Property restitution appeal annulled for tardiness and lack of legal reasoning
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal filed by the claimant against the appellate court's decision declaring the lapse of appeal, with the result that the first-instance judgment dismissing the action for lack of passive procedural standing remains in force. The dispute concerned a civil action for the restitution of agricultural land or compensation filed against the national authority for property restitution, where the appellate court had already determined that the appeal was lapsed due to the parties' failure to appear or request trial in absentia. The supreme court found the final appeal to be legally null and void based on two independent grounds: first, it was filed outside the mandatory five-day statutory deadline for appealing a lapse decision, constituting a tardy appeal that triggered decadence; and second, it was devoid of legal reasoning, failing to cite specific grounds of illegality or develop criticisms of the lower court's judgment as required by law, with no public order grounds identified to allow ex officio review.
Legislator headnote
AI generatedart. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 421 alin. (2) C. proc. civ, art. 421 alin. (2) din C. proc. civ, art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 185 alin. (1) C. proc. civ; Property restitution appeal annulled for tardiness and lack of legal reasoning: The dispute concerned a civil action for the restitution of agricultural land or compensation filed against the national authority for property restitution, where the appellate court had already determined that the appeal was lapsed due to the parties' failure to appear or request trial in absentia. The supreme court found the final appeal to be legally null and void based on two independent grounds: first, it was filed outside the mandatory five-day statutory deadline for appealing a lapse decision, constituting a tardy appeal that triggered decadence; and second, it was devoid of legal reasoning, failing to cite specific grounds of illegality or develop criticisms of the lower court's judgment as required by law, with no public order grounds identified to allow ex officio review.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the operative part for annulling the appeal due to the violation of the statutory deadline, resulting in the loss of the procedural right.
Full text
Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa în data de 08 iulie 2019, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecata Agenţia Natională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând ca, în conformitate cu art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire a proprietăţilor, să se dispună restituirea către acesta a suprafeţei de 11,7 ha, conform certificatului de moştenire depus la dosar, precum şi să impună A.N.R.P. sa specifice clar valoarea unui hectar şi/sau termenul de plata al despăgubirilor, pentru a nu lăsa loc de interpretare.
Prin notele de şedinţă formulate în data de 27 aprilie 2021, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând faptul că reclamantul a formulat o contestaţie împotriva Deciziei de compensare nr. 38270/05.01.2021 emisă de Comisia Naţională a Compensării Imobilelor.
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 2136 din data de 26 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
3. Hotărârea pronunţată în apel
Prin încheierea de şedinţă din data de 02 noiembrie 2021 a fost dispusă suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării niciuneia dintre părţi la judecată şi a neformulării de către niciuna dintre părţi a unei cereri de judecare a cauzei în lipsă.
Recursul formulat de reclamant împotriva încheierii de suspendare a judecăţii din data de 02 noiembrie 2021 a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1.084 din 18 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.
Prin decizia nr. 266/C din data de 22 noiembrie 2022, Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă a constatat perimat apelul civil formulat de apelantul reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 2136 din data de 26 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, la 14 decembrie 2022, a formulat cerere de recurs reclamantul A., fără a formula în scris motivele în susţinerea căii de atac.
5. Apărările formulate în cauză
În data de 10 februarie 2023 intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii cererii de recurs.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul în raport cu excepţiile procesuale invocate, Înalta Curte constată următoarele:
II.1. Cu privire la excepţia tardivităţii, invocată de intimată prin întâmpinare.
Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, având în vedere că se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
În speţă, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 266/C a fost pronunţată în data de 22 noiembrie 2022, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului, iar calea de atac a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, şi a primit dată certă, în 14 decembrie 2022, astfel cum reiese din dovada aflată la dosarul Înaltei Curţi. Or, raportat la datele menţionate, recursul a fost declarat cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., calculat potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care s-a împlinit la 28 noiembrie 2022.
În cauza de faţă, se constată şi faptul că recurentul nu a invocat intervenită nicio împrejurare, temeinic justificată, care să îl fi pus în imposibilitate obiectivă pentru exercitarea căii de atac în termenul legal şi nici nu a formulat o cerere de repunere în termenul de exercitare a recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Întrucât recursul pendinte a fost formulat cu nerespectarea termenului legal impus de dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este declarat tardiv, astfel încât se impune sancţiunea anulării acestuia, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
II. 2. Cu privire la excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de instanţă, din oficiu.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care există motive de casare de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
În speţă, recurentul-reclamant nu a indicat motivele pentru care apreciază ca fiind nelegală hotărârea atacată, cererea cuprinzând doar susţinerea potrivit căreia acesta nu are calitate de unic moştenitor.
Astfel, recurentul nu a făcut vreo trimitere la considerentele instanţei de apel, la modalitatea în care a fost aplicată instituţia perimării, şi nici nu a indicat vreo normă de drept încălcată de curtea de apel, ce ar putea atrage, prin ipoteză, casarea deciziei recurate.
Ca atare, lipsa totală a motivării şi inexistenţa unor critici de nelegalitate a hotărârii atacate nu poate conduce la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecăţii.
Drept urmare, având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Având în vedere aceste excepţii, precum şi efectele pe care acestea le produc, aplicând art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite, ca fiind prioritară, excepţia nulităţii recursului pentru tardivitate.
Pentru toate aceste considerente, făcând aplicarea art. 496 alin. (1) raportat la art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 266/C din data de 22 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 266/C din data de 22 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 28 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.