Conflict of jurisdiction for presidential order in divorce proceedings: residence of minors vs. court competent for the merits

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, secţia civilă, la data de 14 iulie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să dispună stabilirea unui program de vizită a minorilor C. şi D. în favoarea reclamantului.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă din data de 18 august 2023, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a făcut aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că reşedinţa persoanei ocrotite este criteriul în raport de care se determină competenţa teritorială de soluţionare a cauzelor având ca obiect stabilirea unui program de menţinere a legăturilor personale, şi, implicit, a cauzelor ce vizează emiterea unei ordonanţe preşedinţiale ce vizează astfel de măsuri.

A constatat că, din actele dosarului, rezultă că reşedinţa obişnuită a minorilor, în calitate de persoane ocrotite, era la momentul introducerii cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze în Bucureşti, Şos. x, locaţie în care au locuit împreună cu mama acestora, pârâta B., până la sfârşitul lunii iulie 2023, când pârâta s-a mutat în localitatea Miercurea Ciuc împreună cu minorii, cu ocazia schimbării locului de muncă.

Ca atare, faţă de cele reţinute, a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a ordonanţei preşedinţiale aparţine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se afla, la data demarării procesului, reşedinţa minorilor.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 9472 din data de 20 septembrie 2023, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În esenţă, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a apreciat că instanţa competentă a soluţiona litigiul se stabileşte în raport de prevederile art. 998 C. proc. civ., având în vedere că dispoziţiile din materia ordonanţei preşedinţiale au caracter special şi derogă de la dispoziţiile generale, reglementând competenţa de soluţionare în favoarea instanţei competente să judece în primă instanţă fondul dreptului, care, în speţă, se referă la stabilirea unui program de vizită a minorilor rezultaţi din căsătoria părinţilor.

Făcând trimitere şi la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din această materie, a reţinut şi că, în măsura în care ar fi introdusă o cerere pe calea dreptului comun privind stabilirea programului de vizită a minorilor, aceasta ar fi de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea divorţului dintre părţi, întrucât este un capăt accesoriu divorţului, potrivit art. 919 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., competenţa fiind determinată de art. 915 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Astfel, a constat că, în procedura divorţului, măsuri privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obişnuit ar intra în competenţa instanţei de tutelă, potrivit art. 114 C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanţei preşedinţiale, în temeiul art. 920 C. proc. civ. care, ca normă specială, se va aplica cu prioritate faţă de art. 114 din acelaşi act normativ.

Ca atare, a apreciat că Judecătoria Constanţa, ca instanţă competentă a se pronunţa pe cererea de divorţ dintre părţi, este competentă să dispună, în mod vremelnic, măsurile solicitate de reclamant.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Judecătoria Constanţa, secţia civilă şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competenţă fiind generată de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la dispoziţiile legale în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona litigiul.

Astfel, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a făcut aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a avut în vedere prevederile art. 998 raportate la cele ale art. 915 alin. (1) şi ale art. 920 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că obiectul acţiunii îl constituie cererea prin care reclamantul a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună în mod provizoriu, până la soluţionarea cauzei având ca obiect divorţ şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, sub nr. x/2023, stabilirea unui program de vizită a minorilor C. şi D. în favoarea reclamantului.

Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ. "cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului".

Prin urmare, în ceea ce priveşte ordonanţa preşedinţială, competenţa de soluţionare este aceeaşi cu cea determinată pentru soluţionarea cauzei pe fond, determinare care poate opera în abstract de către instanţa învestită în procedura ordonanţei preşedinţiale (în cazul în care nu este promovată şi o cerere pe dreptul comun pe fondul dreptului) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanţei cererea pe fondul dreptului), caz în care competenţa se stabileşte de instanţa învestită cu soluţionarea fondului dreptului.

Or, astfel cum reclamantul a arătat în cerere, pe rolul Judecătoriei Constanţa este înregistrată, sub nr. x/2023, cererea având ca obiect divorţ, prin care s-a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa comună a soţilor, revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, precum şi soluţionarea capetelor de cerere accesorii ce vizează exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minorii C. şi D., rezultaţi din căsătoria părţilor.

În subsidiar, pentru situaţia în care s-ar aprecia stabili locuinţa minorilor la pârâtă, reclamantul a solicitat stabilirea unui program de vizare a minorilor în favoarea sa.

Potrivit dispoziţiilor art. 920 C. proc. civ. "Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei".

Din formularea dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că instanţa competentă a lua măsuri vremelnice în timpul procesului este instanţa pe rolul căreia se află acţiunea de divorţ, aceasta fiind cea mai în măsură să aprecieze asupra luării acestora, fiind şi instanţa care se pronunţă şi asupra unei cereri accesorii divorţului referitoare la dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său, iar o astfel de cerere reprezintă o acţiune asupra fondului ce trebuie avută în vedere la stabilirea instanţei competente să soluţioneze o cerere de ordonanţă preşedinţială având acelaşi obiect.

Prin încheierea pronunţată la data de 9 octombrie 2023, în dosarul nr. x/2023, până la soluţionarea căruia s-a solicitat dispunerea măsurii solicitate pe calea prezentei ordonanţe preşedinţiale, Judecătoria Constanţa a respins excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, reţinând dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. a) raportat la art. 915 C. proc. civ., precum şi că, din susţinerile părţilor, reiese că ultimul domiciliu comun al acestora a fost pe raza Judecătoriei Constanţa.

Ca atare, faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei vizând fondul dreptului dedus judecăţii prin prezenta ordonanţă preşedinţială, Judecătoria Constanţa s-a apreciat a fi competentă, prin încheierea de şedinţă din data de 9 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, şi, astfel, în raport de prevederile art. 998 C. proc. civ., acesteia îi aparţine şi competenţa de a soluţiona şi pretenţiile reclamantului deduse judecăţi pe calea prezentei ordonanţe preşedinţiale.

Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., în aplicarea art. 998 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2023.