Succession and partition claims assigned to Brașov Court on death-certificate domicile over last-residence argument

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 28.09.2021, astfel cum a fost precizată prin cererea din data de 30.11.2021, nota de şedinţă din data de 20.01.2022 şi precizarea din data de 16.03.2022, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E. (decedat ulterior sesizării instanţei) – moştenitori F., G., H. Şi I. –, J., K., următoarele: să constate calitatea de moştenitori după defuncta L. a reclamantei şi a pârâţilor, toţi nepoţi de fraţi predecedaţi; să stabilească cotele de moştenire aferente fiecărui moştenitor; să constate că masa partajabilă a defunctei este compusă din bunul imobil situat în Braşov, str. x, înscris în CF nr. x Braşov, nr. top. (x şi sumele de bani aflate în conturile deschise pe numele defunctei la M.; să dispună împărţirea bunului imobil aferent masei partajabile şi ieşirea din indiviziune asupra apartamentului, prin atribuirea în natură către partea care solicită, sau vânzarea acestuia, în condiţiile art. 991 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1673 din 28 februarie 2023, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

La pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 118 C. proc. civ., apreciind că acţiunea reclamantei constituie o cererea în materie de moştenire, care atrage competenţa exclusivă a instanţei de la "ultimul domiciliul al defunctului".

A apreciat că sintagma "ultimul domiciliul al defunctului" corespunde ultimei locuinţe efective, indiferent dacă aceasta a fost sau nu înscrisă în actul de identitate al defunctului.

Astfel, în raport de susţinerile reclamantei care a arătat că defuncta a trăit în ultimii ani ai vieţii sale în Roman, într-un apartament cu chirie, coroborate cu menţiunile din certificatul de deces privind locul decesului dar şi cu verificarea DEPABD efectuată de instanţă, din care a rezultat că defuncta a avut înscrisă în evidenţe o reşedinţă în Mun. Roman, str. x, jud. Neamţ, în perioada 2017-2018, instanţa a conchis că ultimul domiciliul al defunctei L. a fost în Municipiul Roman.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Roman prin sentinţa civilă nr. 1510 din 27 iunie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Braşov iar, în baza art. 134 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut incidenţa în speţă a aceloraşi dispoziţii menţionate de Judecătoria Braşov, şi anume art. 118 C. proc. civ., însă a apreciat că raţiunea normei de competenţă exclusivă rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide, de regulă, cu locul deschiderii succesiunii, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 954 alin. (2) C. civ., precum şi că dovada domiciliului se face cu actul de identitate al defunctului.

A reţinut că din verificarea DEPABD efectuată de instanţă a rezultat că defuncta a avut ultimul domiciliul activ în Municipiul Braşov, str. x, jud. Braşov, acesta fiind stabilit începând de la data de 09 ianuarie 1987, fiind valabil până la data de 17 iulie 2020 (data când a intervenit decesul său), precum şi că nu prezintă relevanţă faptul că defuncta a avut temporar o reşedinţă în Municipiul Roman, jud. Neamţ, în perioada 21.09.2017 – 20.09.2018 (un singur an), voinţa clară a legiuitorului fiind aceea de a stabili, în materia care face obiectul cauzei, competenţa exclusivă a instanţei de la ultimul domiciliu, iar în nici un caz de la instanţa unde o persoană a avut temporar o reşedinţă care a expirat oricum cu doi ani înainte de data decesului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 28.09.2021, astfel cum a fost precizată prin cererile din 30.11.2021, 20.01.2022 şi 16.03.2022, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E. (decedat ulterior sesizării instanţei) – moştenitori F., G., H. Şi I. –, J., K., următoarele: să constate calitatea de moştenitori după defuncta L. a reclamantei şi a pârâţilor, toţi nepoţi de fraţi predecedaţi; să stabilească cotele de moştenire aferente fiecărui moştenitor; să constate că masa partajabilă a defunctei este compusă din bunul imobil situat în Braşov, str. x, înscris în CF nr. x Braşov, nr. top. (x şi sumele de bani aflate în conturile deschise pe numele defunctei la M.; să dispună împărţirea bunului imobil aferent masei partajabile şi ieşirea din indiviziune asupra apartamentului, prin atribuirea în natură către partea care solicită sau vânzarea acestuia, în condiţiile art. 991 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a învestit instanţa cu trei capete de cerere prin care urmăreşte dezbaterea succesiunii după defuncta L., şi un capăt de cerere prin care se urmăreşte ieşirea din indiviziune.

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ. "În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."

Textul legal menţionat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv, faptul că în materie de moştenire este competentă instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului "până la ieşirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moştenitori subzistă starea de indiviziune.

Prin urmare, după lichidarea moştenirii, adică după desăvârşirea împărţelii între moştenitori, nu mai subzistă motivele care să justifice o competenţă teritorială exclusivă, pentru că după acest moment nu se mai poate vorbi despre "cereri în materie de moştenire".

Cum în cauză obiectul acţiunii introductive de instanţă îl constituie tocmai solicitarea de sistare a stării de indiviziune în raport de defuncta L., rezultă că instanţa competentă a soluţiona pricina, potrivit dispoziţiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., este cea în circumscripţia căreia se regăseşte ultimul domiciliu al acesteia.

În acest sens, potrivit art. 954 alin. (2) C. civ. "Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".

Din certificatul de deces depus la dosar reiese că defuncta L. a decedat la data de 17.07.2020, iar ultimul său domiciliu a fost în Braşov, jud. Braşov, conform menţiunilor de la rubrica "domiciliu", care nu trebuie confundat cu locul decesului.

Împrejurarea că, anterior decesului, defuncta a locuit o perioadă de timp în localitatea Roman nu are nicio relevanţă asupra stabilirii instanţei competente (în analiza căreia interesează locul de domiciliu, iar nu locul decesului), câtă vreme ceea ce este relevant în determinarea competenţei este ultimul domiciliul al defunctului, care se stabileşte conform art. 954 alin. (2) C. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.