Jurisdictional competence for presidential orders on minor's residence during pending divorce appeal

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 5 iulie 2023 pe rolul Judecătoriei Horezu, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., pe calea ordonanţei preşedinţiale, stabilirea provizorie a domiciliului minorei C. la locuinţa sa şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de întreţinere în favoarea minorei.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 996 şi următ. C. proc. civ., şi pe cele ale art. 403 şi art. 499 C. civ.

Pârâtul nu a depus întâmpinare.

2. Hotărârea Judecătoriei Horezu

Prin sentinţa civilă nr. 613 din 25 iulie 2023, Judecătoria Horezu a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Horezu a constatat că, prin sentinţa civilă nr. 850 din 11 octombrie 2022, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2021, locuinţa minorei C. a fost stabilită la domiciliul reclamantei, iar tatăl a fost obligat să plătească, în beneficiul acesteia, o pensie de întreţinere în cuantum lunar de 380 RON, începând cu data pronunţării hotărârii, până la majorat sau până la adoptarea unor noi dispoziţii de către instanţă.

Judecătoria Horezu a reţinut că, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei minorului, precum şi modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul.

A apreciat că, pentru stabilirea instanţei competente să soluţioneze acţiunea, se aplică dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Reţinând că locuinţa minorei este în comuna Şelimbăr, jud. Sibiu, a considerat că Judecătoria Sibiu este competentă să soluţioneze cauza.

3. Hotărârea Judecătoriei Sibiu

Prin sentinţa civilă nr. 3173 din 8 august 2023, Judecătoria Sibiu a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Horezu. Constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sibiu a reţinut dispoziţiile art. 920 C. proc. civ., precum şi faptul că, între părţi, se derulează dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Horezu, având ca obiect divorţ, aflat în faza apelului pe rolul Tribunalului Vâlcea.

Instanţa a făcut referire la practica judiciară în materie, arătând că, în mod constant s-a statuat că, în procedura divorţului, măsurile privind ocrotirea persoanei fizice, care, în mod obişnuit sunt în competenţa de soluţionare a instanţei de tutelă, potrivit art. 94 pct. 1 lit. a) şi art. 114 C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanţei preşedinţiale, în temeiul art. 920 din acelaşi act normativ, care, ca normă specială, se aplică prioritar. Art. 920 C. proc. civ. este incident în modalitatea reglementată de legiuitor numai dacă se interpretează în sensul referirii la competenţa materială sau teritorială.

Judecătoria Sibiu a notat interpretarea similară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie, în sensul că art. 919 şi art. 920 C. proc. civ. cuprind şi norme privind cererile accesorii şi incidentale, introduse pe calea ordonanţei preşedinţiale, în scopul stabilirii locuinţei copiilor minori, a obligaţiei de întreţinere, a încasării alocaţiei de stat pentru copii şi a folosirii locuinţei familiei, iar aceste prevederi au caracter special, art. 114 C. proc. civ. urmând a fi aplicat cu prioritate în ceea ce priveşte competenţa instanţei de tutelă (deciziile nr. 1916/2021, 1378/2017, 19/2016).

Instanţa a apreciat că interpretarea potrivit căreia art. 920 C. proc. civ. este aplicabil doar cât timp litigiul nu a fost soluţionat în primă instanţă, urmând ca, în cazul declarării apelului, ordonanţa preşedinţială să fie soluţionată în acord cu regulile de drept comun, este nesusţinută de normele ce reglementează ordonanţa preşedinţială.

Enunţând prevederile art. 998 C. proc. civ., Judecătoria Sibiu a arătat că acestea stabilesc expres că, dintre instanţele competente să se pronunţe asupra fondului dreptului, respectiv cele care judecă în primă instanţă şi în apel, numai cele care sunt competente să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului pot judeca cererile de ordonanţă preşedinţială.

Această modalitate de interpretare – de aplicare a normei, iar nu de neaplicare - a fost apreciată că oferă, în mod previzibil, aceeaşi soluţie cu privire la competenţă, atât în cazul în care procesul de divorţ se află în faţa primei instanţe, cât şi în faza apelului, iar caracterul executoriu provizoriu al hotărârii nu influenţează competenţa, în absenţa unei dispoziţii exprese în sens contrar.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Horezu îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Prin cererea întemeiată în drept de dispoziţiile art. 996 şi următ. C. proc. civ., şi pe cele ale art. 403, art. 499 C. civ., introdusă pe rolul Judecătoriei Horezu, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., pe calea ordonanţei preşedinţiale, stabilirea provizorie a domiciliului minorei C. la locuinţa sa şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de creştere şi educare ale minorei.

În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că, din căsătoria cu pârâtul, încheiată la 1 noiembrie 2012, a rezultat minora C.. Părţile s-au despărţit în fapt în urmă cu doi ani, iar la data formulării cererii de ordonanţă preşedinţială era în curs de soluţionare apelul declarat de pârât în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Horezu, având ca obiect divorţ.

Înalta Curte constată că, prin sentinţa civilă nr. 850 din 11 octombrie 2022, pronunţată de Judecătoria Horezu în dosarul nr. x/2021 (despre care reclamanta a făcut menţiune în cererea de ordonanţă preşedinţială), s-a dispus, pe lângă desfacerea căsătoriei părţilor, revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei şi exercitarea în comun a autorităţii părinteşti asupra minorei C., stabilirea domiciliului acesteia la locuinţa reclamantei.

Apelul declarat de pârât împotriva sentinţei civile nr. 850 din 11 octombrie 2022 a Judecătoriei Horezu a fost respins prin decizia nr. 655/A din 7 septembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Vâlcea – secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului".

Această normă legală determină instanţa competentă să judece cererile de ordonanţă preşedinţială şi cuprinde reguli speciale de procedură, care se completează cu cele de drept comun.

Competenţa de soluţionare a ordonanţei preşedinţiale se stabileşte prin raportare la dispoziţiile corespunzătoare fondului dreptului, norma specială de competenţă, în cazul acestei proceduri - art. 998 C. proc. civ. - fiind adoptată în scopul unei mai bune administrări a justiţiei.

În prezenta cauză, instanţa care a soluţionat fondul dreptului (acţiunea de divorţ şi cererile accesorii acesteia) a fost Judecătoria Horezu, prin sentinţa civilă nr. 850 din 11 octombrie 2022 (hotărâre rămasă definitivă ca urmare a pronunţării deciziei nr. 655/A din 7 septembrie 2023 de către Tribunalul Vâlcea – secţia I civilă).

Conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, o altă cerere de ordonanţă preşedinţială (având ca obiect stabilirea provizorie a domiciliului minorei C. la pârâtul B.), a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1007/A din 2 noiembrie 2021 pronunţată de Judecătoria Horezu în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia nr. 1007A din 2 noiembrie 2021 a Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

Înalta Curte constată că, în sensul dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., Judecătoria Horezu este şi instanţa de tutelă, respectiv instanţa de la domiciliul persoanei ocrotite (minora C.), în competenţa căreia legiuitorul a atribuit soluţionarea cauzelor care au ca obiect instituirea măsurilor de protecţie specială.

Astfel cum s-a arătat, prin sentinţa civilă nr. 850 din 11 octombrie 2022, Judecătoria Horezu a stabilit domiciliul minorei la reclamantă, iar din referatul de anchetă socială întocmit la 21 iulie 2023 de către Compartimentul Asistenţă Socială din cadrul Primăriei Comunei Şelimbăr reiese că aceasta domiciliază în oraşul Horezu, potrivit datelor menţionate în cartea de identitate seria x nr. x eliberată de SPCLEP Horezu la 12 iunie 2019, valabilă până la 10 iunie 2029.

Potrivit art. 91 alin. (1) C. civ., "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate"; (2) "În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane."

Din cuprinsul referatului de anchetă socială întocmit de Compartimentul Asistenţă Socială din cadrul Primăriei Comunei Şelimbăr la locuinţa reclamantei, rezultă că minora C. a absolvit clasa I la Liceul "D." din localitatea Horezu.

Or, conform dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Noţiunea de "locuinţă a minorului" desemnează, în sens restrâns, domiciliul părintelui cu care locuieşte, potrivit art. 496 alin. (1) C. civ.

Raportând situaţia de fapt dedusă judecăţii la aspectele relevate de înscrisurile cauzei şi de normele legale evocate, reiese că domiciliul minorei este la reclamantă, în oraşul Horezu, unde a fost stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă, aceasta fiind locuinţa ei stabilă, în sensul reglementat de art. 92 alin. (2) C. civ. ("minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic"), în această localitate frecventând şi cursurile de învăţământ şi dezvoltând relaţii cu familia extinsă.

Pentru considerentele expuse, dând eficienţă dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Horezu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Horezu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2023.