Conflict of jurisdiction over punitive interest claims: precedence of specialized commercial court competence established by prior appellate decision under binding interpretation of Article 135 of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 10 martie 2020, sub nr. x/2020 şi precizată la 2 octombrie 2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., obligarea acestora la plata dobânzii legale penalizatoare aplicabile raporturilor comerciale în valoare de 42.870,68 RON, aferentă sumei de 40.000 euro, încasate de pârâţi în baza antecontractelor de vânzare nr. x şi nr. y din 23 mai 2017, ambele autentificate de Biroul Individual Notarial D., dobândă calculată începând cu 23 mai 2017 (data încasării sumei), până la 17 iulie 2019 (data restituirii de către reclamant a sumei de 40.000 euro, ca urmare a rezoluţiunii convenţionale a celor două antecontracte); la plata dobânzii legale penalizatoare aplicabile raporturilor comerciale în valoare de 66.845,74 RON, aferentă sumei de 40.000 euro (diferenţa până la 80.000 euro), încasate de pârâţi în baza antecontractelor de vânzare nr. x şi nr. y din 23 mai 2017, ambele autentificate de Biroul Individual Notarial D., calculată începând cu 23 mai 2017 (data încasării sumei), până la restituirea efectivă, diferenţa de 40.000 euro vizată de acest petit nefiind restituită de pârâţi până la momentul introducerii cererii, contrar înţelegerii părţilor; la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1489, art. 1531 alin. (1) şi art. 1535 alin. (1) C. civ., precum şi ale art. 1 alin. (3), art. 2 şi art. 3 din O.U.G. nr. 13/2011.

2. Hotărârea Judecătoriei Constanţa

Prin sentinţa civilă nr. 6359 din 31 mai 2021, Judecătoria Constanţa a respins capătul de cerere formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., privind obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale penalizatoare aplicabile raporturilor comerciale, aferente sumei de 40.000 euro, încasate în baza antecontractelor de vânzare nr. x şi nr. y din 23 mai 2017, autentificate de Biroul Individual Notarial D., calculată începând cu 23 mei 2017 şi până la 17 iulie 2019, ca neîntemeiat. A admis excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâţi, cu privire la capătul de cerere formulat de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., privind obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale penalizatoare aplicabile raporturilor comerciale, aferente sumei de 40.000 euro, încasate în baza antecontractelor de vânzare nr. x şi nr. y din 23 mai 2017, autentificate de Biroul Individual Notarial D., calculată începând cu 23 mai 2017, până la plata efectivă. A respins capătul de cerere formulat de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., privind obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale penalizatoare aplicabile raporturilor comerciale, aferente sumei de 40.000 euro, încasate în baza antecontractelor de vânzare nr. x şi nr. y din 23 mai 2017, autentificate de Biroul Individual Notarial D., calculată începând cu 23 mai 2017, până la plata efectivă, ca inadmisibil.

3. Apelul

Împotriva sentinţei civile nr. 6359 din 31 mai 2021 pronunţate de Judecătoria Constanţa a declarat apel a declarat apel reclamantul A..

Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia I civilă la 9 noiembrie 2021, sub nr. x/2020.

4. Hotărârea Tribunalului Constanţa – secţia I civilă

Prin încheierea nr. 224 din 10 februarie 2022, Tribunalul Constanţa – secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civile a aceleiaşi instanţe.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că intimaţii au calitatea de profesionişti, în sensul art. 3 C. civ., iar obiectul raportului juridic dedus judecăţii este reprezentat de pretenţia formulată de reclamant, care vizează obligarea intimaţilor la plata dobânzii legale penalizatoare aplicabile raporturilor comerciale, în temeiul art. 3 alin. (2)1 din O.U.G. nr. 13/2011.

Apreciind că obiectul litigiului este legat de activitatea profesionistă a intimaţilor, constând în antrenarea răspunderii contractuale a acestora, a constatat că secţiei a II-a civile a Tribunalului Constanţa îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

5. Hotărârea Tribunalului Constanţa – secţia a II-a civilă

Prin decizia nr. 707 din 17 mai 2022, Tribunalul Constanţa – secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 6359 din 31 mai 2021 pronunţate de Judecătoria Constanţa, ca neîntemeiat. L-a obligat pe apelantul-reclamant la plata către intimaţi a cheltuielilor de judecată în valoare de 5.355 RON, reprezentând onorariu de avocat.

6. Recursul

Împotriva deciziei nr. 707 din 17 mai 2022 pronunţate de Tribunalul Constanţa – secţia a II-a civilă a declarat recurs reclamantul A., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesioniştii şi societăţi la 26 iulie 2022, sub nr. x/2020*.

7. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesioniştii şi societăţi

Prin încheierea nr. 11 din 8 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesioniştii şi societăţi a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a aceleiaşi instanţe.

Pentru a dispune astfel, curtea a reţinut aspectele statuate prin decizia nr. 18/2016 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, în sensul în care "Competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de natura sau obiectul litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

Curtea a arătat că nu este esenţială calitatea de profesionist a uneia dintre părţi, ci prezintă relevanţă natura şi obiectul cauzei, care trebuie să privească drepturi şi obligaţii născute dintr-o activitate economică, în sensul că litigiul este strâns legat de activitatea economică, neputând fi soluţionat fără analiza specificului acestei activităţi, ceea ce justifică specializarea judecătorilor cărora li s-a repartizat cauza.

De asemenea, a constatat că litigiul de faţă are natura unui conflict de drept civil, care nu se circumscrie litigiilor prevăzute în mod exemplificativ de dispoziţiile art. 226 alin. (1) din lege şi nici nu prezintă elemente comune cu acestea, întrucât părţile nu au calitatea de profesionist, ci sunt persoane fizice angajate în raporturi juridice civile. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar accepta ideea că, la încheierea antecontractelor de vânzare-cumpărare din 23 mai 2017, pârâta C. ar fi acţionat ca un profesionist, acest aspect nu este de natură a imprima prezentei cauze un alt caracter, mai ales că litigiul nu izvorăşte din antecontractele respective, ci din convenţiile din 17 iulie 2019 privind rezoluţiunea antecontractelor de vânzare, autentificate sub nr. x şi nr. 1106 la Biroul Individual Notarial D., prin care intimaţii s-au obligat să restituie sumele primite cu titlu de avans.

8. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa – secţia I civilă

Prin încheierea nr. 113/C din 17 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă a constatat necompetenţa sa materială procesuală şi a trimis dosarul, spre competentă soluţionare, secţiei a II-a civile, de insolvenţă şi litigii cu profesioniştii şi societăţi a aceleiaşi instanţe. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivare, curtea a reţinut că apelul formulat de reclamantul A. a fost soluţionat de secţia a II-a civilă a Tribunalului Constanţa, situaţie în care trebuie să se facă aplicarea deciziei nr. 4 din 24 aprilie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2023, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept prin deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanţele de judecată.

În ceea ce priveşte încheierea nr. 11 din 8 martie 2023 a secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Constanţa, instanţa a reţinut că problema de drept care a determinat discuţii în privinţa competenţei instanţei, întemeiată pe natura litigiului, are ca premisă analiza elementelor raportului juridic dintre părţi. Aşa fiind, a constatat că litigiul dedus judecăţii prezintă elemente comune cu cele avute în vedere de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, pentru că cele patru categorii de litigii prevăzute de acest text de lege sunt grefate pe una şi aceeaşi activitate, respectiv pe cea profesională/economică, iar acţiunea dedusă judecăţii izvorăşte din exploatarea de către un profesionist a unei întreprinderi cu scop lucrativ, respectiv din exercitarea de către pârâţi a unei activităţi profesionale.

9. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că îi revine secţiei a II-a civile, de insolvenţă şi litigii cu profesioniştii şi societăţi competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Obiectul litigiului dedus judecăţii constă în cererea formulată de reclamantul A., care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., obligarea acestora la plata dobânzii legale penalizatoare aplicabile raporturilor comerciale, în valoare de 42.870,68 RON, aferentă sumei de 40.000 euro, încasate de pârâţi în baza antecontractelor de vânzare nr. x şi nr. y din 23 mai 2017, autentificate de Biroul Individual Notarial D., calculată începând cu 23 mai 2017 (data încasării sumei), până la 17 iulie 2019 (data restituirii de către reclamant a sumei de 40.000 euro, ca urmare a rezoluţiunii convenţionale a celor două antecontracte); la plata dobânzii legale penalizatoare aplicabile raporturilor comerciale în valoare de 66.845,74 RON, pentru suma de 40.000 euro (diferenţa până la 80.000 euro), încasate de pârâţi în baza antecontractelor de vânzare nr. x şi nr. y din 23 mai 2017, autentificate de Biroul Individual Notarial D., calculată începând cu 23 mai 2017 (data încasării sumei), până la restituirea efectivă, diferenţa de 40.000 euro vizată de acest petit nefiind restituită de pârâţi până la momentul introducerii cererii, contrar înţelegerii părţilor.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1489, art. 1531 alin. (1) şi art. 1535 alin. (1) C. civ., precum şi pe art. 1 alin. (3), art. 2 şi art. 3 din O.U.G. nr. 13/2011.

Cauza a fost înregistrată în primă instanţă pe rolul Judecătoriei Constanţa, fiind soluţionată pe fond prin sentinţa civilă nr. 6359 din 31 mai 2021.

Apelul declarat de reclamantul A. împotriva acestei hotărâri a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia I civilă. Apreciind că nu este competent din punct de vedere funcţional să se pronunţe asupra căii de atac, Tribunalul Constanţa – secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea secţiei a II-a civile a aceleiaşi instanţe.

Prin decizia nr. 707 din 17 mai 2022, Tribunalul Constanţa – secţia a II-a civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 6359 din 31 mai 2021 pronunţate de Judecătoria Constanţa.

Împotriva deciziei nr. 707 din 17 mai 2022 a Tribunalului Constanţa – secţia a II-a civilă a declarat recurs reclamantul, iar calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi.

La termenul de judecată din 8 martie 2023, Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale procesuale (funcţionale), pe care a admis-o prin încheierea nr. 11 de la aceeaşi dată, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a aceleiaşi instanţe.

La rândul său, prin încheierea nr. 113/C din 17 mai 2023, Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă s-a declarat necompetentă din punct de vedere material să judece cauza, astfel că a declinat competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea secţiei a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte cu soluţionarea acestuia.

Problemele juridice care au generat conflictul negativ de competenţă se referă, pe de o parte, la stabilirea competenţei materiale a instanţei de recurs din perspectiva naturii/obiectului cauzei şi a calităţii părţilor, de profesionişti/neprofesionişti (Secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi a Curţii de Apel Constanţa) sau în raport de statuările din cuprinsul deciziei RIL nr. 4 din 24 aprilie 2023, ţinându-se cont de respectarea specializării primei instanţe, care se aplică şi în calea de atac (Secţia I civilă a aceleiaşi instanţe).

Înalta Curte reţine că, prin decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii în dosarul nr. x/2023, s-a statuat că, atunci când hotărârea atacată provine de la o instanţă de fond care nu este structurată în formaţiuni specializate, competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar, în măsura în care aceasta funcţionează cu structuri specializate, se va determina cu luarea în considerare a obiectului şi naturii pricinii, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa a cărei hotărâre se atacă.

Prin decizia menţionată s-a arătat că, atunci când pricina a fost judecată de o secţie civilă de drept comun, secţia corespunzătoare a instanţei superioare va judeca procesul, chiar dacă pricina era de competenţa materială procesuală (specializată) a secţiei pentru litigii cu profesionişti ori chiar de contencios administrativ sau de litigii de muncă.

În ceea ce priveşte competenţa instanţei de control judiciar, Înalta Curte a stabilit că aceasta se stabileşte în raport cu instanţa ori, după caz, secţia sau completul specializat care a judecat procesul. Iar, în ipoteza în care litigiul a fost soluţionat în fond de o/un instanţă/secţie/complet specializată/specializat (potrivit reglementărilor din legi speciale sau ale legilor de organizare judecătorească), în cadrul verificărilor competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar, aceasta va respecta specializarea primei instanţe, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi ale art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel cum s-a arătat anterior, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 6359 din 31 mai 2021 a Judecătoriei Constanţa a fost soluţionat de Tribunalul Constanţa – secţia a II-a civilă prin decizia nr. 707 din 17 mai 2022.

Faţă de această împrejurare şi de dezlegările obligatorii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra chestiunii de drept care a format obiect de analiză în decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023, prin care s-a dat prevalenţă principiului specializării instanţei ce a pronunţat hotărârea într-o fază procesuală anterioară, instanţa va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civile, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi.

Relevant în cauză este faptul că, învestit fiind cu soluţionarea apelului declarat de reclamant împotriva sentinţei Judecătoriei Constanţa, Tribunalul Constanţa – secţia a II-a civilă a soluţionat calea de atac, dezînvestirea acestei instanţe operând în urma pronunţării unei hotărâri asupra fondului cauzei, iar nu ca urmare a constatării necompetenţei materiale procesuale.

În lipsa existenţei unui conflict de competenţă în calea de atac a apelului, între secţiile care, în funcţie de specializare, ar fi putut să soluţioneze cauza, în aplicarea statuărilor obligatorii ale deciziei RIL nr. 4 din 24 aprilie 2023, instanţa de control judiciar învestită cu judecata recursului (Curtea de Apel, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesioniştii şi societăţi) trebuia, în cadrul verificării competenţei materiale procesuale, să respecte specializarea instanţei de apel, care, potrivit deciziei menţionate, se menţinea şi în calea extraordinară de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesioniştii şi societăţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesioniştii şi societăţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2023.