Negative jurisdictional conflict in flight delay compensation: ex officio bar on private order territorial incompetence in small value claims procedure

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia civilă, la data de 16 martie 2023, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B.. Budapest, la plata sumei de 250 euro, reprezentând compensaţie întârziere zbor, precum şi a dobânzii legale, începând cu data formulării cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 5 şi 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004, art. 1522 din C. civ., precum şi jurisprudenţa relevantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (cauzele C-402/07, C-432/07 şi C-394/14).

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 6941 din 14 iulie 2023, Judecătoria Buftea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

În fundamentarea acestei soluţii, raportându-se la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (cauza C-204/08), instanţa a reţinut că în materia despăgubirilor întemeiate pe dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, se instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la locul de plecare sau de sosire a avionului.

Or, în speţă, conform biletelor de transport aerian anexate cererii, a rezultat că zborul operat de societatea pârâtă a avut ca punct de plecare Aeroportul din Dortmund, Germania, iar ca punct de sosire Aeroportul Cluj Napoca, România.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Cluj Napoca, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 9366/CC din 04 septembrie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele 2 instanţe; a dispus înaintarea dosarului pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă instanţei imediat superioare şi comune instanţelor în conflict - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, raportându-se la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (cauza C-204/08, respectiv, C-106/17), instanţa a reţinut că, în cauză, este vorba o competenţă teritorială de ordine privată, în considerarea protejării intereselor persoanei prejudiciate, astfel că Judecătoria Buftea nu putea să invoce din oficiu necompetenţa sa teritorială, în condiţiile în care excepţia nu a fost invocată de către pârâtă.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Conflictul de competenţă s-a ivit între Judecătoria Buftea şi Judecătoria Cluj Napoca, ambele instanţe declarându-se necompetente teritorial să soluţioneze cererea formulată în cauză, având ca obiect obligarea pârâtei B.. Budapest la plata sumei de 250 euro, echivalent în RON la data plăţii, cu titlu de compensaţie pentru întârzierea zborului x din 31 iulie 2022, pe ruta DTM-CLJ, operat de societatea de transport aerian (pârâta), precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare, în temeiul contractului de cesiune de creanţă nr. x din 08 februarie 2023, încheiat între A. S.A., în calitate de cesionar, şi C., în calitate de cedent.

Conform art. 1027 C. proc. civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă are caracter alternativ în raport cu o acţiune de drept comun, reclamanta manifestându-şi opţiunea de a recurge la procedura specială prin învestirea instanţei cu o cerere încorporată în formularul tip prevăzut de dispoziţiile art. 1029 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 1028 C. proc. civ., competenţa materială de a soluţiona cererea de valoare redusă în primă instanţă aparţine judecătoriei, iar competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale, este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., legiuitorul a prevăzut o competenţă alternativă, în favoarea instanţei locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport.

Este de reţinut că în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ., iar, în situaţia în care acesta ar sesiza o instanţa necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetenţa teritorială.

În acest sens, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Aşadar, rezultă că şi în situaţia în care reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenţei la una dintre instanţele competente potrivit legii, instanţa neputând invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă.

În procedura cu privire la cererile de valoare redusă, conform art. 1030 alin. (4) C. proc. civ., întâmpinarea constă într-un formular de răspuns, care trebuie depus la dosar în termen de 30 de zile de la comunicarea cererii introductive, pârâtul având posibilitatea să răspundă pretenţiilor reclamantului şi prin orice alt mijloc adecvat.

Atât timp cât pârâta nu a formulat întâmpinare, conform dispoziţiilor art. 1029 alin. (4) C. proc. civ., prin care să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buftea, ţinând cont că procedura de judecare a cererii cu valoare redusă s-a desfăşurat în scris şi în întregime în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin alegerea făcută de reclamantă, soluţionarea cauzei rămâne în competenţa instanţei pe rolul căreia a fost înregistrată cererea, în favoarea acesteia operând o prorogare de competenţă.

Altfel spus, dat fiind impedimentul legal ce operează cu privire la instanţa învestită cu soluţionarea cauzei în sensul imposibilităţii invocării din oficiu a necompetenţei de ordine privată, prin introducerea cererii de chemare în judecată la una din instanţele competente, competenţa teritorială se fixează în favoarea acelei instanţe, orice altă instanţă devenind necompetentă.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că Judecătoria Buftea, secţia civilă, este instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 octombrie 2023.