Enforcement jurisdiction exclusivity under Art. 651 C. proc. civ. and the non-applicability of territorial avoidance rules for state entities in post-authorization enforcement incidents

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Contestaţia la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la 7 decembrie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul Tribunalul Maramureş a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., modificarea încheierii din 25 octombrie 2022, emise de BEJ B. în dosarul execuţional nr. x/2018, prin care au fost calculate sume reprezentând actualizarea cu indicii de inflaţie şi dobânzi legale penalizatoare la debitul iniţial, pentru perioada 01.09.2020 — 28.09.2022, în sensul diminuării acestora.

2. Hotărârea Judecătoriei Baia Mare

Prin sentinţa civilă nr. 3162 din 6 aprilie 2023, Judecătoria Baia Mare a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate de intimat şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Baia Mare a constatat că, prin întâmpinarea formulată la 12 ianuarie 2023, intimatul A. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, susţinând că sesizarea acestei instanţe cu soluţionarea contestaţiei la executare, în care calitatea de debitor o are Tribunalul Maramureş, nu respectă dispoziţiile legale imperative ale art. 127 C. proc. civ., întrucât Judecătoria Baia Mare este o instanţă aflată în circumscripţia teritorială a aceleaşi curţi de apel cu debitorul.

Judecătoria Baia Mare a constatat că, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul are alegerea între instanţe deopotrivă competente, fiind vorba despre o competenţă teritorială alternativă (facultativă).

Potrivit alin. (2)1 din art. 127 C. proc. civ., dispoziţiile de la alin. (1) şi (2) se aplică şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Chiar dacă, raportat la obiectul dosarului - contestaţie la executare - în temeiul art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Baia Mare ar fi competentă din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze cauza, prin dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., legiuitorul a instituit un caz de prorogare legală a competenţei teritoriale, iar această normă interzice sesizarea instanţei competente.

3. Hotărârea Judecătoriei Târgu-Mureş

Prin sentinţa civilă nr. 2087 din 9 iunie 2023, Judecătoria Târgu-Mureş a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Târgu-Mureş a constatat că, prin încheierea nr. 6271 din 29 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Baia Mare a admis cererea de încuviinţare a executării silite efectuate în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentinţele civile ale Tribunalului Maramureş, nr. 1154 din 31 octombrie 2007 (dosar nr. x/2007), nr. 1155 din 31 octombrie 2007 (dosar nr. x/2007), nr. 1386 de 17 decembrie 2007 (dosar nr. x/2007), nr. 732 de 10 iulie 2009 (dosar nr. x/2009) şi nr. 59 din 18 ianuarie 2008 (dosar nr. x/2007), privindu-i pe creditorul A. şi pe debitorul Tribunalul Maramureş.

Prin contestaţia la executare formulată, contestatorul a solicitat anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc B., care are sediul în Baia Mare. Cererea de executare silită a fost înregistrată pe rolul organului de executare la 22 iunie 2018, astfel că Judecătoria Târgu-Mureş a apreciat că legea aplicabilă prezentei cauze este cea în vigoare la această dată.

Reţinând dispoziţiile art. 666 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Târgu-Mureş a apreciat că, în vederea stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei, se impune clarificarea noţiunii de "instanţă de executare", astfel cum aceasta rezultă din cuprinsul art. 651 C. proc. civ., interpretat prin prisma considerentelor deciziei nr. 20/2021 şi a deciziei nr. 27/2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii.

În acest context, a evocat principiul unicităţii instanţei de executare, potrivit căruia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 20/2021, a stabilit că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, conform alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare.

Instanţa a arătat că, deşi decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a avut în vedere ipoteza pluralităţii de debitori în cadrul executării silite, prin considerentele deciziei a fost clarificată noţiunea de instanţă de executare şi principiul unicităţii instanţei de executare concluzionându-se că instanţa de judecată care a încuviinţat executarea silită devine instanţă de executare şi este competentă să soluţioneze contestaţiile la executare, precum şi alte incidente apărute în cursul executării silite, fiind astfel consfinţit caracterul exclusiv al instanţei de executare prevăzute de art. 651 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., despre care s-a apreciat că ar fi incidente prin raportare la calitatea părţilor, instanţa a reţinut că această chestiune trebuia analizată la momentul încuviinţării executării silite, conform art. 651 alin. (1) teza finală C. proc. civ.. Odată încuviinţată executarea silită, chiar şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., instanţa care a dispus în acest sens devine instanţă de executare şi este competentă să judece incidentele apărute pe parcursul executării silite, deci inclusiv contestaţiile la executare.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Baia Mare îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Prin contestaţia la executare dedusă judecăţii contestatorul Tribunalul Maramureş a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., modificarea încheierii din 25 octombrie 2022, emise de BEJ B. în dosarul execuţional nr. x/2018, prin care au fost calculate sume reprezentând actualizarea cu indicii de inflaţie şi dobânzi legale penalizatoare la debitul iniţial, pentru perioada 01.09.2020 — 28.09.2022, în sensul diminuării sumelor calculate.

Prin întâmpinare, intimatul A. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Baia Mare, arătând că sesizarea acestei instanţe s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., întrucât aceasta se află în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel cu debitorul Tribunalul Maramureş.

În considerarea acestor argumente, prin sentinţa civilă nr. 3162 din 6 aprilie 2023, Judecătoria Baia Mare a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate de intimat şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 2087 din 9 iunie 2023, Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, reţinând că instanţa competentă să o soluţioneze se determină în raport de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceasta fiind cea care a încuviinţat executare silită.

Conform art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Prin art. 651 alin. (3) C. proc. civ., legiuitorul a atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a altor incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În materia executării silite, stabilirea instanţei competente, din punct de vedere teritorial, se face prin raportare la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de executare, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, s-a statuat că, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prin această decizie s-a arătat că, încă de la momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este stabilită instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri.

Fiind determinată instanţa de executare, în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, executarea silită a debitorului Tribunalul Maramureş (contestator în prezenta cauză), a fost încuviinţată prin încheierea din camera de consiliu din 29 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. x/2018, la solicitarea creditorului A..

Reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, nr. 20 din 27 septembrie 2021, precum şi faptul că nu există o situaţie de excepţie în care să se prevadă prin lege competenţa altei instanţe decât cea de executare, situaţie la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoriei Baia Mare îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, întrucât aceasta este instanţa care a încuviinţat executarea silită declanşată în dosarul de executare nr. 61/2018 al BEJ B., împotriva debitorului Tribunalul Maramureş, în legătură cu care acesta a formulat prezenta contestaţie la executare.

Referitor la dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., reţinute de Judecătoria Baia Mare în motivarea soluţiei de declinare a competenţei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, Înalta Curte constată că aceste norme puteau fi invocate, datorită caracterului lor facultativ, în justificarea prorogării de competenţă (în favoarea altei instanţe, aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanţa competentă, potrivit legii), la momentul la care s-a solicitat încuviinţarea executării silite, şi când, în baza art. 651 alin. (3) C. proc. civ., a fost determinată instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Neprocedându-se în această modalitate, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare urmează a fi stabilită conform dezlegărilor obligatorii ale deciziei nr. 20/2021, pronunţate în recurs în interesul legii, în favoarea instanţei care a încuviinţat executarea silită în contradictoriu cu contestatorul Tribunalul Maramureş.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2023.