Proving refugee status for wartime reparations via witness testimony in absence of official records
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, upholding the lower court’s judgment that invalidated the administrative decision refusing refugee benefits and ordering the payment of rights under the relevant law. The dispute concerned the refusal of benefits to a claimant who argued she had been a refugee forced to relocate during the period from September 6, 1940, to March 6, 1945. Although the appellant contested the lack of official documentation, the court ruled that the claimant’s refugee status was sufficiently established through the sworn statements of witnesses, as permitted by Article 4(2) of Government Ordinance 127/2992, which allows proof by witness testimony in the absence of official records, limiting the entitlement to the statutory cutoff date of March 6, 1945.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Proving refugee status for wartime reparations via witness testimony in absence of official records: Art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 127/2992 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, prevede că dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1, în lipsa actelor, se poate face prin declarație cu martori.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, sub nr. 2624/2004, K.T. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, solicitând anularea hotărârii nr. 253 din 4 februarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a-i acorda drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că neîntemeiat, pârâta i-a respins cererea de acordare a calității de refugiată, cu toate că s-a strămutat din localitatea Umbrărești, județul Galați, în orașul Bocșa Română.
Prin sentința civilă nr. 270/F din 10 mai 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta K.T., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin. A anulat hotărârea nr. 253 din 4 februarie 2004, emisă de pârâtă pe care a obligat-o să elibereze pe seama reclamantei, o nouă decizie, prin care să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, modificată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut din declarațiile martorilor, că reclamanta s-a născut în județul Galați și în anul 1944 a venit în orașul Bocșa Română, ca refugiată, unde a locuit până în anul 1957, când și-a schimbat domiciliul în Reșița.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, care a motivat, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada refugiului, cu acte oficiale.
Recursul este nefondat.
Art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 127/2992 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, prevede că dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1, în lipsa actelor, se poate face prin declarație cu martori.
În speță, din declarațiile autentificate ale martorilor C.M. și D.A., rezultă că reclamanta s-a născut în județul Galați și în 1944 a venit în orașul Bocșa Română, ca refugiată, unde a locuit până în anul 1957, când și-a schimbat domiciliul în Reșița.
Drepturile vor fi acordate, însă, numai până la data limită prevăzută de actul normativ enunțat, respectiv până la 6 martie 1945.
În consecință, sentința instanței de fond este legală și temeinică, astfel că recursul declarat în cauză urmează să fie respins ca atare, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 270/F din 10 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2005.