Jurisdiction established in favor of last domicile court for inheritance partition conflict of competence

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 31 august 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului C., decedat la data de 28 mai 2009, în localitatea Ostrov, şi defuncta D., decedată la data de 13 martie 2013 în localitatea Ploieşti, constând în suprafaţa de 15.000 m.p. terenuri situate în extravilanul comunei Cîmpineanca, judeţul Vrancea.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1590 din data de 13 martie 2023, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focaşani.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Ploieşti a făcut aplicarea prevederilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ. şi, reţinând că terenul ce face obiectul cauzei este situat în comuna Cîmpineanca, judeţul Vrancea, a apreciat că în speţă competenţa de soluţionare a cererii aparţine Judecătoriei Focşani, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul în litigiu.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Focşani, prin sentinţa civilă nr. 5885 din data de 7 septembrie 2023, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În esenţă, Judecătoria Focşani a apreciat că instanţa competentă a soluţiona litigiul se stabileşte în raport de prevederile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., coroborate cu cele ale alin. (2) al aceluiaşi articol şi cu cele art. 116 din acelaşi act normativ.

A reţinut că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, ultimul domiciliu al defunctului C. a fost în localitatea Ostrov, judeţul Constanţa, iar ultimul domiciliu al defunctei D. a fost în localitatea Ploieşti, judeţul Prahova, astfel că, în speţă, competenţa de soluţionare a pricinii ar reveni instanţelor de la ultimele domicilii ale defuncţilor.

Prin urmare, a constatat că reclamanta A. a introdus acţiunea la instanţa competentă, respectiv Judecătoria Ploieşti, instanţă în favoare căreia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Ploieşti şi Judecătoria Focşani şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierile diferite ale celor două judecătorii cu privire la normele de procedură în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona litigiul.

Astfel, Judecătoria Ploieşti a dat eficienţă prevederilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la locul situării imobilului în litigiu, în timp ce, Judecătoria Focşani a făcut aplicarea art. 118 C. proc. civ., apreciind că, în cauză, competenţa aparţine judecătoriei învestite de către reclamantă şi în cărei circumscripţie teritorială se află ultimul domiciliu al defunctei D..

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ieşirea din indiviziune cu privire la terenurile în suprafaţă totală de 15.000 m.p., situate în extravilanul comunei Cîmpineana, judeţul Vrancea, potrivit cotelor ce le revin.

În susţinerea cererii, reclamanta a arătat că părţile din prezentul proces au dobândit în proprietate comună, prin efectul succesiunii legale, terenurile menţionate în cerere.

A menţionat că, prin Titlul de proprietate nr. x din ianuarie 1994, emis de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vrancea, a fost reconstituit în favoarea numiţilor C. şi D., în calitate de moştenitori ai defunctului E., dreptul de proprietate asupra suprafeţei totale de 1 ha şi 5.000 m.p. teren, situată în comuna Cîmpineanca, judeţul Vrancea.

În ceea ce îl priveşte pe defunctul C., a precizat că succesoarele în drepturi ale acestuia sunt F. (soţia) şi D. (mama).

A arătat că F. a decedat, iar moştenitorul acesteia este G. (succesor în drepturi al lui C., pe cota moştenită de la F.), care, la rândul său, a decedat, iar unicul moştenitor al acestuia este pârâtul B..

În ceea ce o priveşte, reclamanta a arătat că este succesoarea defunctei D., aspect care a fost stabilit prin Certificatul de moştenitor nr. x din data de 6 august 2020.

Potrivit dispoziţiilor art. 117 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., cererile de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune, se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

Totodată, potrivit art. 118 alin. (1) pct. 2 din acelaşi act normativ, în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia, iar, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, în cazul unor atare cereri care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv, sunt deopotrivă competente instanţele ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi.

În speţă, din situaţia de fapt expusă, rezultă că starea de indiviziune asupra terenurilor cu privire la care poartă litigiul rezultă din moşteniri deschise succesiv, astfel cum s-a arătat anterior, părţile fiind succesorii ultimilor defuncţii G. şi, respectiv, D..

Ca atare, în cauză nu este incidentă regula stabilită de art. 117 alin. (1) C. proc. civ., aspect ce reiese din aplicarea alin. (3) al aceluiaşi articol, raportat la situaţia de fapt dedusă judecăţii, indiviziunea rezultând din succesiune.

Prin urmare, instanţa competentă a soluţiona prezenta cerere de partaj judiciar se stabileşte potrivit normei înscrise la art. 118 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., iar reclamanta, uzând de dreptul recunoscut de art. 116 din acelaşi act normativ, a învestit în mod legal instanţa de la ultimul domiciliu al defunctei D. (care este în localitatea Ploieşti, potrivit certificatului de deces, aflat în copie la dosarul Judecătoriei Ploieşti), fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia.

Astfel, faţă de cele anterior reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2023.