Competence for provisional parental contact orders during pending divorce proceedings under special procedural norms.

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti, la data de 19 aprilie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale să se dispună cu caracter provizoriu, până la soluţionarea definitivă a dosarului de fond nr. x/2022, stabilirea unui program de legături personale cu cei trei minori, prin luarea acestora în domiciliul său, în modalitatea descrisă în cererea de chemare în judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 997 C. proc. civ., art. 400 alin. (1) C. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 749 din 09 mai 2023, Judecătoria Găeşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.

În fundamentarea acestei soluţii, prin raportare la art. 265 C. civ., art. 114 alin. (1) coroborat cu art. 998 şi art. 94 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., precum şi la obiectul cererii deduse judecăţii, instanţa a reţinut că locuinţa obişnuită a celor 3 minori, persoanele ocrotite în cauză, împreună cu mama pârâtă, este în comuna Boloteşti, judeţul Vrancea.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Focşani, prin sentinţa civilă nr. 5419 din 29 iunie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a suspendat din oficiu judecata cauzei; a înaintat dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, în raport de dispoziţiile art. 998 şi art. 915 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut că prin cererea dedusă judecăţii s-a solicitat dispunerea unor măsuri vremelnice, provizorii, privind stabilirea legăturii dintre tatăl reclamant şi minori, până la soluţionarea dosarului având ca obiect divorţ, înregistrat pe rolul Judecătoriei Găeşti, sub nr. x/2022, context în care competenţa de soluţionare a cererii revine acestei instanţe.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Reclamantul A. a învestit Judecătoria Găeşti cu o cerere de pronunţare, în temeiul art. 997 C. proc. civ., a unei ordonanţe preşedinţiale prin care să dispună stabilirea unor legături personale între reclamant în calitate de tată şi minorii C., D. şi E., prin luarea acestora în domiciliul reclamantului, cerere ce se încadrează, dat fiind obiectul său, în categoria la care face referire generic art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., ca cereri date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie.

Potrivit dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

Cu toate acestea, textul legal evocat, nu se aplică tuturor cererilor date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, ci numai celor privind ocrotirea persoanei fizice, reglementate de Titlul III, intitulat "Ocrotirea persoanei fizice" al Cărţii I, "Despre persoane", din C. civ., în alte cazuri legea "prevăzând altfel".

Astfel, cererile date de lege în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, altele decât cele la care se referă art. 114 alin. (1) C. proc. civ. urmează, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, fie regula de drept comun (de ex. acţiunea în tăgăduirea patern ităţii, acţiunea în nulitatea absolută sau relativă a recunoaşterii de paternitate, acţiunea în contestarea filiaţiei etc.), fie alte reguli speciale (de ex. cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, cererile referitoare la obligaţia de întreţinere formulate de creditorul acesteia, cererile de divorţ etc.).

Prin urmare, în cazurile expres prevăzute de lege, anumite cereri privind ocrotirea persoanei fizice, date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, vor fi de competenţa altei instanţe decât cea în circumscripţia căreia se află domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite.

În plus, materia divorţului şi cea a ordonanţei preşedinţiale sunt reglementate prin norme speciale care derogă de la normele generale atât în ceea ce priveşte procedura de judecată în sine, cât şi în ceea ce priveşte competenţa materială şi teritorială (specialia generalibus derogant).

Potrivit art. 920 C. proc. civ., "Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă pre şedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei".

În materia ordonanţei preşedinţiale, art. 998 C. proc. civ. statuează că: "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului", astfel încât competenţa materială se determină prin raportare la dispoziţiile corespunzătoare care reglementează cererea privind fondul dreptului, aceeaşi fiind soluţia şi în cazul competenţei teritoriale.

În cauza de faţă, fondul litigiului îl reprezintă divorţul părţilor, reglementat de normele speciale din Titlul I - "Procedura divorţului" al Cărţii a VI-a intitulată "Proceduri speciale" din C. proc. civ., care în art. 915 stabileşte regulile după care se determină competenţa teritorială în soluţionarea cererii de divorţ, iar în art. 919 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. se arată că la cerere, instanţa de divorţ se pronunţă, între altele, şi cu privire la dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul.

Instanţa la care face referire dispoziţia legală, ca având competenţa să dispună măsuri provizorii pe tot timpul procesului de divorţ, este cea de divorţ, astfel cum aceasta este indicată de art. 915 C. proc. civ., şi care, deja, a fost învestită cu cererea de divorţ. Concluzia se impune pe baza argumentului legat de plasarea textului de lege în cuprinsul titlului privind procedura divorţului, în capitolul referitor la dispoziţii comune ale acestei proceduri speciale.

Pe de altă parte, este de observat că norma în discuţie (art. 920 C. proc. civ.) este o aplicaţie, sub aspectul stabilirii instanţei competente, a dispoziţiilor art. 997 C. proc. civ., care reglementează competenţa instanţei ce urmează a fi sesizată cu cererea de luare a măsurilor urgente pe calea ordonanţei preşedinţiale, ca fiind acea instanţă competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Astfel, ca regulă generală, cererea de ordonanţă preşedinţială este în competenţa materială şi teritorială a instanţei ce soluţionează sau ar soluţiona cererea vizând fondul cauzei, în situaţia în care o astfel de cerere nu a fost încă formulată, regulile după care se determină competenţa acestei din urmă instanţe fiind, deci, pe deplin aplicabile în stabilirea instanţei ce poate soluţiona cererea de ordonanţă preşedinţială.

Prin urmare, faţă cele arătate mai sus, rezultă că atât timp cât fondul, constând în acţiunea de divorţ, se află deja pendente pe rolul instanţei, competenţa teritorială în soluţionarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială având ca obiect luarea în mod provizoriu, până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ, a unor măsuri privitoare la minori, cum este cea referitoare la încuviinţarea legăturilor personale ale părinţilor cu minorii, aparţine instanţei competente să soluţioneze fondul, respectiv instanţei de divorţ.

Înalta Curte notează, aşadar, că, în cauză, pentru determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea privind instituirea, în timpul procesului de divorţ, a măsurilor vremelnice pe durata acestui proces, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 920 C. proc. civ., trebuie avută în vedere nu numai noţiunea de instanţă competentă să judece cererea de divorţ, ci, în special, aceea de instanţă care este deja sesizată cu soluţionarea cererii de divorţ, dat fiind că momentul formulării cererii de ordonanţă preşedinţială (19 aprilie 2023) este ulterior învestirii instanţei cu cererea de divorţ (21 noiembrie 2022).

Cum din verificările efectuate în programul de evidenţă informatizată a instanţelor, rezultă că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de divorţ este Judecătoria Găeşti, pe rolul căreia este înregistrat dosarul nr. x/2022, cu termen de judecată la 3 octombrie 2023, în cadrul căruia s-a solicitat, printre altele, ca instanţa să încuviinţeze exercitarea autorităţii părinteşti în comun de către ambii părinţi şi stabilirea locuinţei minorei la reclamantă (pârâta din prezenta cauză), trebuie reţinut că aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamant.

În consecinţă, reţinând aplicarea prioritară a dispoziţiilor art. 920 C. proc. civ. ce decurge din caracterul său de normă specială în raport cu dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Găeşti este instanţa competentă teritorial a soluţiona cererea de chemare în judecată, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 octombrie 2023.