Objection to enforcement in labor execution: negative jurisdictional conflict resolved by affirming the court authorizing enforcement as sole competent instance

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, la data de 08 august 2022 sub nr. x/2022, contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestaţie la executare, prin care a solicitat anularea raportului de expertiză, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare şi a înştiinţării privind măsura popririi, precum şi a actelor de executare subsecvente efectuate în dosarul de executare nr. 584/2021 aflat pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc B..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 12100 din 16 decembrie 2022, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

În fundamentarea acestei soluţii, prin raportare la art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut că la data sesizării organului de executare sediul debitoarei se afla în municipiul Craiova, fiind vorba de Sucursala CF Craiova şi nu de compania mamă, aspect reliefat şi în dispozitivul hotărârilor judecătoreşti ce constituie titlu executoriu.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Craiova, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 3765 din 04 mai 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; în baza art. 133 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Craiova şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti; în baza art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă pentru soluţionarea acestui conflict de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, având în vedere decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, instanţa a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine instanţei care a încuviinţat executarea silită.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin contestaţia la executare dedusă judecăţii, contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2021 al Biroul Executorul Judecătoresc B..

Din cuprinsul actelor transmise de către executorul judecătoresc, la solicitarea instanţei, rezultă că sesizarea executorului judecătoresc pentru deschiderea dosarului de executare s-a realizat prin cererea depusă la data de 20 septembrie 2021, fiind deschis dosarul de executare nr. 584/2021 .

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Craiova şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale cele două instanţe cu privire la norma de procedură în temeiul căreia se stabileşte instanţa competentă a soluţiona litigiul.

Astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat asupra competenţei teritoriale prin prisma dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi a celor ale art. 651 C. proc. civ., reţinând că instanţa de executare este cea de la sediul debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, la data sesizării executorului judecătoresc, pe când Judecătoria Craiova a reţinut că instanţa de executare este cea care a încuviinţat executarea silită, potrivit art. 714 C. proc. civ., raportându-se şi la decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Dreptul comun în stabilirea competenţei teritoriale în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei la executare este reglementat de dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Totodată, art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ defineşte instanţa de executare astfel:,,(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În speţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, prin încheierea din 29 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a admis cererea de încuviinţare a executării silite prin toate modalităţile de executare silită, la cererea creditorului A., împotriva debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Scursala CF Craiova în vederea executării obligaţiilor care rezultă din titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 83 din 14 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Dolj, conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, astfel cum rezultă din actele de executare ce compun dosarul de executare nr. 584/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B. (dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că: "(...) încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel (paragraful 70). Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale.

Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare" (paragraful 71).

"Aşadar, principiul unicităţii instanţei de executare presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare" (paragraful 80).

Faţă de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, rezultă că instanţa care a încuviinţat executarea silită, adică Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, a devenit instanţa de executare, în sensul prevederilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluţioneze contestaţia la executare formulată de debitoarea Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova împotriva executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 octombrie 2023.