Apartment restitution appeal annulled for tardiness and failure to articulate valid illegality grounds against peremption ruling

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 22.05.2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a V-a Civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea apartamentului nr. x situat în Bucureşti, str. x.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 33 din 13 ianuarie 2016, Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a Civilă a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 a Municipiului Bucureşti şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă. Totodată, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti, prin Primar General, şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 92 A din 08 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a admis apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 33/13.01.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a Civilă în dosarul nr. x/2015, şi a anulat, în parte, sentinţa apelată, trimiţând cauza primei instanţe pentru rejudecarea cererii în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti, fiind menţinută soluţia cu privire la excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001.

La data de 13.04.2017 cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a V-a civilă sub nr. x/2015*.

4. Hotărârea pronunţată în al doilea ciclu procesual de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 1753 din 19 iulie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 1753 din 19 iulie 2019 a formulat apel reclamantul A..

5. Hotărârea pronunţată în al doilea ciclu procesual de curtea de apel

Prin încheierea de şedinţă din data de 27 octombrie 2021, s-a dispus suspendarea de drept, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a judecării apelului.

Prin decizia civilă nr. 1590 A din 09 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost constatat perimat apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1753 din 19 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2015.

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în data de 31 ianuarie 2023 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a învederat că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, în continuare arătându-şi nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată de prima instanţă referitoare la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/05.11.1996.

7. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului, recursul este tardiv declarat şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

Totodată, s-a reţinut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., în ipoteza în ca­re se va trece peste excepţia tardivităţii recursului, completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilităţii în principiu a acestuia şi să aprecieze cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurent în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părţi, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor în data de 29 mai 2023.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a acordat termen în vederea discutării admisibilităţii în principiu a recursului, în data de 28 septembrie 2023, în camera de consiliu.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport cu excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, având în vedere că se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

În speţă, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 1590 A a fost pronunţată în data de 09 noiembrie 2022, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului, iar calea de atac a fost transmisă prin fax, primind dată certă în data de 12 ianuarie 2023, astfel cum reiese din dovada aflată la dosarul Înaltei Curţi.

Or, raportat la datele menţionate, recursul a fost declarat cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., calculat potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care s-a împlinit la 15 noiembrie 2022.

În cauza de faţă, se constată şi faptul că recurentul nu a invocat intervenită nicio împrejurare, temeinic justificată, care să îl fi pus în imposibilitate obiectivă pentru exercitarea căii de atac în termenul legal şi nici nu a formulat o cerere de repunere în termenul de exercitare a recursului.

Întrucât recursul pendinte a fost formulat cu nerespectarea termenului legal impus de dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este declarat tardiv, astfel încât se impune sancţiunea anulării acestuia, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, se reţine că sancţiunea anulării recursului se impune şi din perspectiva prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 1590 A din 09 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost constatat perimat apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1753 din 19 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2015, reţinându-se, în esenţă, că apelul a rămas în nelucrare ca urmare a suspendării judecăţii în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. la data de 27 octombrie 2021, termenul de perimare legală de 6 luni de la acest ultim act de procedură fiind îndeplinit încă de la data de 27 aprilie 2022, fără să fi fost întrerupt sau suspendat până la data împlinirii sale.

Prin cererea de recurs, recurentul a susţinut că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, însă, în continuare acesta nu a dezvoltat motivul invocat, arătându-şi doar nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată de prima instanţă referitoare la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/05.11.1996.

Astfel, recurentul a făcut referire la situaţia de fapt a litigiului, fără a se raporta la soluţia de perimare pronunţată în cauză de instanţa de apel.

Înalta Curte reţine, în acest sens, că recurentul nu a făcut trimitere la considerentele instanţei de apel, la modalitatea în care a fost aplicată instituţia perimării, şi nici nu a indicat vreo normă de drept încălcată de curtea de apel, ce ar putea atrage, prin ipoteză, casarea deciziei recurate.

Ca atare, invocarea de către recurentul-reclamant a unor aspecte de netemeinicie ale litigiului, care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, şi fără avea legătură cu raţionamentul instanţei de apel, nu poate conduce la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecăţii.

Drept urmare, având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, şi va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1590 A din 09 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1590 A din 09 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2015.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2023.