Recusal of judges: appeal declared null for failure to formulate valid grounds for cassation

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, la data de 29.11.2022, în dosarul nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat recuzarea a doi dintre membrii completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului formulat de această parte împotriva încheierii de şedinţă din data de 20.10.2021, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă cererea reclamantei, de recuzare a membrilor completului de judecată învestit cu soluţionarea apelului reclamantei împotriva sentinţei civile nr. 1750 din 09.06.2020, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2020, având ca obiect contestaţie la executare.

În drept au fost invocate prevederile art. 41 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) pct. 1, 2 şi 13 C. proc. civ.

2. Hotărârea Curţii de Apel Bacău

Prin încheierea de şedinţă din 06.12.2022, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de reclamanta A..

3. Calea de atac a recursului exercitată

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., reclamanta A..

Recurenta a arătat că membrii completului de judecată în raport de care a formulat cererea de abţinere (care i-a fost respinsă prin încheierea recurată) erau incompatibili atât să judece cauza (situaţie faţă de care invocă nulitatea privind compunerea instanţei care a pronunţat decizia nr. 455/08.12.2022, prin care s-a soluţionat pricina, dar şi a încheierilor de şedinţă anterioare, din 16.11.2022, respectiv 29.11.2022), cât şi să soluţioneze cererea de recuzare.

Recurenta a reiterat aspectele conţinute în cererea de recuzare şi a arătat că judecătorii din completul căruia i-a fost repartizat prezentul dosar au făcut parte şi din alte completuri de judecată care au soluţionat dosare în cadrul cărora recurenta a figurat ca parte din anul 2010 până în prezent.

Soluţiile pronunţate în acele dosare au fost de natură să pună recurenta în imposibilitatea de a-şi relua activitatea profesională pentru care deţine studii specifice, respectiv de a-şi recupera drepturile salariale/nesalariale de care beneficia în temeiul contractului individual de muncă nr. x/22.08.2000.

În continuare, recurenta a expus pe larg de ce nenumăratele litigii pe care le-a avut, deşi nu par a avea legătură unele cu altele, justifică totuşi cererea de recuzare care i-a fost respinsă prin încheierea atacată.

Recurenta a expus pe larg, în cadrul a zeci de pagini din memoriul de recurs, istoricul tuturor litigiilor pe care le-a avut, cu indicarea dosarelor, a soluţiilor pronunţate în respectivele dosare în toate etapele procesuale şi căile de atac exercitate, precum şi a opiniei sale referitoare la acele soluţii.

A mai arătat recurenta că, în cauză, este incidentă excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la toate dosarele indicate în cererea de recuzare, iar ulterior preluate în cererea de recurs.

Totodată, a învederat că instanţa de recuzare trebuia să respecte regulile de procedură specifice dreptului muncii, unde repunerea în situaţia anterioară se face de către instanţa de muncă care pronunţat decizia ce urmează să fie pusă în executare.

Or, instanţa de recuzare a aplicat regulile de drept comun, care conduc la imposibilitatea executării corecte a deciziilor civile din dosarul nr. x/2020, dar şi a celor pronunţate în alte dosare, în care recurenta a figurat ca parte.

Se mai arată, prin memoriul de recurs, că instanţa de recuzare a reţinut doar o parte din hotărârile invocate şi cuprinde motive străine de natura cauzei.

4. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata a invocat excepţia de nulitate a recursului, întrucât argumentele deduse judecăţii nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., iar recurenta nu face decât să indice temeiurile de drept şi să comenteze soluţiile dispuse prin hotărări judecătoreşti anterioare.

A invocat şi excepţia de tardivitate a căii de atac, arătând că decizia nr. 455/A/08.12.2022 a fost comunicată recurentei în data de 17.01.2023, termenul de recurs s-a împlinit în data de 23.01.2023, iar pe portalul instanţelor recursul figurează depus în data de 25.01.2023.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi acordarea cheltuielilor de judecată, constând în contravaloarea transportului, a diurnei şi a cazării consilierului juridic la Bucureşti, precum şi alte cheltuieli ce urmează a fi dovedite.

Cu referire la excepţia de nulitate, intimata a arătat că recurenta reclamă chestiuni străine de considerentele hotărârii atacate, motivele de recurs fiind invocate formal.

Astfel, recurenta reia, în cadrul memoriului de recurs, argumentele ce au constituit obiectul cererii de recuzare, prezintă pe larg istoricul litigiilor care s-au derulat în instanţele de judecată şi în care a avut calitatea de parte şi reia raţionamentul exprimat în cererea de recuzare potrivit căruia judecătorii vizaţi şi-au exprimat punctul de vedere pe o anumită chestiune de drept care are legătură cu problema de drept incidenţă în speţă, nefiind, cu toate acestea, în situaţia de a-şi cenzura propria hotărâre.

Recurenta nu precizează, punctual, care este argumentul pentru care consideră că instanţa a statuat în mod greşit asupra cererii de recuzare, iar nemulţumirile sale generale, privind opiniile juridice pe care le-ar avea judecătorii din completurile de judecată învestite cu soluţionarea litigiilor în care este parte, nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului.

Pe fondul recursului, intimata a arătat că, în cauză, nu este incidentă vreo situaţie de incompatibilitate, pronunţarea, de către cei doi magistraţi recuzaţi, a unor alte hotărâri judecătoreşti, care nu au legătură cu cererea de recuzare de la fond, nu determină nici incompatibilitatea absolută şi nici relativă, întrucât aceştia nu sunt în situaţia de a-şi cenzura propriile hotărâri, nu şi-au exprimat anterior părerea cu privire la soluţia în cauza pe care au fost desemnaţi să o judece, nu au un interes moral ori material, nici direct şi nici indirect în legătură cu pricina care se judecă şi nici nu justifică, în mod rezonabil, existenţa unor îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor, încrederea pe care judecătorul trebuie să o inspire publicului nefiind afectată.

Totodată, în cererea de recurs nu a fost menţionat niciun comportament al celor doi judecători din completul recuzat, din care să rezulte că, anterior pronunţării, ar fi avut faţă de recurentă o atitudine, un act sau o manifestare de natură să altereze încrederea în imparţialitatea lor.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate prin întâmpinare, a arătat că recursul a fost declarat în termen, este motivat conform legii şi a solicitat admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să se circumscrie cazurilor de casare expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Înalta Curte constată că în cauză, deşi memoriul de recurs este amplu redactat, având 47 de pagini, recurenta nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la încheierea atacată.

Începând cu pagina 4 din memoriul de recurs, recurenta indică aşa-zise critici de nelegalitate, respectiv pretinsa incidenţă în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

- Referitor la susţinerile vizând motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv faptul că încheierea recurată "cuprinde motive parţial străine de natura cauzei", Înalta Curte reţine că, prin prisma acestui motiv de recurs, nu sunt dezvoltate critici de nelegalitate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În esenţă, recurenta susţine că, prin încheierea recurată, s-ar fi reţinut în mod incorect faptul că soluţiile pronunţate în dosarele menţionate ar fi condus la soluţii al căror efect ar fi fost acela de a o pune pe aceasta în situaţia de a-şi relua activitatea profesională, în condiţiile în care afirmase contrariul în cuprinsul cererii de recuzare.

Deşi tinde la invocarea existenţei unor motive contradictorii/parţial străine în cuprinsul încheierii atacate, critică aparent subsumată prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în realitate această reţinere a Curţii de Apel Bacău nu este parte din considerentele care au stat la baza pronunţării soluţiei, fiind menţionată în partea introductivă a acesteia, astfel încât motivele evocate nu se traduc în veritabile critici de nelegalitate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 461 C. proc. civ., partea are la îndemână posibilitatea formulării căii de atac doar împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii, precum şi împotriva considerentelor acesteia.

Suplimentar, un atare demers, care priveşte, în realitate, îndreptarea unei simple erori materiale, este, în egală măsură, şi inadmisibil a fi dedus, spre examinare, instanţei de recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 445 C. proc. civ.

În continuare, se constată că, la pagina 5, paragraful 2, recurenta reia parte din motivarea încheierii recurate, aspect care nu poate constitui o critică de nelegalitate.

Nici aspectul privitor la reţinerea, prin încheierea atacată, doar a unora dintre hotărârile judecătoreşti invocate de către recurentă prin cererea de recuzare nu se constituie într-un veritabil motiv de nelegalitate, în condiţiile în care aceasta omite să argumenteze, în concret, modul în care hotărârile judecătoreşti invocate ar fi influenţat soluţia din prezentul dosar.

- Referitor la susţinerile vizând motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., respectiv faptul că încheierea recurată ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive evocate de recurentă, Înalta Curte constată că aspectele indicate nu constituie critici de nelegalitate, subsumabile, după caz, acestui text de lege sau altor ipoteze casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În esenţă, recurenta invocă faptul că parţialitatea celor doi membrii ai completului ar rezulta din aceea că "au favorizat Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA", în sensul "exonerării sale de obligaţiile contractate prin contractul individual/colectiv de muncă", recurenta făcând trimitere la soluţiile pronunţate anterior în cauze privind aceleaşi părţi, cu privire la care invocă incidenţa autorităţii de lucru judecat.

Or, fără a indica critici concrete de nelegalitate a încheierii recurate, reclamanta procedează, în realitate, la a evalua judecăţile definitive din respectivele pricini, prin alegaţii precum "ar fi trebuit să aibă soluţii identice", "au constatat o falsă greşită constituire a completului", aspecte incompatibile a fi deduse judecăţii prin recursul exercitat în prezentul dosar.

Procedând în această manieră, recurenta nu descrie aspecte de nelegalitate îndreptate împotriva încheierii atacate, care să poată fi analizate de către instanţa de recurs.

Formularea, aşadar, în prezenta pricină, de judecăţi de valoare privitoare la modalitatea în care i-au fost soluţionate diversele cereri în dosarele purtate în contradictoriu cu aceeaşi intimată nu echivalează cu indicarea unor critici de nelegalitate.

Susţinerea recurentei privitoare la incidenţa autorităţii de lucru judecat cu privire la toate dosarele indicate în cuprinsul cererii de recurs este una inadecvată raportat la soluţia care face obiectul controlului de legalitate în recurs.

De asemenea, critici formale, precum cele de la pagina 8 a memoriului de recurs, în sensul că deciziile pronunţate de către cei doi judecători în alte pricini care o privesc pe recurentă "nu au putut fi executate" şi că acestea "indică faptul că cei doi magistraţi recuzaţi (...) nu pot fi obiectivi", nu pot constitui veritabile motive de nelegalitate.

Astfel, nemulţumirile generale ale părţii şi alegaţiile privind opiniile juridice pe care le-ar avea judecătorii ce compun completurile de judecată învestite cu soluţionarea litigiilor în care aceasta este parte, nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului îndreptată împotriva unei încheieri de respingere a unei cereri de recuzare.

Cât priveşte criticile formulate la paginile 11-45 din memoriul de recurs, se constată că recurenta a înţeles să reitereze ad litteram susţinerile din cuprinsul cererii de recuzare, aspecte care nu reprezintă, aşadar, critici ale încheierii atacate, cu privire la care trebuia să se demonstreze nelegalitatea din perspectiva dispoziţiilor art. 42 C. proc. civ., referitoare la cazurile de incompatibilitate, şi nesocotirea lor în soluţionarea cererii de recuzare, conform încheierii atacate.

- Nici aserţiunile recurentei din ultimul paragraf al paginii 45, privitoare la faptul că "instanţa de recuzare trebuia să respecte regulile de procedură specifice dreptului muncii (...) ori, în analiza cererii de recuzare, instanţa a aplicat regulile de drept comun", critici pe care recurenta le subsumează prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., nu pot constitui un veritabil motiv de casare, din moment ce soluţionarea cererii de recuzare, care se constituie într-un incident procedural, este supusă reglementării prin dispoziţiile art. 42 şi art. 44 - 51 C. proc. civ., iar nu dispoziţiilor specifice dreptului muncii, cum eronat pretinde recurenta.

Aceleaşi concluzii se impun şi în privinţa criticilor indicate la pagina 46 a memoriului de recurs, care nu fac altceva decât să reitereze susţinerile subsumate motivelor de casare pretins încadrabile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 C. proc. civ., anterior analizate.

Or, lipsa argumentelor relevante în condiţiile normelor de procedură anterior menţionate are drept consecinţă imposibilitatea cenzurării încheierii atacate sub aspectul legalităţii în cadrul enunţat dat de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În concluzie, deşi memoriul de recurs se întinde pe un număr considerabil de pagini (47), în conţinutul său nu se identifică susţineri care să reliefeze aspecte de nelegalitate a încheierii recurate, ci este prezentată doar o expunere exhaustivă a stării de fapt, simple judecăţi de valoare ale părţii, precum şi istoricul altor pricini în care a avut calitatea de parte, aspecte care nu pot fi examinate de către instanţa de recurs întrucât nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, deşi intimata-pârâtă a solicitat, prin întâmpinare, acordarea cheltuielilor de judecată aferente deplasării consilierului juridic la instanţă, cuantumul acestora nu a fost precizat, iar la dosarul cauzei nu se regăseşte vreo dovadă în acest sens, astfel încât cererea va fi respinsă, nefiind îndeplinite cerinţele prevederilor art. 452 C. proc. civ., potrivit cărora "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Pentru toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 6 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă pronunţată în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 6 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Respinge cererea intimatei-pârâte Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.