Recognition of refugee status under Law 189/2000: validity of witness testimony as proof of ethnic persecution in absence of official documents
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, thereby upholding the appellate court’s ruling that compelled the pension authority to recognize the plaintiff’s status as a beneficiary of Law no. 189/2000 for the refugee period extending to March 1945. The dispute concerned the annulment of an administrative decision that had initially recognized the plaintiff's beneficiary status only for a limited period (September–November 1944), excluding the subsequent months of refuge; the plaintiff contested this exclusion, arguing that witness testimony proved her return from refuge in April/May 1945. Relying on Article 4(2) of Government Emergency Ordinance no. 127/2002, which permits proof of ethnic persecution through witness declarations in the absence of official documents, the court held that the trial court correctly established the extended refugee period based on witness testimony, thus affirming the obligation to grant benefits for the full period of displacement.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Recognition of refugee status under Law 189/2000: validity of witness testimony as proof of ethnic persecution in absence of official documents: 189/2000 for the refugee period extending to March 1945. The dispute concerned the annulment of an administrative decision that had initially recognized the plaintiff's beneficiary status only for a limited period (September–November 1944), excluding the subsequent months of refuge; the plaintiff contested this exclusion, arguing that witness testimony proved her return from refuge in April/May 1945. Relying on Article 4(2) of Government Emergency Ordinance no. 127/2002, which permits proof of ethnic persecution through witness declarations in the absence of official documents, the court held that the trial court correctly established the extended refugee period based on witness testimony, thus affirming the obligation to grant benefits for the full period of displacement.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited in the dispositive as the legal basis for dismissing the appeal.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 22 ianuarie 2004, reclamanta C.M. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 3053 din 22 octombrie 2003, emisă de pârâtă, în sensul obligării ei să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 24 septembrie 1994 - 6 martie 1945.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la depunerea cererii, la pârâtă, a indicat perioada, dar nu s-a luat bine în considerare.
Prin sentința civilă nr. 141/CA - PI din 23 februarie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea introdusă de reclamanta C.M., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor și a anulat în parte hotărârea nr. 3053 din 22 octombrie 2003, emisă de pârâtă privind perioada beneficiului ordonanței și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 24 septembrie 1944 - 6 martie 1945, sens în care va emite o nouă hotărâre.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut din declarațiile martorilor audiați în cauză, că reclamanta, împreună cu mama ei, s-a întors din refugiu, în aprilie sau în mai 1945.
Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, motivând, în esență, că reclamanta nu face dovada cu acte oficiale, că a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice, până în luna martie 1945.
Recursul este nefondat.
Se reține că prin hotărârea nr. 3053 din 22 octombrie 2003, pârâta a recunoscut reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 24 septembrie 1944 - 15 noiembrie 1944.
Perioada de refugiu cuprinsă între 15 noiembrie 1944 - 6 martie 1945, a fost stabilită în mod corect de instanța de fond, urmare a audierii martorilor G.V. și B.T., care au precizat că reclamanta împreună cu familia ei s-au întors din refugiu, în aprilie sau mai 1945.
Art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 127/2002, prevede că „în lipsa actelor oficiale, dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori”.
În consecință, având în vedere considerentele prezentate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 141/CA - PI din 23 februarie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2005.