State liability for judicial error: nullity of cassation appeal for failure to articulate specific grounds of illegality
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal on the merits null and dismissed it, thereby leaving in force the lower court's decision that rejected the plaintiff's claim for compensation; the plaintiff had sued the State, represented by the Ministry of Finance, for 24,541 RON in civil damages and 80,000 EUR in moral damages resulting from an alleged judicial error under Article 96 of Law No. 303/2004 and Article 52(3) of the Constitution. The defendant filed a cassation appeal arguing that the lower courts erred by rejecting the admissibility exception based on a misinterpretation of the cumulative conditions for state liability for judicial errors as matters of substantive law rather than strict admissibility filters; however, the Supreme Court found the appeal null because the appellant failed to meet the mandatory requirements of Article 486(1)(d) and Article 488(1) of the Civil Procedure Code by merely reiterating arguments from the prior appeal without formulating specific grounds of illegality or challenging the reasoning of the Court of Appeal, constituting a failure to comply with the procedural requirements for an extraordinary appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 96 din Legea nr. 303/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, articolul 96 din Legea nr. 303/2004, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ; State liability for judicial error: nullity of cassation appeal for failure to articulate specific grounds of illegality: 303/2004 and Article 52(3) of the Constitution. The defendant filed a cassation appeal arguing that the lower courts erred by rejecting the admissibility exception based on a misinterpretation of the cumulative conditions for state liability for judicial errors as matters of substantive law rather than strict admissibility filters; however, the Supreme Court found the appeal null because the appellant failed to meet the mandatory requirements of Article 486(1)(d) and Article 488(1) of the Civil Procedure Code by merely reiterating arguments from the prior appeal without formulating specific grounds of illegality or challenging the reasoning of the Court of Appeal, constituting a failure to comply with the procedural requirements for an extraordinary appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for declaring the appeal on the merits null due to the failure to formulate specific grounds of illegality.
Procedural provision cited for the method of making the solution available to the parties.
Full text
Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2023
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secţia civilă la data de 04.11.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor, obligarea pârâtului la plata sumei de 24.541 RON, reprezentând despăgubiri civile, şi a sumei de 80.000 euro, reprezentând daune morale prejudiciu suferit ca urmare a unei erori judiciare, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 52 alin. (3) din Constituţie şi art. 96 din Legea nr. 303/2004.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Sălaj
Prin sentinţa nr. 581 din 07.04.2022, Tribunalul Sălaj, secţia civilă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii; a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj
Prin decizia nr. 436/A/2022 din 23.11.2022, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondate, apelurile părţilor împotriva sentinţei.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor.
A arătat recurentul că instanţa de apel a aplicat în mod greşit normele de drept material, reţinând că în mod corect prima instanţă "a concluzionat că verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 96 din Legea nr. 303/2004 pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare vizează analiza temeiniciei pe fond a pretenţiilor şi nu constituie un fine de neprimire al cererii. În condiţiile în care reclamantul se prevalează de o pretinsă eroare judiciară, acesta are dreptul conform dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 303/2004 să solicite angajarea răspunderii patrimoniale a statului, urmând ca pe baza probaţiunii administrate în cauză să se stabilească dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 96 şi următoarele din Legea nr. 303/2004 pentru angajarea răspunderii pârâtului".
Contrar celor reţinute atât de instanţa de fond cât şi de instanţa de apel în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, recurentul arată că, din sfera de cuprindere a celor două ipoteze prevăzute de art. 96 alin. (3), rezultă anumite condiţii de admisibilitate a acţiunii ce tinde la constatarea erorii judiciare.
În ceea ce priveşte lit. a): existenţa unui proces fie civil, fie penal în cursul căruia să se fi produs eroarea judiciară imputată; existenţa unor acte procesuale efectuate de procuror/judecător; nerespectarea/încălcarea dispoziţiilor legale de drept material şi procesual prin efectuarea acestor acte procesuale; încălcarea să aibă un caracter evident; încălcarea astfel realizată să fi afectat/încălcat grav drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei; producerea unei vătămări, care, desigur, nu poate fi decât de acelaşi grad de intensitate cu încălcarea adusă drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoane, respectiv grav; vătămarea produsă nu a putut fi remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară.
În ceea ce priveşte lit. b): existenţa unui proces, fie civil, fie penal, în cursul căruia să se fi produs eroarea judiciară imputată; existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive; hotărârea judecătorească să fie contrară legii sau situaţiei de fapt care rezultă din probele administrate în cauză; încălcarea să aibă un caracter evident; încălcarea astfel realizată să fi afectat/încălcat grav drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei; producerea unei vătămări, care, desigur, nu poate fi decât de acelaşi grad de intensitate cu încălcarea adusă drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoane, respectiv grav; vătămarea produsă nu a putut fi remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară.
Prin urmare, se reţin, astfel, cel puţin 7 condiţii de admisibilitate a promovării acţiunii în constatarea erorii judiciare pentru cele două ipoteze legale distincte, ceea ce reflectă existenţa unui filtru foarte strict, astfel încât ea nu vizează orice greşeală realizată în cursul urmăririi penale sau judecăţii, ci numai cele strict individualizate în textul analizat.
Aşadar, articolul 96 din Legea nr. 303/2004 consacră regula îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, lipsa uneia dintre aceste condiţii constituind un fine de neprimire al cererii de chemare în judecată.
Întrucât lipsa uneia dintre condiţiile prevăzute de art. 96 din Legea nr. 303/2004 constituie un fine de neprimire al cererii de chemare în judecată, în mod greşit a fost respinsă excepţia inamisibilităţii.
5. Apărările formulate în cauză
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Dispoziţiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor, iar dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din acelaşi act normativ, prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.
Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac, ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.
În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.
În speţă, se observă că recurentul-pârât a înţeles să reitereze ad literram susţinerile din cuprinsul cererii de apel privitoare la modalitatea de soluţionare, de către prima instanţă, a excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată de parte, fără să combată dezlegările jurisdicţionale ale instanţei de apel.
Ca atare, se constată că nu poate fi realizat controlul judiciar, din moment ce recurentul-pârât nu a adus critici punctuale deciziei atacate şi nu a arătat în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de instanţa de apel, sub aspectul normelor legale interpretate ori aplicate greşit de către instanţa de apel.
Astfel, susţinerile recurentului-pârât nu constituie veritabile critici ale considerentelor deciziei instanţei de apel, ci o reluare a aceloraşi argumente, arătând că nu este de acord cu soluţia instanţei, fără a fi indicate, însă, aspecte de nelegalitate.
Or, aparenţa de motivare a recursului nu poate fi privită ca un recurs motivat.
Cum, în raport de scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., în această etapă procesuală se realizează controlul judiciar de către instanţa superioară celei care a pronunţat decizia în apel, instanţă care nu rejudecă fondul pricinii, ci verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte constată că, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel, astfel cum au fost menţionate în decizia atacată, şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, reiterând pe cele deduse judecăţii în calea devolutivă de prim control judiciar, recurentul-pârât a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii extraordinare de atac a recursului.
Drept urmare constatându-se că nu au fost formulate motive de nelegalitate, în condiţiile prevăzute de art. 497 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum şi că nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor împotriva deciziei nr. 436/A/2022 din 23 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor împotriva deciziei nr. 436/A/2022 din 23 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 11 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.