Conflict of jurisdiction in minor residence case: legal domicile via notarized divorce agreement prevails over factual residence for territorial competence

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, la data de 08 septembrie 2022, sub nr. x/2023, reclamanta A., cu reşedinţa în comuna Cârţa, sat Ineu, nr. 186, judeţul Harghita, în contradictoriu cu pârâtul B., cu domiciliul în municipiul Bucureşti, a solicitat instanţei, să dispună modificarea dreptului pârâtului B. de a avea legături părinteşti cu minorul C., şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 192, art. 453, art. 4012 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 338 din 16 februarie 2023, Judecătoria Miercurea Ciuc, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

În fundamentarea acestei soluţii, prin raportare la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., art. 100 alin. (1) şi (3) şi art. 101 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 şi art. 400 şi art. 496 alin. (2) şi (4) C. civ., instanţa a reţinut că domiciliul minorului a fost convenit expres de părţi, prin convenţia notarială încheiată în procedura divorţului cu copii minori, autentificată, prin încheierea nr. 856/23.08.2020, de notarul public D. din cadrul Societăţii Profesionale Notariale "E.", că va fi la mama acestuia, F., la adresa din localitatea Bucureşti, str. x, apartament 16.

Chiar dacă minorul a fost mutat, în fapt, la adresa bunicilor materni, din localitatea Ineu, judeţul Harghita, această nouă realitate nu produce efecte juridice şi în sfera legală a noţiunii de locuinţă a minorului, care rămâne, în lipsa unei noi înţelegerii părţilor sau până la modificarea măsurii printr-o hotărâre judecătorească, cea cuprinsă în acordul parental încheiat prin înscris autentificat cu ocazia divorţului.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 4820 din 11 mai 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamantă; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că noţiunea de domiciliu prevăzută de art. 114 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată în sens larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală în sensul art. 87 C. civ., ci locul unde minorul locuieşte efectiv, respectiv în comuna Cârţa, judeţul Harghita.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 400 C. civ., "(1) În lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic. (2) Dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabileşte locuinţa la unul dintre ei, ţinând seama de interesul său superior. (3) În mod excepţional, şi numai dacă este în interesul superior al copilului, instanţa poate stabili locuinţa acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului şi îndeplinesc toate actele obişnuite privind sănătatea, educaţia şi învăţătura sa."

În enumerarea din art. 106 C. civ. a măsurilor de ocrotire se arată că ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute de lege.

Conform art. 261 C. civ. intitulat "Îndatorirea părinţilor", plasat în Cartea a II-a, "Despre familie", părinţii sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de creştere şi educare a copiilor lor minori, iar, potrivit art. 265 din acelaşi act normativ, "Toate măsurile date prin prezenta carte în competenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor prezentei cărţi, precum şi măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competenţa instanţei de tutelă. Dispoziţiile art. 107 sunt aplicabile în mod corespunzător".

Prevederile art. 107 alin. (1) C. civ. stabilesc că: "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanţa de tutelă".

Coroborând aceste dispoziţii legale, reiese că o cerere având ca obiect stabilirea locuinţei unui minor este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie.

Aceasta se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, potrivit art. 114 C. proc. civ., care stipulează că: "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritoriala îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

În speţă, instanţele în conflict au considerat în mod corect că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Cu toate acestea, conflictul negativ de competenţă intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite" de către instanţele ce şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionarea a cererii deduse judecăţii.

Potrivit art. 496 alin. (1) - (4) C. civ., "(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege".

Noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie.

Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii, fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

Reclamanta a învestit Judecătoria Miercurea Ciuc cu soluţionarea prezentei cauze în considerarea faptului că minorul C. locuia, la data introducerii cererii de chemare în judecată (8 septembrie 2022), împreună cu mama sa, alături de bunicii materni, la reşedinţa stabilită în comuna Cârţa, sat Ineu, judeţul Harghita, începând cu 09 iunie 2022, conform menţiunilor inserate în actul de identitate aflat la dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Miercurea Ciuc, secţia civilă.

Chiar dacă această împrejurare a fost confirmată de către reclamantă în faţa Judecătoriei Miercurea Ciuc, susţinere consemnată în încheierea din 18 ianuarie 2023, precum şi de pârât, în cuprinsul concluziilor scrise depuse la 17 ianuarie 2023, prin poştă electronică, şi dovedită cu cererea de transfer a minorului la grădinţa din Ineu, înregistrată sub nr. x/26.01.2022 la Grădiniţa nr. 50, str. x, Bucureşti, cu adeverinţele nr. x/15.06.2022 şi nr. y/20.04.2023 eliberate de G., din care rezultă că minorul este legitimat la acest club din februarie 2022, şi referatul de anchetă socială nr. 3152/05.12.2022 (dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Miercurea Ciuc, secţia civilă, dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă), Înalta Curte nu poate face abstracţie de faptul că domiciliul minorului a fost stabilit de către părţi prin convenţia notarială încheiată în procedura divorţului cu copii minori, autentificată de notarul public D. din cadrul Societăţii Profesionale Notariale "E.", prin încheierea nr. 856 din 23 septembrie 2020 .

Astfel, prin convenţia autentificată, în mod explicit şi fără echivoc, părţile şi-au manifestat voinţa ca, după divorţ, locuinţa minorului să fie la mama acestuia, F., la adresa din Bucureşti, str. x, învoială care produce efecte juridice în planul competenţei teritoriale a instanţei de judecată câtă vreme nu a intervenit o nouă înţelegere a părţilor sau o modificare a măsurii de ocrotire printr-o hotărâre judecătorească, în conformitate cu prevederile art. 403 C. civ.

În consecinţă, în speţă, nu interesează adresa la care minorul locuia în fapt la data înregistrării cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care anterior domiciliul acestuia a fost stabilit în acordul parental încheiat prin înscris autentificat cu ocazia divorţului, în consonanţă cu art. 106 C. civ., care prevede că ocrotirea minorului prin părinţi implică şi stabilirea locuinţei minorului.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, este instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 octombrie 2023.