Territorial competence for execution objections: fixing the execution court at the moment of granting execution

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Contestaţia la executare

Prin cererea înregistrată la 31 august 2021 pe rolul Judecătoriei Timişoara, sub nr. x/2022, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., anularea actelor de executare silită efectuate din dosarul nr. x/2022 al Biroului Executorului Judecătoresc C., anularea încheierii de încuviinţare a executării silite şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, intimata a invocat excepţia netimbrării contestaţiei la executare, iar pe fond, a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

2. Hotărârea Judecătoriei Timişoara

Prin sentinţa civilă nr. 25527 din 15 decembrie 2022, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Pentru a dispune astfel, a reţinut că, la 3 iunie 2022, creditoarea B. a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc C. executarea silită a debitoarei A., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 5 iulie 2006. Cererea de executare silită a fost înregistrată pe rolul organului de executare la 23 iunie 2022, sub nr. x/2022.

Judecătoria Timişoara a constatat că, prin încheierea din camera de consiliu nr. 8712 din 6 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Constanţa a încuviinţat cererea de executare silită formulată împotriva debitoarei A., în dosarul execuţional nr. x/2022.

Reţinând dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Timişoara, în temeiul principiului unicităţii instanţei de executare, a apreciat că Judecătoria Constanţa este competentă să soluţioneze contestaţia la executare, competenţa sa fiind fixată la data sesizării cu cererea de încuviinţare a executării silite.

De asemenea, a arătat că, în ceea ce priveşte competenţa instanţei de executare prevăzute de art. 650 alin. (1) C. proc. civ., considerată ca fiind legal dobândită la data sesizării Judecătoriei Constanţa cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pe întreaga durată a executării silite, indiferent de data învestirii instanţei de executare cu soluţionarea unor incidente ulterioare aflate în competenţa sa, precum contestaţia la executare sau cererea de întoarcere a executării silite.

3. Hotărârea Judecătoriei Constanţa

Prin sentinţa civilă nr. 4562 din 11 mai 2023, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Timişoara. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Timişoara a reţinut dispoziţiile art. 712 alin. (1) şi art. 714 alin. (1) C. proc. civ. şi a arătat că, potrivit art. 651 alin. (1) teza I din acelaşi act normativ, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A constatat că, în speţă, creditoarea B. a sesizat Biroul Executorului Judecătoresc C. la 23 iunie 2022, dată la care debitoarea A. avea domiciliul în municipiul Timişoara, jud. Timiş.

Cum domiciliul debitoarei era, la data sesizării organului de executare, în municipiul Timişoara, Judecătoria Constanţa a considerat că aparţine Judecătoriei Timişoara competenţa de soluţionare a cauzei, fiind apreciată ca lipsită de relevanţă pronunţarea, de către această instanţă, a încheierii de încuviinţare a executării silite.

Judecătoria Constanţa a făcut referire la decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Însă, a considerat că această decizie nu se aplică în cauză, întrucât vizează dezlegarea situaţiei în care executarea silită a fost demarată împotriva mai multor debitori, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, care are ca obiect executarea silită a unui singur debitor.

Argumentul expus în sprijinul acestui raţionament s-a referit la dificultatea debitorului de a-şi exercita drepturile procesuale în faţa instanţei de judecată, care nu se află în proximitatea domiciliului său, acest aspect conducând la o afectare a dreptului de acces la justiţie şi a egalităţii armelor.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Constanţa îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Prin contestaţia la executare cu soluţionarea căreia contestatoarea A. a învestit Judecătoria Constanţa, s-a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., anularea actelor de executare silită efectuate din dosarul nr. x/2022 de către Biroul Executorului Judecătoresc C., precum şi anularea încheierii de încuviinţare a executării silite.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei şi aspectelor reţinute în considerentele hotărârilor pronunţate de instanţele aflate în conflict negativ de competenţă, executarea silită a debitoarei A. a fost încuviinţată de Judecătoria Constanţa, prin încheierea din camera de consiliu nr. 8712 din 6 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 5 iulie 2006, la solicitarea creditoarei B..

Conform art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Prin art. 651 alin. (3) C. proc. civ., legiuitorul a atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a altor incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În materia executării silite, stabilirea instanţei competente, din punct de vedere teritorial, se face prin raportare la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Înalta Curte constată că, referitor la determinarea instanţei de executare, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, s-a statuat că, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prin această decizie s-a arătat că, încă de la momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este stabilită instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri. Odată determinată instanţa de executare, în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, precum şi faptul că nu există o situaţie de excepţie în care să se prevadă prin lege competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoriei Constanţa îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, întrucât a încuviinţat executarea silită împotriva debitoarei A., iar pronunţarea încheierii menţionate coincide cu momentul deschiderii acestei proceduri.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2023.