Statutory suspension of proceedings for failure to prove heir identification and interest of co-defendant

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova în data de 25 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la plata, în solidar, a sumei de 161.250 euro (echivalentul sumei de 767.050 RON, calculat la cursul de schimb al BNR de 4,7569 RON/euro valabil pentru data redactării cererii de chemare în judecată, respectiv 23.01.2019) - reprezentând penalităţile contractuale de întârziere pentru perioada 26.03.2010-23.01.2019 (respectiv 3225 zile), calculate asupra debitului principal de 50.000 euro, precum şi obligarea pârâţilor la plata penalităţilor de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, aplicate asupra debitului principal de 50.000 euro, de la data de 23.01.2019 şi până la data plăţii.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Prahova

Prin sentinţa civilă nr. 2728/06 noiembrie 2019, Tribunalul Prahova – secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă a reclamantului A., şi a respins cererea ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosinţă.

A respins ca inadmisibilă cererea de introducere în cauză a moştenitorilor reclamantului A..

A respins excepţiile necompetenţei funcţionale a secţiei I civile, a litispendenţei şi a autorităţii de lucru judecat ca neîntemeiate.

A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea având ca obiect "pretenţii", formulată de reclamanţii A. şi B., ca prescrisă.

3. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 februarie 2023, Curtea de Apel Ploieşti – secţia I civilă a dispus suspendarea de drept a judecăţii apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 2728/06.11.2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti au formulat cerere de recurs reclamanţii B., în nume propriu şi în calitate de moştenitoare legală a defunctului A., E., în calitate de moştenitoare a defunctului A. şi F., în calitate de moştenitoare a defunctului A., solicitând admiterea recursului şi casarea încheierii atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei la instanţa de apel pentru continuarea judecăţii, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea recursului, recurenţii arată că instanţa de apel a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul prevederilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora "Judecata cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora", încheierea de suspendare fiind pronunţată în contextul decesului pârâtului D., eveniment ce ar fi fost comunicat instanţei de apel anterior termenului de judecată fixat în data de 17 mai 2022.

Arată că obligaţia de a efectua demersurile specifice pentru identificarea moştenitorilor persoanei decedate a fost trasată de instanţa de apel în sarcina ambelor părţi, precum şi faptul că, anterior termenului de judecată din data de 20 septembrie 2022, aceştia ar fi indicat drept unic moştenitor al defunctului D., pe pârâtul C., fiul acestuia.

Mai mult, arată că şi intimatul C. avea obligaţia de a indica moştenitorii, încheierea din 17 mai 2022 a Curţii de Apel Ploieşti fiindu-i pe deplin opozabilă, însă acesta nu a înţeles să dea curs obligaţiei stabilite de instanţa de judecată şi în sarcina sa. În acest context, apreciază recurenţii că soluţia curţii de apel, de suspendare a judecăţii, apare ca un avantaj nejustificat oferit tocmai păţii care a acţionat cu rea-credintă, nedând curs obligaţiei puse în vedere de instanţă.

Mai arată recurenţii şi faptul că obligaţiile derivate din Contractul de cesiune de părţi sociale sunt supuse regimului solidarităţii pasive contractuale, astfel că pârâţii iniţiali C. şi D. erau ţinuţi, fiecare în parte, să suporte întregul preţ al părţilor sociale, precum şi penalităţile de întârziere aferente, motiv pentru care, din perspectivă procesuală, este posibilă continuarea litigiului numai împotriva intimatului C. pentru realizarea pretenţiilor acestora.

În acest context, având în vedere această relaţie de solidaritate pasivă, cât şi raportul necontestat de filiaţie cu D., apreciază că intimatul C. este "persoana interesată" la care face referire legiuitorul cu privire la obligaţia de introducere în cauză a moştenitorilor persoanei decedate.

5. Apărările formulate în cauză

În data de 08 mai 2023, intimatul-pârât C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat în data de 25 mai 2023, intimatul D., prin curator avocat G., a arătat că este de acord cu admiterea excepţiei nulităţii recursului şi, în subsidiar, cu solicitarea de respingerea a recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul din perspectiva criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente cărora acestea li se circumscriu - art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

În cauză, se reţine că reclamanţii B., F. şi E. au declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 2728 din 06 noiembrie 2019 a Tribunalului Prahova – secţia I civilă, cauza înregistrându-se pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia I civilă.

Prin notele de şedinţă transmise la dosar în data de 16 mai 2022, intimatul-pârât C. a încunoştiinţat instanţa despre intervenirea decesului intimatului D., în data de 01 mai 2022, solicitând introducerea în cauză a moştenitorilor. Anexat notelor de şedinţă s-a depus Extras din certificatul de deces, emis de autorităţile elene în data de 13 mai 2022, în cuprinsul căruia se menţionează că defunctul era fiul lui C. şi H. şi că acesta era căsătorit cu I..

Prin încheierea din 17 mai 2022, Curtea de Apel Ploieşti, luând act de decesul intimatului-pârât D., a dispus amânarea cauzei pentru data de 20 septembrie 2022, pentru când a pus în vedere apelanţilor-reclamanţi şi intimatului-pârât C., prin apărători, să facă demersurile necesare pentru a indica moştenitorii intimatului decedat, în vederea introducerii în cauză, dar şi să depună la dosar acte de stare civilă.

În data de 19 septembrie 2022, apelanţii-reclamanţi au formulat note de şedinţă, prin care au precizat că, din cunoştinţele acestora, C. este singurul fiu şi, pe cale de consecinţă, singurul moştenitor al defunctului. Anexat notelor scrise s-a depus un extras ONRC privind societatea J. S.R.L., în care intimatul-pârât C. are calitate de persoană împuternicită.

În şedinţa publică din data de 20 septembrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti a dispus suspendarea de drept a judecăţii apelului, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reţinând că, din certificatul de deces aflat la dosar, reiese că intimatul C. este tatăl defunctului D., iar nu fiul acestuia, astfel cum au susţinut apelanţii-reclamanţi prin notele de şedinţă depuse la dosar, precum şi faptul că aceştia nu au făcut nicio dovadă a susţinerilor sale.

Prin criticile aduse acestei încheieri, recurenţii-reclamanţi au arătat că soluţia de suspendare a judecăţii apelului este nelegală, pe de-o parte, întrucât aceştia s-au conformat dispoziţiilor instanţei şi au indicat drept unic moştenitor al persoanei decedate D., pe pârâtul C., fiul acestuia iar, pe de altă parte, întrucât obligaţia de a efectua demersurile specifice pentru identificarea moştenitorilor ar fi fost trasată de instanţa de apel în sarcina ambelor părţi, iar intimatul C. este cel care nu s-a conformat acestei dispoziţii.

Raportând analiza de legalitate a încheierii recurate la dispoziţiile legale în baza cărora curtea de apel a dispus suspendarea judecării recursului - art. 412 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. – se constată că motivele de recurs invocate de recurenţi nu sunt fondate.

Conform art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecarea cauzelor se suspendă de drept "prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora."

Astfel, suspendarea de drept a judecării procesului intervine în baza legii şi presupune oprirea cursului judecăţii atunci când instanţa constată că a survenit decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor acesteia, excepţia operând în cazul în care partea interesată solicită acordarea unui termen în acest sens.

Măsura adoptată de Curtea de Apel Ploieşti este justificată în raport cu dispoziţiile obligatorii ale art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în contextul în care, până la termenul acordat în scopul indicării şi introducerii în proces a tuturor moştenitorilor defunctului D., recurenţii nu au îndeplinit aceste obligaţii procesuale, deşi ele subzistau în sarcina acestora şi în baza art. 10 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."

Faptul că recurenţii au menţionat, prin notele de şedinţă formulate în data de 19 septembrie 2022 că, din cunoştinţele acestora, C. este singurul fiu al defunctului nu putea conduce la continuarea judecăţii, întrucât cererea formulată în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ. trebuie să conţină, în sensul art. 148 alin. (1) teza I cu referire la art. 194 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ, indicarea tuturor moştenitorilor cu nume, prenume, domiciliu, iar nu o simplă nominalizare a acestora, pentru a fi împiedicată suspendarea judecării cauzei.

Mai mult, nu este suficientă indicarea unor anumite persoane ca fiind moştenitori ai părţii decedate, ci este necesară şi dovedirea calităţii lor, fie prin depunerea certificatului de moştenitor, fie prin depunerea de acte de stare civilă în dovedirea acestei calităţi, cu atât mai mult cu cât din certificatul de deces depus la dosarul cauzei reiese că tatăl defunctului se numeşte tot C., aşa cum se numeşte şi persoana despre care recurenţii-reclamanţi pretind că este fiul defunctului.

Totodată, din acelaşi certificat de deces mai reiese şi faptul că defunctul D. este căsătorit cu I., persoană cu privire la care nu s-a făcut nicio referire, deşi, dacă aceasta este în viaţă, are cel puţin calitate de succesibil al defunctului său soţ.

Totodată, se reţine că recurenţii-reclamanţi nu au depus la dosar nici un fel de dovezi cu privire la efectuarea de demersuri în vederea identificării moştenitorilor de pe urma părţii decedate, astfel încât să poată fi susţinut, în mod valabil, că au epuizat orice fel de resurse în scopul complinirii dispoziţiilor instanţei.

Ori de câte ori există îndoieli ale instanţei în privinţa vocaţiei succesorale concrete, instanţa este obligată să procedeze la constatarea existenţei cazului de suspendare de drept pentru neîndeplinirea cerinţelor indicării moştenitorilor pentru continuarea judecăţii.

Doar în situaţia în care partea interesată în continuarea judecăţii a făcut demersurile necesare şi posibile din punct de vedere al poziţiei sale procesuale şi a identificat succesibilii persoanei decedate (prin depunerea actelor de stare civilă şi dovezile privind domiciliile acestora), demostrând imposibilitatea obţinerii unor informaţii satisfăcătoare relative la succesiunea persoanei decedate, revine instanţei de judecată, în baza rolului activ, îndatorirea de a solicita informaţii suplimentare de la terţii care le deţin, pentru a clarifica care este stadiul procedurii succesorale sau, după caz, pentru a statua cu privire la cadrul procesual în care urmează să se desfăşoare judecata.

Cât priveşte cea de-a doua critică din recurs, Înalta Curte reţine că, în principiu, "parte interesată" în continuarea judecăţii, prin introducerea în judecată a moştenitorilor părţii decedate, poate fi oricare dintre celelalte părţi ale procesului, indiferent că este vorba de adversarii procesuali ai celui decedat sau de cei cu care acesta împărţea aceeaşi poziţie procesuală.

Trebuie subliniat, însă, că în prezenta cauză, interesul trebuie analizat şi în raport cu stadiul procesual al dosarului, în speţă reclamanţii fiind cei care urmăresc realizarea creanţei împotriva pârâţilor chemaţi în judecată, sau a moştenitorilor acestora, în condiţiile în care aceştia sunt şi titularii căii de atac exercitate împotriva hotărârii primei instanţe, care a respins acţiunea principală, ca prescrisă.

Cât priveşte interesul celui de-al doilea pârât, C., în continuarea judecăţii, acesta este doar ipotetic, şi poate fi apreciat cel mult din perspectiva lămuririi situaţiei patrimoniale ce face obiectul litigiului, iar nu poate fi analizat din perspectiva solidarităţii pasive contractuale, aşa cum se invocă prin motivele de recurs. Aceasta întrucât prima instanţă de fond nu a admis acţiunea şi, deci, nu a constatat temeinicia pretenţiilor reclamanţilor, motiv pentru care intimatul-pârât C. nu are un interes actual în a solicita împărţirea obligaţiei de plată a creanţei deduse judecăţii.

Pe cale de consecinţă, în raport cu toate cele reţinute anterior, nu poate fi primită susţinerea recurenţilor-reclamanţi în sensul că judecata putea continua cu persoana rămasă în viaţă, atâta vreme cât reclamanţii înşişi nu şi-au manifestat opţiunea de a renunţa la judecata în contradictoriu cu vreunul dintre pârâţi.

În contextul arătat, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru a putea deveni incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod şi a se dispune casarea încheierii recurate, astfel cum solicită recurenţii-reclamanţi.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii B., E. şi F. împotriva încheierii din 20 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată în dosar, în aplicarea prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurenţii B., E. şi F. la plata sumei de 2957 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul C., conform dovezii de la dosar recurs, care atestă efectuarea acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii B., în nume propriu şi în calitate de moştenitoare legală a defunctului A., E., în calitate de moştenitoare a defunctului A., şi F., în calitate de moştenitoare a defunctului A., împotriva încheierii din 20 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenţii-reclamanţi la plata către intimatul C. a sumei de 2957 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.