Competence conflict over moral damages claim against public entities: plaintiff’s election under art. 111 C. proc. civ. controls jurisdiction

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la 7 martie 2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., Administraţia Naţională a Penitenciarelor, prin Penitenciarul Miercurea Ciuc, şi Statul Român, prin Administraţia Finanţelor Publice Vaslui, obligarea acestora la plata, în solidar, a sumei de 100.000 RON, cu titlu de daune morale pentru atingerea care a fost adusă demnităţii şi onoarei.

În drept, a indicat dispoziţiile art. 1349 şi art. 1373 C. civ.

Prin întâmpinările formulate, pârâţii Penitenciarul Miercurea Ciuc, B., C. şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Vaslui, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiate.

2. Hotărârea Judecătoriei Vaslui

Prin sentinţa civilă nr. 437 din 10 martie 2023, Judecătoria Vaslui a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate de pârâţi, prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Vaslui a reţinut că delimitarea între instanţe de acelaşi grad presupune recurgerea la normele de competenţă teritorială, care este de trei feluri, respectiv competenţa teritorială de drept comun, competenţa teritorială alternativă şi competenţa teritorială exclusivă, regula generală fiind aplicabilă în cazul în care legea nu prevede altfel, deci atunci când legea nu trimite la alte reguli atributive de competenţă teritorială.

A apreciat că, în cauză, nu sunt aplicabile normele de competenţă teritorială alternativă şi nici exclusivă, ci regulile generale prevăzute de dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul dacă legea nu prevede altfel, text de lege ce reglementează competenţa de drept comun din punct de vedere teritorial pentru judecata în primă instanţă.

Fiind vorba despre o acţiune în pretenţii, competenţa teritorială este relativă, iar excepţia de necompetenţă teritorială relativă poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Astfel, dacă partea în drept invocă excepţia de necompetenţă teritorială, instanţa constatând că este fondată această excepţie, este datoare să-şi decline competenţa.

Prin raportare la regula de drept comun, faţă de locul situării domiciliului pârâţilor, Judecătoria Vaslui a constatat că nu este instanţa competentă din punct de vedere teritorial să judece cauza, ci Judecătoria Miercurea Ciuc.

3. Hotărârea Judecătoriei Miercurea Ciuc

Prin sentinţa civilă nr. 1077 din 25 mai 2023, Judecătoria Miercurea Ciuc a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Miercurea Ciuc a reţinut, în raport de obiectul cauzei deduse judecăţii (răspundere civilă delictuală), de temeiurile de drept al acesteia (art. 1349 şi art. 1373 C. civ.), şi de faptul că sunt chemaţi în judecată mai mulţi pârâţi, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

Instanţa a constatat şi incidenţa prevederilor art. 111 din acest act normativ, întrucât reclamantul a chemat în judecată mai multe persoane de drept public, şi anume Penitenciarul Miercurea Ciuc, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui, şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

În raport de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., a apreciat că Judecătoria Vaslui este competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, dar, în acelaşi timp, că este competentă şi Judecătoria Miercurea Ciuc, prin raportare la domiciliul pârâţilor persoane fizice.

Instanţa a constatat că, în cauză, nu sunt pârâţi obligaţi accesoriu, cum s-a susţinut de către pârâţi, situaţie în care ar fi fost competentă instanţa de la domiciliul sau sediul debitorilor principali.

A arătat că singurul element echivoc în legătură cu această problemă este indicarea art. 1373 C. civ., ca temei de drept, care reglementează răspunderea comitentului pentru prepus.

Însă, după modul de formulare a cererii, prin care s-a solicitat obligarea tuturor pârâţilor, în solidar, la plata daunelor morale, dar şi din motivarea acesteia, rezultă că reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâţii persoane juridice nu pentru motivul că aceştia, în calitate de comitenţi ar răspunde pentru faptele prepuşilor, ci pentru conduita lor proprie, adică pentru "omisiunea de a întreprinde vreun demers de natură a normaliza situaţia de la locul de muncă, în sensul asigurării unui climat organizaţional normal", astfel cum s-a exprimat în motivarea acţiunii.

În plus, prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a precizat că Statul Român nu a fost chemat în judecată ca pârât accesoriu.

Judecătoria Miercurea Ciuc a considerat că nu se pune problema aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 112 alin. (2) C. proc. civ., deoarece niciunul dintre pârâţi nu este fictiv, iar la momentul analizării excepţiei de necompetenţă, nu trebuie stabilită calitatea procesuală a pârâţilor şi nici nu se poate afirma că pârâţii persoane juridice au fost chemaţi în judecată fără a avea vreo legătură cu pretenţiile reclamantului.

Fiind o competenţă teritorială alternativă între Judecătoria Vaslui şi Judecătoria Miercurea Ciuc, a apreciat că reclamantul este în drept să aleagă dintre aceste două instanţe, iar reclamantul a optat pentru cea dintâi, astfel că, această instanţă a devenit competentă să judece cauza.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Vaslui îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Litigiul în legătură cu care s-a ivit conflictul negativ de competenţă constă în solicitarea reclamantului privind obligarea, în solidar, a pârâţilor B., C., Administraţia Naţională a Penitenciarelor, prin Penitenciarul Miercurea Ciuc, şi Statul Român, prin Administraţia Finanţelor Publice Vaslui, la plata sumei de 100.000 RON, cu titlu de daune morale, pentru atingerea adusă demnităţii şi onoarei sale.

În raport de finalitatea urmărită de reclamant prin acţiunea formulată, respectiv valorificarea unui drept personal nepatrimonial, constând în repararea prejudiciului cauzat pentru atingerea adusă onoarei şi reputaţiei sale prin faptele ilicite ale pârâţilor, obiectul cauzei deduse judecăţii se circumscrie răspunderii civile delictuale, norma de competenţă teritorială incidentă fiind de ordine privată (art. 113 C. proc. civ.).

Potrivit dispoziţiilor de drept comun reprezentate de art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa unde domiciliază pârâtul.

Însă, în cazul în care aceasta vizează mai mulţi pârâţi, conform art. 112 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate opta pentru sesizarea instanţei competente pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Art. 111 din acelaşi act normativ prevede că, "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului."

Aceste dispoziţii legale sunt incidente în cauză, întrucât, printre pârâţii chemaţi în judecată sunt şi persoane juridice de drept public - Administraţia Naţională a Penitenciarelor, prin Penitenciarul Miercurea Ciuc, şi Statul Român, prin Administraţia Finanţelor Publice Vaslui – în legătură cu care s-a solicitat obligarea, în solidar cu persoanele fizice, la repararea prejudiciului reclamat, în temeiul art. 1373 C. civ.

Potrivit acestui text de lege, "Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate."

Prin urmare, răspunderea comitentului este una directă şi autonomă, fiind o obligaţie proprie a acestuia de a acoperi prejudiciul, independentă de obligaţia de reparaţie ce îi revine prepusului.

De altfel, din modalitatea de redactare a cererii de chemare în judecată şi a pretenţiilor formulate de către reclamant, reiese că acesta a solicitat atragerea răspunderii persoanelor juridice de drept public pentru propria culpă, constând într-o pretinsă pasivitate în adoptarea unor măsuri concrete pentru remedierea condiţiilor sale de muncă, prin asigurarea unui climat organizaţional normal, susţinând, deopotrivă, vinovăţia acestora pentru prejudiciul moral care i-a fost creat de pârâţii persoane fizice şi răspunderea pentru acoperirea acestuia.

Corelativ apărărilor formulate de pârâţi, prin răspunsul la întâmpinările formulate de aceştia, reclamantul a precizat că chemarea în judecată a pârâtului Statul Român, prin Administraţia Finanţelor Publice Vaslui, a avut ca scop legitim obţinerea unei garanţii reale a faptului că autorităţile publice vor răspunde pentru prejudiciul creat.

În raport de aspectele relevate, de particularitatea cauzei şi de normele de competenţă cărora aceasta li se circumscrie (de ordine privată), pentru care normele legale prevăd o competenţă alternativă de soluţionare, Înalta Curte constată că Judecătoria Vaslui este instanţa în favoarea căreia reclamantul a făcut alegerea de competenţă prevăzută de art. 116 C. proc. civ. şi care, urmare acestei sesizări, a devenit competentă să soluţioneze cauza.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2023.