Territorial competence for recognizing foreign divorce decrees: identity of the entity refusing recognition under Art. 1099 CPC

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 01.02.2023, petentul A. a solicitat recunoaşterea sentinţei de divorţ pronunţată de Judecătoria din Rio de Janeiro – Brazilia cu numărul x la 06.02.2017.

În motivare, a arătat că împreună cu soţia a solicitat prin acţiune comună instanţelor de judecată din Rio de Janeiro desfacerea căsătoriei.

Cererea nu a fost precizată în drept.

Prin încheierea civilă nr. 10 din 07 februarie 2023, Tribunalul Constanţa – secţia I civilă, în temeiul art. 200 alin. (2) din C. proc. civ., a constatat competenţa de soluţionare a cauzei favoarea Tribunalului Bucureşti, şi a dispus trimiterea dosarului acestei instanţe spre competentă soluţionare.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine este reglementată prin dispoziţiile art. 1095-1102 C. proc. civ., şi că în acest demers procesual are calitate procesuală activă pentru recunoaşterea hotărârii străine partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere în România se solicită, scopul pentru care se solicită recunoaşterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art. 1096 C. proc. civ., spre a beneficia de autoritatea de lucru judecat.

A mai reţinut că autoritatea de lucru judecat interesează părţile dintr-o anumită cauză şi nu se stabileşte în raport de o terţă persoană, căreia hotărârea îi este numai opozabilă. În raport de aceasta, a constatat că nu poate fi stabilită competenţa teritorială prin raportare la sediul instituţiei competente a opera modificările intervenite în starea civilă a reclamantului, aceasta neputând fi asimilată celui care se poate opune sau refuză recunoaşterea hotărârii străine în sensul art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care soluţionarea cererii adresate acestei instituţii este condiţionată de recunoaşterea hotărârii şi subsecventă acestei proceduri (în măsura în care hotărârea străină nu este recunoscută de plin drept în România conform dispoziţiilor art. 1095 C. proc. civ.).

Astfel, calitatea de parte care ar putea refuza, prin ipoteză, recunoaşterea hotărârii, ar aparţine persoanei care a figurat în dosarul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere se solicită. Însă, în speţă divorţul a fost pronunţat urmare a cererii comune a soţilor, astfel încât nici fostul soţ nu ar justifica calitatea de parte care să refuze recunoaşterea respectivei hotărâri, situaţie în care instanţa a apreciat ca fiind incidente dispoziţiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează competenţa Tribunalului Bucureşti pentru acele situaţii în care aceasta nu se poate determina potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol, ca în speţa de faţă.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 623 din 08 mai 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul a solicitat recunoaşterea unei hotărâri străine de divorţ, precizând că autoritatea care i-a pretins să prezinte hotărârea străină recunoscută în prealabil pe teritoriul României, şi a refuzat implicit recunoaşterea acesteia, este Oficiul de Stare Civilă Constanţa.

În opinia tribunalului, competenţa teritorială a instanţei de judecată în astfel de procese se determină, astfel cum rezultă din art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., în raport de domiciliul sau sediul celui a refuzat recunoaşterea, acesta persoană sau entitate nefiind în mod automat pârâtul din hotărârea străină.

Apreciază tribunalul că cererea de recunoaştere a hotărârii străine poate fi opusă deopotrivă oricărei persoane sau autorităţi care refuză să facă în mod direct aplicarea dispoziţiilor art. 1094 C. proc. civ., ce prevăd recunoaşterea de plin drept a hotărârilor privind statutul civil al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate, condiţionând spre exemplu fie efectuarea în evidenţele, registrele proprii a cuvenitelor menţiuni pe baza hotărârii străine, fie eliberarea unor acte necesare solicitantului, de prezentarea de către acesta a unei hotărâri judecătoreşti de recunoaştere.

În cauza de faţă, reclamantul a precizat în mod expres că Oficiul de Stare Civilă Constanţa (de la domiciliul său) i-a refuzat înregistrarea hotărârii în registrele de stare civilă, înainte de a fi recunoscută hotărârea străină prin care s-a dispus divorţul, astfel încât competenţa teritorială a instanţei se determină prin raportare la sediul autorităţii care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine în condiţiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., şi care, în speţă, se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Constanţa.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin acţiunea introductivă, reclamantul A. a învestit instanţa cu o cerere prin care a solicitat recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de Judecătoria din Rio de Janeiro, instanţă din Brazilia care a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamant şi pârâta B..

Ambele instanţe aflate în conflict au reţinut în motivarea soluţiei de declinare art. 1099 C. proc. civ., potrivit căruia: "(1) Cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti".

Aceste dispoziţii sunt cuprinse în Titlul III din C. proc. civ., intitulat "Eficacitatea hotărârilor străine", iar art. 1094 din acest act normativ prevede: "În sensul prezentului titlu, termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicţie contencioasă sau necontencioasă ale instanţelor judecătoreşti, cele notariale sau ale oricăror autorităţi competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene."

Rezultă astfel, că aceste dispoziţii se referă la statele nemembre ale Uniunii Europene, cum este cazul în speţa dedusă judecăţii.

Astfel, aşa cum s-a arătat, cererea de recunoaştere a hotărârii străine se rezolvă, potrivit art. 1099 C. proc. civ., pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine, iar în cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului, competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

Cât priveşte noţiunea de "persoană care refuză recunoaşterea hotărârii străine", deşi în doctrina şi jurisprudenţa naţională, opinia majoritară a fost în sensul recunoaşterii acestei calităţi persoanei în contradictoriu cu care s-a realizat judecata cauzei în străinătate, aceasta fiind, prin ipoteză, persoana care ignoră sau refuză să execute eventualele obligaţii ce îi incumbă prin hotărârea respectivă, totusi, particularitatea acestei speţe este dată de obiectul litigiului purtat între părţi, finalizat prin hotărârea a cărei recunoaştere se solicită pe teritoriul României, şi anume divorţ prin acord.

În această situaţie particulară, în care nu există contrarietate de interese, şi în care nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, fosta soţie a petentului nu are calitatea de parte care să refuze recunoaşterea respectivei hotărâri, întrucât ea nu a refuzat admiterea acţiunii şi, pe cale de consecinţă, nici recunoaşterea acestei hotărâri în ţara de rezidenţă a uneia dintre părţi.

Aşa fiind, în cazul particular din prezenta cauză, în care divorţul părţilor s-a desfăcut prin acord şi în care, potrivit susţinerilor petentului exprimate prin notele scrise depuse pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă pentru termenul din 8 mai 2023, sentinţa de divorţ nu este recunoscută de către Oficiul de Stare Civilă Constanţa, în raport de prevederile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., aceasta este instituţia care "refuză recunoaşterea".

Pentru considerentele anterior prezentate, Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa – secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.