Challenge to procedural delay: failure to draft appellate decision within statutory deadline

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Stadiul procesului la curtea de apel

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2021, a fost înregistrat apelul formulat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1058 din data de 7 iulie 2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2021.

Prin decizia nr. 622 din data de 19 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul.

I.2. Contestaţia la tergiversarea judecăţii

La data de 19 septembrie 2023, petenţii A. şi B. au formulat contestaţie privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, contestaţie înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2021/a2, invocând că, potrivit art. 426 alin. (5) C. proc. civ., hotărârile judecătoreşti trebuie redactate în cel mult 30 de zile de la pronunţare, iar, în speţă, acest termen a fost depăşit.

Prin urmare au apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 522 alin. (4) C. proc. civ. şi au solicitat admiterea contestaţiei privind tergiversarea procesului pe care au formulat-o.

În drept, au invocat art. 426 alin. (5) şi art. 522 alin. (4) şi următoarele C. proc. civ.

I.3. Apărările formulate în cauză

Intimaţii nu au depus întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând contestaţia privind tergiversarea procesului, Înalta Curte urmează a o admite pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Reglementările legale referitoare la contestaţia privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular destinat a înlătura întârzierile ivite pe parcursul soluţionării cauzelor civile, întârzieri de natură a afecta termenul optim şi previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunţarea unei hotărâri definitive, chiar în condiţiile în care acest termen este unul variabil, în raport cu circumstanţele particulare ale fiecărei pricini.

Acest mijloc procedural nu reprezintă o cale de atac, ci un remediul circumscris scopului adoptării unor măsuri, în condiţiile prevăzute de lege, de natură a asigura respectarea dreptului părţilor la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil.

În conformitate cu prevederile art. 522 alin. (1) C. proc. civ.: "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată."

Din economia normei enunţate, rezultă că ceea ce caracterizează această instituţie juridică este pasivitatea instanţei de judecată, care, deşi are la dispoziţie mijloacele legale pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părţilor sau ale altor participanţi la procedură, nu le aplică ori nesocoteşte ea însăşi anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.

Motivele pentru care se poate face uz de această cerere sunt prevăzute de art. 522 alin. (2) din acelaşi cod.

Potrivit normei evocate, contestaţia privind tergiversarea procesului poate fi exercitată în următoarele situaţii:

1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;

2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

În acest context, contestaţia la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situaţiile în care instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.

Verificându-se aceste cerinţe legale, Înalta Curte constată că situaţia descrisă de petenţi se circumscrie ipotezei instituite de art. 522 alin. (2) pct. 1 teza finală C. proc. civ.

Astfel, decizia prin care curtea de apel a soluţionat apelul declarat în cauză a fost pronunţată la data de 19 aprilie 2023, iar, din verificările efectuate în aplicaţia ECRIS, rezultă că, până la această dată, decizia nu a fost redactată.

Potrivit art. 426 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea se va redacta şi se va semna în cel mult 30 de zile de la pronunţare, iar, conform art. 427 alin. (1) din acelaşi act normativ, hotărârea se va comunica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă, de îndată ce a fost redactată şi semnată, în condiţiile legi.

În aplicarea prevederilor 24 şi 27 C. proc. civ., se are în vedere forma în vigoare a C. proc. civ. la data declanşării procesului (anul 2017), anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.

Ca atare, cum de la data pronunţării deciziei de către curtea de apel – 19 aprilie 2023 – au trecut mai mult de 5 luni, iar hotărârea nu a fost redactată, Înalta Curte reţine că termenul prevăzut de lege pentru îndeplinirea acestei obligaţii de către instanţă s-a împlinit şi a fost depăşit, fără să fi fost efectuat actul de procedură al redactării deciziei pronunţate de instanţa de apel.

Or, această ipoteză are semnificaţia unei tergiversări a procesului, în accepţiunea dispoziţiilor legale anterior evocate, de natură să determine încălcarea dreptului petenţilor la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, în condiţiile în care instanţa are obligaţia de a lua toate măsurile necesare respectării termenului de redactare, semnare şi comunicare a hotărârilor.

Aşa fiind, apreciind întemeiată contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petenţii A. şi B., o va admite şi va dispune redactarea deciziei civile nr. 622 din data de 19 aprilie 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în termen de 15 zile de la data pronunţării prezentei hotărâri, precum şi înştiinţarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă cu privire la măsura dispusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de petenţii A. şi B..

Dispune redactarea deciziei civile nr. 622 din data de 19 aprilie 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în termen de 15 zile de la data pronunţării prezentei hotărâri.

Dispune înştiinţarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă cu privire la măsura dispusă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2023.