Compensation points ruling upheld after annulment of appeal as void for non-statutory grounds.

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată în data de 05 august 2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. au formulat, în conformitate cu art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, contestaţie împotriva deciziei de compensare nr. 34197/24.06.2020 emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în dosarul de despăgubiri nr. x/23.10.2019.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1805/2021 din 25 noiembrie 2021, Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă a admis, în parte, actiunea formulată de reclamanţii A. şi B., şi a modificat decizia de compensare nr. 34197/24.06.2020, în sensul că numărul punctelor în compensare ce se cuvin reclamanţilor este de 1.516.785.

A fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor suma de 4.000 RON cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 1220/A din 12 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei civile nr. 1805/25.11.2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

A schimbat în parte sentinţa civilă apelată, modificând decizia de compensare nr. 34197/24.06.2020, în sensul că numărul de puncte ce se cuvin reclamanţilor este de 1.181.310.

A menţinut restul dispoziţiilor.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire petentul A..

4. Decizia pronunţată în revizuire

Prin decizia nr. 1835A din data de 07 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a luat act de renunţarea revizuentului A. la judecata cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 1220/A/12.09.2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1835A din 07 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2022 au declarat recurs intimata B. şi revizuentul A., prin care se solicită admiterea recursului şi obligarea intimatei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unei noi decizii de compensare.

În susţinerea cererii de recurs se arată că instanţa ar fi interpretat greşit documentele depuse la dosarul cauzei, fapt ce a condus la încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013.

Astfel, la pronunţarea hotărârii instanţa a avut în vedere o serie de documente (adeverinţa emisă la 10.07.1961, actul de vânzare-cumpărare din 1955 şi procesul-verbal nr. x/243), al căror conţinut ar fi fost interpretat în mod greşit, fără se avea în vedere că Legea nr. 165/2013 prevede că despăgubirile se vor calcula în funcţie de natura tehnică a terenului la momentul preluării acestuia de stat, şi anume în 1964.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 1835A din 07 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a luat act de renunţarea revizuentului A. la judecata cererii de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 1220/A din 12 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.

În calea de atac a recursului, recurenţii au susţinut că, la pronunţarea hotărârii, instanţa a avut în vedere o serie de documente (adeverinţa emisă la 10.07.1961, actul de vânzare-cumpărare din 1955 şi procesul-verbal nr. x/243), al căror conţinut ar fi fost interpretat în mod greşit, fără se avea în vedere că Legea nr. 165/2013 prevede că despăgubirile se vor calcula în funcţie de natura tehnică a terenului la momentul preluării acestuia de stat, şi anume în 1964.

În realitate, recursul declarat în prezenta cauză cuprinde susţineri referitoare la situaţia de fapt a litigiului, care nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., şi care nici nu reprezintă critici concrete împotriva raţionamentului instanţei de apel pe care se sprijină soluţia pronunţată în cauză, prin care s-a luat act de cererea recurentului-revizuent de renunţare la judecata cererii de revizuire.

Astfel, Înalta Curte reţine că recurentul nu a făcut trimitere la considerentele instanţei de apel, la modalitatea în care aceasta a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., şi nici nu a indicat vreo împrejurare ce ar putea duce la concluzia potrivit căreia voinţa sa de a exercita actul de dispoziţie al renunţării ar fi fost viciată în vreun fel.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei raportat la considerentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei şi încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţilor poate duce la casarea unei hotărâri.

Mai mult, criticile, astfel cum au fost preluate din cererea de revizuire, se referă la modul de interpretare a probatoriului de către instanţă, prin acestea susţinându-se că s-ar fi calculat greşit despăgubirile acordate de intimată pentru imobilul preluat abuziv de către stat.

Or, excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului susţinerile care vizează modul de apreciere a probelor, instanţele de fond şi de apel având plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Ca atare, invocarea de către recurenţi a unor aspecte de netemeinicie ale litigiului, care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, şi fără avea legătură cu raţionamentul instanţei de apel, nu poate conduce la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecăţii.

Faţă de motivele expuse şi văzând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, şi va anula recursul declarat de recurenţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 1835A din data de 07 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 1835A din data de 07 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.