Healthcare funding dispute: Cassation appeal annulled for missing 30-day filing deadline despite underlying contract penalty and control report challenges

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal la data de 03.08.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Spitalul Clinic de Urgenţă Sfântul Ioan a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti (CASMB), să se dispună anularea în parte, ca nelegală şi netemeinică, a notificării înregistrate sub numărul x/29.05.2020 şi a Raportului de Control nr. x/18.05.2020, înregistrat la sediul spitalului sub nr. x/29.05.2020, act prin care a fost notificat că avea obligaţia de a achita, în termen de 10 zile lucrătoare, suma de 446.045,94 RON, reprezentând 0,5% din valoarea de contract aferentă perioadei mai 2018 - august 2019, în beneficiul CASMB, şi să suspende, până la soluţionarea definitivă a speţei, aplicarea măsurii de obligare la plata sumei sus-menţionate a unei eventuale reţineri a acesteia din sumele exigibile.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 195, 209 alin. (1), art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, art. 195 din H.G. nr. 140/2018, Ordinul nr. 1012/2013 şi OMS nr. 1043/2010.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantului-pârât la plata: sumei de 446.045,94 RON, reprezentând 0,5% din valoarea de contract aferentă perioadei mai 2018- august 2019; sumei de 185.551,88 RON, reprezentând contravaloare servicii medicale spitaliceşti, furnizate de către reclamantul-pârât cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare în perioada 2017-2019; sumei de 52.583,05 RON, reprezentând dobânzi şi penalităţi, precum şi la plata accesoriilor calculate în continuare de la data raportului de control.

Prin încheierea din 01.10.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea uneia din secţiile civile ale aceleiaşi instanţe.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa nr. 340/04.03.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins acţiunea, ca inadmisibilă; a respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 799/A/20.05.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului-pârât împotriva sentinţei; a admis apelul pârâtei-reclamante împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a anulat-o, şi a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalului Bucureşti.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul-pârât Spitalul Clinic de Urgenţă Sfântul Ioan.

Recurentul a arătat că pârâta-reclamantă a formulat o cerere reconvenţională, prin care a solicitat instanţei să dispună obligarea sa la plata sumei de 684.213,97 RON, compusă din: 446.045,94 RON, reprezentând sancţiuni contractuale ani precedenţi; 185.551,88 RON, cu titlu de imputaţii contravaloare servicii spitaliceşti ani precedenţi; şi 52.616,15 RON, reprezentând dobânzi şi penalităţi calculate la data elaborării raportului de control.

În cererea de recurs, recurentul a constatat că pârâta-reclamantă a solicitat şi plata sumei de 52.583,05 RON, reprezentând dobânzi şi penalităţi, cât şi plata accesoriilor - dobânzi şi penalităţi - de la data raportului de control, emis de CASMB, şi până la data plăţii integrale a sumei reprezentând prejudiciul adus.

Această pretenţie este lipsită de orice temei legal şi trebuie respinsă întrucât suma stabilită de CASMB în raportul de control a fost reţinută din fondurile spitalului încă din 2020.

Toate sumele de bani, cu titlu de prejudiciu, calculate de organul de control la care spitalele care deţin contract de furnizare de servicii medicale cu CASMB sunt obligate, sunt reţinute la sursă, înainte chiar de epuizarea căilor de atac.

Deci, la data începerii procesului, suma stabilită de control era deja reţinută de CASMB şi spitalul nu mai are nimic de plată, nici cu titlu de sancţiune şi cu atât mai puţin, cu titlu de penalităţi/dobânzi.

Critica adusă deciziei recurate se referă la faptul că instanţa de apel nu a luat în considerare criticile de netemeinicie şi nelegalitate şi nici nu a evaluat corespuzător susţinerile reclamantului-pârât.

Instanţa de fond s-a aplecat cu superficialitate asupra cauzei, dovedind că nu a înţeles natura şi scopul cerinţelor părţii şi a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului cauzei cu care a fost învestită.

Cu privire la legitimitatea şi temeinicia sancţiunilor dispuse de echipa de control, recurentul arată că spitalul nu a acceptat tacit constatările raportului, ci a considerat că acestea sunt excesive şi neconforme cu contractele de furnizare servicii medicale spitaliceşti nr. U0008/2016 şi nr. U0008/2018 şi nu încalcă prevederile OMS nr. 1782/2006 sau H.G. nr. 140/2018.

Pretinsele neconcordanţe identificate în ceea ce priveşte modul de întocmire, completare şi raportare a serviciilor consemnate de CASMB nu se pot califica ca abateri contractuale ori ale legii.

Concluzia evidentă este că echipa CASMB a efectuat un control superficial, nedocumentat, care a avut ca unic scop sancţionarea spitalului, iar nu verificarea corectă a stării de fapt.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti a invocat excepţia de nulitate pentru neîncadrare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precum şi judecarea cauzei în lipsă.

A arătat intimata că în mod corect instanţa de apel a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare doar cu privire la cererea reconvenţională a intimatei, acţiunea reclamantului-pârât fiind declarată inadmisibilă.

Având în vedere că notificarea şi raportul de control nu au caracter executoriu (adică nu pot fi puse în executare), ele fiind folosite doar pentru înştiinţarea reclamantului-pârât cu privire la obligaţiile pe care le are, în mod întemeiat instanţa a respins acţiunea, ca inadmisibilă.

Contrar celor menţionate de recurent, intimata nu a reţinut nicio sumă, executarea silită neputând fi efectuată decât în baza unui titlu executoriu, acesta fiind şi motivul pentru care intimata a formulat cerere reconvenţională în prezenta cauză.

Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti nu avea temei legal să reţină sumele, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (5) teza III din contractul de furnizare de servicii medicale spitaliceşti nr. U0008, "pentru recuperarea sumelor care sunt stabilite ca urmare a unor acţiuni de control, suma se recuperează în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data notificării furnizorului de servicii medicale, prin plată directă. În situaţia în care recuperarea nu se face prin plată directă, suma se recuperează prin executare silită".

Raportul de control nu este titlu executoriu, nu are un regim juridic specific, ci doar cuprinde constatări cu privire la respectarea/nerespectarea legislaţiei specifice în materia asigurărilor sociale de sănătate, constatări care nu atrag după sine naşterea, modificarea şi stingerea raporturilor juridice.

Este de menţionat că, prin acest raport de control, se constată numai neîndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate de reclamantul-pârât prin contractul de furnizare de servicii medicale spitaliceşti, această operaţiune având valoarea juridică a unui fapt material şi nu a unei manifestări exprese de voinţă din partea autorităţii publice.

Prin urmare, având în vedere încadrarea Raportului de control mai sus amintit (şi implicit a măsurilor dispuse în acesta), se observă faptul că, deşi este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, şi produce efecte juridice, în ceea ce priveşte obligativitatea luării măsurilor care se impun pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit din bugetul F.N.U.A.S.S. (Secţiunea 3 din Ordinul nr. 1012/2013), acestuia îi lipseşte o componentă esenţială, respectiv caracterul executoriu.

Recurentul a depus la dosar un înscris intitulat întâmpinare (în realitate, răspuns la întâmpinare), prin care a solicitat înlăturarea apărărilor din cadrul întâmpinării şi admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În cauză, se observă că termenul de declarare a recursului este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate, în conformitate cu prevederile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., enunţate anterior, legea neprevăzând un alt termen derogatoriu de la cel de drept comun.

Or, raportat la data comunicării deciziei recurate, 12 iulie 2022 (conform dovezii de comunicare aflate la dosarul de apel), şi la dispoziţiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de declarare a recursului, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se împlinea la data de 12 august 2022.

Recursul a fost declarat în data de 08 septembrie 2022, prin fax (conform dovezii de la fila x recurs), cu încălcarea termenului reglementat de 485 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, în cauză este incidentă sancţiunea nulităţii căii de atac, ca efect al nerespectării termenului procedural stabilit pentru declararea acesteia.

Se cuvine a se menţiona, totodată, şi faptul că recurentul nu a invocat imposibilitatea respectării termenului de declarare a recursului dintr-o cauză neimputabilă acestuia şi nu a solicitat repunerea în termen, conform dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ.

Fiind vorba despre un termen legal peremptoriu, nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii recurentului din exercitarea dreptului la recurs, sancţiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) C. proc. civ., criticile formulate pe calea recursului nemaiputând fi analizate, întrucât aspectul procedural menţionat este prioritar.

Faţă de considerentele expuse şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte va anula recursul declarat de Spitalul Clinic de Urgenţă Sfântul Ioan împotriva deciziei nr. 799A din 20 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul-pârât Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Ioan" împotriva deciziei nr. 799A din 20 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.