Annulment of Civil Recurs for Non-Compliance with Judicial Stamp Duty Payment Prerequisites

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei da faţă, constată următoarele:

1. Obiectul recursului

Prin încheierea de şedinţă din 19 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2000 de către Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost dispusă amânarea pronunţării asupra recursului formulat de intervenientul A. împotriva încheierii de şedinţă din 3 noiembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2000, în contradictoriu cu intimaţii-intervenienţi S.C. B. S.R.L., C., D., cu intimaţii-pârâţi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Spitalul "Grigore Alexandrescu" şi cu intimaţii-reclamanţi E. (decedată), F. şi G..

Potrivit consemnărilor din încheierea recurată, în şedinţa publică din 19 iunie 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de intimata-intervenientă C. pe motiv că judecata acesteia ar depinde de soluţionarea unui dosar penal aflat pe rolul secţiei de Poliţie nr. 17, în care a fost declanşată cercetarea penală a recurentului-intervenient A..

La adoptarea acestei soluţii, curtea a avut în vedere faptul că a fost învestită cu un recurs împotriva unei încheieri de suspendare a judecăţii, astfel încât verificarea legalităţii încheierii atacate urma a se face, exclusiv, prin prisma motivelor de recurs invocate în cauză. Iar, în funcţie de soluţia pronunţată asupra recursului, trebuia să se aprecieze dacă se va impune, la un anumit moment, reiterarea acestei cereri de suspendare, în ipoteza în care se va ajunge la soluţionarea fondului cauzei.

Curtea a apreciat că, în cadrul căii de atac ce era pendinte pe rolul său, limitele judecăţii erau stabilite, exclusiv, prin cererea de recurs şi prin încheierea atacată cu recurs, nefiind în discuţie fondul cauzei.

Instanţa a respins, de asemenea, în temeiul art. 28 alin. (3) C. proc. civ., ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de intimata-intervenientă C., în nume propriu şi ca reprezentant al intimatei-interveniente S.C. B. S.R.L. şi al intimatei-reclamante F., pe motiv că pricina s-ar fi judecat în baza unor acte false.

Curtea a reţinut că inadmisibilitatea cererii de recuzare, pentru aceleaşi motive invocate, se poate pronunţa de către completul învestit şi împotriva căruia s-a formulat recuzarea.

Pentru a dispune asupra inadmisibilităţii, instanţa a avut în vedere că, prin cererile de recuzare formulate în mod repetat, recurenta a indicat aceleaşi motive pentru care a înţeles să solicite îndepărtarea membrilor completului de judecată şi, chiar la un termen de judecată anterior, a arătat că motivele de recuzare vizează obligarea membrilor completului de judecată la plata unor daune cominatorii, precum şi faptul că, deşi a indicat că partea adversă este cercetată penal şi că se caută aflarea adevărului, respectiv a testamentului, instanţa a validat, în continuare, actele.

În ceea ce priveşte pretinsa nelegalitate a constituirii completului de judecată, invocată de intimata-intervenientă C., în nume propriu şi ca reprezentant al intimatei-interveniente S.C. B. S.R.L. şi al intimatei-reclamante F., curtea a constatat că, în realitate s-a reiterat acelaşi motiv de recuzare, făcându-se trimitere la dispoziţiile care reglementează obligaţia de imparţialitate a judecătorilor. Or, nerespectarea obligaţiei de a fi imparţial reprezintă un motiv de recuzare, reţinându-se că partea şi-a exercitat în mod repetat dreptul de a formula cerere de recuzare împotriva completului de judecată pe acest considerent.

Curtea a constatat că s-a făcut trimitere şi la dispoziţiile Legii nr. 303/2004, care reglementează obligaţia judecătorilor de a se abţine de la soluţionarea cauzei. Or, remediul pus la dispoziţia părţilor, în ipoteza în care judecătorul nu procedează în acest fel, este cererea de recuzare de care partea s-a prevalat deja până la acest moment procesual.

Instanţa a reţinut că s-au invocat aceleaşi aspecte, referitoare la aflarea adevărului şi la existenţa unui testament fals, în baza căruia instanţa ar valida acte de procedură, şi a apreciat că, partea încearcă, în realitate, să acopere inadmisibilitatea cererii de recuzare asupra căreia completul deja se pronunţase.

2. Recursul

Împotriva încheierii de şedinţă din 19 iunie 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2000 de către Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs intimata-intervenientă C..

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susţinut că, la termenul din 19 iunie 2023, judecătorii recuzaţi au soluţionat propriile cereri de recuzare, ca urmare a unei interpretări abuzive a textelor de lege care reglementează recuzarea (două cereri în aceeaşi şedinţă), deşi, potrivit art. 31 alin. (2) C. proc. civ., în cursul cererii de recuzare nu se face niciun act de procedură.

Recurenta a susţinut că ambele cereri de recuzare priveau obligarea fiecărui magistrat la plata daunelor morale şi cominatorii, de câte 1.000 euro, respectiv 10.000 euro, până la intrarea în legalitate, în sensul identificării actelor originale indicate.

A arătat că, în şedinţa din 19 iunie 2023, a fost soluţionată excepţia de nelegalitate, ce a vizat compunerea completului de judecată, precum şi cererile de asigurare de dovezi, de verificare de scripte şi de înscriere în fals, formulate în contradictoriu cu membrii completului de judecată, de la care a solicitat plata daunelor, indicând şi faptul că, refuzul cercetării şi administrării probelor a fost o dovadă clară de aderare la gruparea infracţională imobiliară şi la favorizarea infractorului.

Recurenta a susţinut că judecătorii curţii de apel au refuzat să aplice dispoziţiile art. 244 C. proc. civ., deşi a dovedit că se efectuează cercetări penale în trei dosare, precum şi faptul că, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti s-a dispus expertizarea actelor false în baza xerocopiilor, în lipsa înscrisurilor originale.

De asemenea, a afirmat că, în mod greşit au fost soluţionate excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului A. şi excepţia nulităţii recursului, instanţa depăşindu-şi atribuţiile şi asimilând criticile motivelor de recurs, fără a indica, strict, dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. procedură civilă.

În drept, motivele de recurs au fost încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 1, 3, 4, 8 şi 9 C. proc. civ. procedură civilă.

3. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 4 iulie 2023, sub nr. x/2000/a2.5, fiind repartizată, spre soluţionare, Completului nr. 8.

4. Apărările formulate

Intimatul A. a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

La termenul de judecată din 28 septembrie 2023, stabilit pentru soluţionarea recursului, Înalta Curte a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra timbrării recursului, în raport de dovada depusă la dosar de către recurentă, respectiv chitanţa seria x nr. x, emisă de Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 1 Bucureşti, la 1 noiembrie 2022, pe numele contribuabilului H., şi prin care recurenta a intenţionat să ateste plata taxei judiciare de timbru la care era obligată în cauză.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând, cu prioritate, excepţia de netimbrare a recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, "Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, şi se taxează în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege."

Art. 20 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că, "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar alin. (3) al acestui articol stipulează că, "Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii."

În prezenta cauză, în baza art. 3 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 146/1997, recurenta a fost citată cu menţiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 5 RON, pentru soluţionarea recursului.

La 28 septembrie 2023, aceasta a depus la dosar, în copie, anexată cererii de amânare a judecării cauzei, de chemare în garanţie şi de recuzare, chitanţa seria x nr. x, emisă de Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 1 Bucureşti la 1 noiembrie 2022, pe numele contribuabilului H., în valoare de 20 RON.

Înalta Curte constată că această chitanţă nu este de natură să ateste îndeplinirea obligaţiei de timbrare a cererii de recurs, de vreme ce titularul plăţii nu se identifică în persoana recurentei, iar data achitării sumei consemnate este cu mult anterioară stabilirii taxei judiciare de timbru în prezentul dosar (1 noiembrie 2022, raportat la data de 5 iulie 2023), şi chiar înregistrării acestuia pe rolul instanţei supreme (4 iulie 2023).

Totodată, în cuprinsul chitanţei de plată nu este individualizat, în mod expres, numărul dosarului pentru care a fost achitată, iar suma plătită nu corespunde valorii taxei judiciare de timbru stabilite pentru soluţionarea prezentei căi extraordinare de atac.

Pentru aceste argumente, Înalta Curte reţine că înscrisul depus de recurentă, anexat cererii formulate la 28 septembrie 2023, nu are forţa probantă a achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru soluţionarea recursului.

Nici chitanţa emisă de Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 2 pe numele intimatului D., nu este de natură să ateste dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru prezentul dosar, întrucât aceasta a fost depusă după închiderea dezbaterilor asupra cauzei şi după ce instanţa a rămas în pronunţare, iar, contrar susţinerilor intimatului din cererea formulată la 28 septembrie 2023, în sarcina acestuia, citat legal prin citaţia din 21 septembrie 2023, nu s-a stabilit obligaţia achitării unei taxe judiciare de timbru pentru prezentul dosar.

Afirmaţiile acestuia, în sensul că o reprezintă pe recurentă în baza contractului de mandat şi prestări servicii nr. x/10 ianuarie 2022, precum şi în baza actului adiţional nr. x din 25 februarie 2022, nu au relevanţă în cauză, de vreme ce obiectul contractului constă în obţinerea retrocedării şi valorificării imobilului situat în Bucureşti, str. x sector 1, iar nu un mandat de reprezentare, în baza unei procuri speciale, pentru acest dosar.

Pe de altă parte, se constată că recurenta nu a uzat de drepturile recunoscute prin 18 alin. (2) şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, respectiv de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau cerere de ajutor public judiciar.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că recurenta C. nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, va aplica sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv anularea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de intervenienta C. împotriva încheierii din 19 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2000.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2023.