Negative jurisdictional conflict resolved: Vatra Dornei Court retains competence over car ownership suit.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by ruling in favor of the Vatra Dornei Court, establishing that this court has territorial competence to hear the case, thereby overturning the Sector 1 Bucharest Court's declination and affirming the initial jurisdiction. The dispute involved a claim by the plaintiff seeking a declaratory judgment that the defendant owns a car, an order for the car's deregistration from the plaintiff's name, and an obligation requiring the defendant to appear before the vehicle registration authority to transfer title, based on provisions of the Civil Code and emergency ordinances on road traffic. The High Court held that territorial competence in a declaratory action involving a personal right is of private order (relative competence), meaning it can only be invoked by the defendant through a statement of defense or, at the latest, at the first hearing where parties can conclude, per Article 130(3) of the Civil Procedure Code; since the defendant did not raise the exception and the lower court improperly invoked it sua sponte, the originally seized court retained jurisdiction, and the case must proceed there.
Legislator headnote
AI generatedart. 1528 C. civ, art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 107 C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 134 C. proc. civ, art. 125 C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict resolved: Vatra Dornei Court retains competence over car ownership suit: The dispute involved a claim by the plaintiff seeking a declaratory judgment that the defendant owns a car, an order for the car's deregistration from the plaintiff's name, and an obligation requiring the defendant to appear before the vehicle registration authority to transfer title, based on provisions of the Civil Code and emergency ordinances on road traffic. The High Court held that territorial competence in a declaratory action involving a personal right is of private order (relative competence), meaning it can only be invoked by the defendant through a statement of defense or, at the latest, at the first hearing where parties can conclude, per Article 130(3) of the Civil Procedure Code; since the defendant did not raise the exception and the lower court improperly invoked it sua sponte, the originally seized court retained jurisdiction, and the case must proceed there.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the ruling: the Court established jurisdiction in favor of the Vatra Dornei Court because the territorial competence was of private order and could only be raised by the defendant, not by the court ex officio, according to this provision.
Full text
Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023
Deliberând supra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei în data de 29.11.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., să se constate calitatea pârâtului de proprietar asupra autoturismului marca x seria x, cu numărul de înmatriculare x; să se dispună radierea de pe numele reclamantului din evidenţa de circulaţie a autoturismului; să fie obligat pârâtul să se prezinte la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Autovehiculelor Bucureşti în vederea radierii de pe numele reclamantului şi pentru a înmatricula pe numele acestuia autoturismul iar, în caz de neconformare, să se dispună autorizarea reclamantului să efectueze radierea, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1528 C. civ., art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 63/2006 şi O.U.G. nr. 69/2007.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 600 din 13 aprilie 2023, Judecătoria Vatra Dornei a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a avut în vedere prevederile art. 107 C. proc. civ., reţinând că domiciliul pârâtului se află în Bucureşti, str. x, precum şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., arătând că instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei în cazul cererii privind executarea acestuia este tot una de pe raza Municipiului Bucureşti.
Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5928 din 09 iunie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect acţiune în constatare formulată de reclamantul A. în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei iar, în baza art. 134 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut incidenţa în speţă a aceloraşi dispoziţii menţionate de Judecătoria Vatra Dornei, şi anume art. 107 alin. (1) şi art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., coroborate cu art. 125 C. proc. civ., însă a reţinut că acestea reprezintă norme de competenţă de ordine privată.
Astfel, raportat la obiectul pricinii, anume acţiune în constatare şi obligaţie de a face, văzând că nu este instituită pentru aceasta o competenţă exclusivă sau specială, a apreciat că excepţia de necompetenţă teritorială trebuia invocată de către pârât doar prin întâmpinare, întâmpinare ce este obligatorie în astfel de cauze, conform art. 208 C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei în data de 29 noiembrie 2022, sub numărul x/2022, reclamantul A. a învestit instanţa cu o acţiune în constatare, prin care a solicitat instanţei să constate calitatea pârâtului de proprietar asupra autoturismului marca x seria x cu numărul de înmatriculare x; să dispună radierea de pe numele reclamantului din evidenţa circulaţiei a autoturismului; să fie obligat pârâtul să se prezinte la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Autovehiculelor Bucureşti, pentru a radia de pe numele reclamantului şi a înmatricula pe numele acestuia autoturismul iar, în caz de neconformare, să dispună autorizarea reclamantului să efectueze radierea, în baza prezentei hotărâri, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura".
Alin.(3) al aceluiaşi articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.
Din analiza normelor legale menţionate rezultă că este absolută competenţa generală, materială şi teritorială exclusivă, iar competenţa teritorială în pricinile privitoare la bunuri, cu excepţia celor prevăzute de art. 117-121 C. proc. civ., este relativă.
C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.
Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că: "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."
Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe. O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.
Competenţa teritorială de soluţionare a unei pricini având ca obiect acţiune în constatare, prin care reclamantul tinde la valorificarea unui drept personal, este stabilită prin norme de ordine privată ce reglementează materia competenţei teritoriale alternative.
Întrucât aceste norme sunt de competenţă relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârât şi numai până la prima zi de înfăţişare, în caz contrar instanţa sesizată rămânând competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie relativă, excepţie pe care instanţa nu are dreptul să o invoce din oficiu.
Din actele dosarului rezultă că pârâtul nu a invocat prin întâmpinare excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Vatra Dornei.
Totodată, primul termen la care părţile au fost legal citate la Judecătoria Vatra Dornei a fost cel din 06 aprilie 2023, termen la care pârâtul nu a fost prezent, pentru a uza de dreptul prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., şi la care instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale.
În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, constatând că în prezenta cauză operează o competenţă de ordine privată, iar aceasta putea fi pusă în discuţie doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile au putut pune concluzii, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 28 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.