Provisional custody order belongs with divorce court; Brăila Court seized.

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, la data de 19 aprilie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., a formulat ordonanţă preşedinţială, prin care a solicitat să se dispună stabilirea în mod provizoriu a domiciliului minorului C. la domiciliul tatălui, până la soluţionarea definitivă a divorţului dintre părţi, stabilirea în mod provizoriu a unei obligaţii de întreţinere în sarcina pârâtei, pentru minorul C., în limitele prevăzute prin dispoziţiile art. 529 C. civ. până la soluţionarea definitivă a divorţului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 919, art. 997 şi urm. C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3437 din 17 mai 2023, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

În fundamentarea acestei soluţii, prin raportare la art. 114 coroborat cu art. 920 şi art. 998 C. proc. civ. şi obiectul cererii deduse judecăţii, instanţa a reţinut că procesul de divorţ dintre părţile din prezenta cauză se află pe rolul Judecătoriei Brăila, aceasta fiind instanţa competentă să soluţioneze şi cererea de ordonanţă preşedinţială.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Brăila, prin sentinţa civilă nr. 3217 din 23 iunie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în drept să hotărască asupra conflictului.

Pentru a hotărî astfel, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., în raport de art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., instanţa a apreciat că Judecătoria Tulcea ar fi fost competentă să soluţioneze cauza, aceasta fiind instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul persoana ocrotită, însă dată fiind calitatea de grefier a pârâtei în cadrul Tribunalului Tulcea devin aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.

În baza principiului disponibilităţii consacrat de art. 9 C. proc. civ., reclamantul, având alegerea între instanţe deopotrivă competente, a înţeles să investească Judecătoria Sectorului 6, care se află în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, aceasta din urmă fiind învecinată cu Curtea de Apel Constanţa, în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea pârâta.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Reclamantul A. a învestit Judecătoria Găeşti, secţia civilă, cu o cerere de pronunţare, în temeiul art. 997 şi urm. C. proc. civ., a unei ordonanţe preşedinţiale prin care să dispună stabilirea în mod provizoriu a unei obligaţii de întreţinere în sarcina pârâtei, pentru minorul C., în limitele prevăzute prin dispoziţiile art. 529 C. civ., până la soluţionarea definitivă a divorţului, cerere ce se încadrează, dat fiind obiectul său, în categoria la care face referire generic art. 94 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca cereri date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie.

Potrivit dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

Cu toate acestea, textul legal evocat, nu se aplică tuturor cererilor date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, ci numai celor privind ocrotirea persoanei fizice, reglementate de Titlul III, intitulat "Ocrotirea persoanei fizice" al Cărţii I, "Despre persoane", din C. civ., în alte cazuri legea "prevăzând altfel".

Astfel, cererile date de lege în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, altele decât cele la care se referă art. 114 alin. (1) C. proc. civ. urmează, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, fie regula de drept comun (de ex. acţiunea în tăgăduirea patern ităţii, acţiunea în nulitatea absolută sau relativă a recunoaşterii de paternitate, acţiunea în contestarea filiaţiei etc.), fie alte reguli speciale (de ex. cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, cererile referitoare la obligaţia de întreţinere formulate de creditorul acesteia, cererile de divorţ etc.).

Prin urmare, în cazurile expres prevăzute de lege, anumite cereri privind ocrotirea persoanei fizice, date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, vor fi de competenţa altei instanţe decât cea în circumscripţia căreia se află domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite.

În plus, materia divorţului şi cea a ordonanţei preşedinţiale sunt reglementate prin norme speciale care derogă de la normele generale atât în ceea ce priveşte procedura de judecată în sine, cât şi în ceea ce priveşte competenţa materială şi teritorială (specialia generalibus derogant).

Potrivit art. 920 C. proc. civ., "Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă pre şedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei".

În materia ordonanţei preşedinţiale, art. 998 C. proc. civ. statuează că: "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului", astfel încât competenţa materială se determină prin raportare la dispoziţiile corespunzătoare care reglementează cererea privind fondul dreptului, aceeaşi fiind soluţia şi în cazul competenţei teritoriale.

În cauza de faţă, fondul litigiului îl reprezintă divorţul părţilor, reglementat de normele speciale din Titlul I - "Procedura divorţului" al Cărţii a VI-a intitulată "Proceduri speciale" din C. proc. civ., care în art. 915 stabileşte regulile după care se determină competenţa teritorială în soluţionarea cererii de divorţ, iar în art. 919 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. se arată că la cerere, instanţa de divorţ se pronunţă, între altele, şi cu privire la dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul.

Instanţa la care face referire dispoziţia legală, ca având competenţa să dispună măsuri provizorii pe tot timpul procesului de divorţ, este cea de divorţ, astfel cum aceasta este indicată de art. 915 C. proc. civ., şi care deja a fost învestită cu cererea de divorţ. Concluzia se impune pe baza argumentului legat de plasarea textului de lege în cuprinsul titlului privind procedura divorţului, în capitolul referitor la dispoziţii comune ale acestei proceduri speciale.

Pe de altă parte, este de observat că norma în discuţie (art. 920 C. proc. civ.) este o aplicaţie, sub aspectul stabilirii instanţei competente, a dispoziţiilor art. 997 C. proc. civ., care reglementează competenţa instanţei ce urmează a fi sesizată cu cererea de luare a măsurilor urgente pe calea ordonanţei preşedinţiale, ca fiind acea instanţă competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Astfel, ca regulă generală, cererea de ordonanţă preşedinţială este în competenţa materială şi teritorială a instanţei ce soluţionează sau ar soluţiona cererea vizând fondul cauzei, în situaţia în care o astfel de cerere nu a fost încă formulată, regulile după care se determină competenţa acestei din urmă instanţe fiind, deci, pe deplin aplicabile în stabilirea instanţei ce poate soluţiona cererea de ordonanţă preşedinţială.

Prin urmare, faţă cele arătate mai sus, rezultă că atâta timp cât fondul, constând în acţiunea de divorţ, se află deja pendente pe rolul instanţei, competenţa teritorială în soluţionarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială având ca obiect luarea în mod provizoriu până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ, a unor măsuri privitoare la minori, cum este cea referitoare la încuviinţarea legăturilor personale ale părinţilor cu minorii, aparţine instanţei competente să soluţioneze fondul, respectiv instanţei de divorţ.

Înalta Curte notează, aşadar, că, în cauză, pentru determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea privind instituirea, în timpul procesului de divorţ, a măsurilor vremelnice pe durata acestui proces, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 920 C. proc. civ., trebuie avută în vedere nu numai noţiunea de instanţă competentă să judece cererea de divorţ, ci în special aceea de instanţă care este deja sesizată cu soluţionarea cererii de divorţ, chiar dacă momentul formulării cererii de ordonanţă preşedinţială (19 aprilie 2023) este anterior învestirii instanţei cu cererea de divorţ (26 aprilie 2023).

Cum din verificările efectuate în programul de evidenţă informatizată a instanţelor, rezultă că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de divorţ este Judecătoria Brăila, secţia civilă, pe rolul căreia este înregistrat dosarul nr. x/2023, cu termen de judecată la 26 ianuarie 2024, în cadrul căruia s-a solicitat, printre altele, ca instanţa să încuviinţeze exercitarea autorităţii părinteşti în comun de către ambii părinţi şi stabilirea locuinţei minorului la reclamantă (pârâta din prezenta cauză), trebuie reţinut că aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamant.

În consecinţă, reţinând aplicarea prioritară a dispoziţiilor art. 920 C. proc. civ. ce decurge din caracterul său de normă specială în raport cu dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Brăila, secţia civilă, este instanţa competentă teritorial a soluţiona cererea de chemare în judecată, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 octombrie 2023.