşi articol se reţine că "hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".
Din această normă rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în litigiile întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013 este apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind, deci, inadmisibilă.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului. Aceste dispoziţii se coroborează cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului şi nici recursului şi ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată de reclamanţi împotriva deciziei din apel.
Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul prezentei căi extraordinare de atac este definitivă, purtând această menţiune în dispozitiv, şi nu este susceptibilă de recurs.
Conform principiului legalităţii, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Cum decizia nr. 230/A/25.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia I civilă, este dată în apel şi este definitivă, devin incidente dispoziţiile legale anterior menţionate, aceasta nefiind susceptibilă de recurs.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 230/A din 25 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 230/A din 25 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 11 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.