Competence for modification of maintenance allowance: application of exclusive territorial jurisdiction for protection of the minor versus general rules

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 24 iunie 2022 pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. - în calitate de reprezentant legal al minorului C., a solicitat instanţei reducerea pensiei de întreţinere stabilite pentru minorul C., raportat la veniturile pe care le realizează reclamantul.

II. Hotărârea Judecătoriei Miercurea Ciuc:

Prin sentinţa nr. 62 din 12 ianuarie 2023, Judecătoria Miercurea Ciuc a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

În motivare, instanţa a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 261 din 26 februarie 2021 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. x/2020, a fost desfăcută căsătoria părţilor A. şi B., iar în ceea ce priveşte relaţiile dintre părinţii divorţaţi şi copiii acestora minori, s-a stabilit locuinţa minorului la mama acestuia şi obligaţia reclamantului de a achita pensie de întreţinere în cuantum de 150 de euro lunar în favoarea minorului C..

Cum atât la data pronunţării desfacerii căsătoriei, cât şi la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâta B. a avut domiciliul în municipiul Baia Mare, judeţul Maramureş, în aplicarea dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa a stabilit că revine Judecătoriei Baia Mare competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect pensie de întreţinere.

III. Hotărârea Judecătoriei Baia Mare:

Învestită prin declinare, Judecătoria Baia Mare a pronunţat sentinţa nr. 4649 din 23 mai 2023, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, a constatat ivit conflictul negativ şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că nu există dispoziţii speciale care să stabilească instanţa competentă să soluţioneze cererile având ca obiect modificarea pensiei de întreţinere, astfel încât se aplică dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., normă ce reglementează competenţa teritorială de drept comun.

Excepţia necompetenţei teritoriale de drept comun este o excepţie de ordine privată ce poate fi invocată numai de pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, conform dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Cum în cauză pârâta nu a depus întâmpinare, instanţa nu putea invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată, astfel încât competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Miercurea Ciuc.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În cauza în care s-a ivit conflictul de competenţă, situaţia juridică invocată prin acţiunea introductivă derivă din raportul de filiaţie dintre minor şi părinţii săi, ceea ce determină incidenţa regulilor în materia autorităţii părinteşti.

În cuprinsul dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. civ. se prevede că "ocrotirea minorului se realizează prin părinţi", iar potrivit art. 107 C. civ., "procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziţii cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 486 C. civ., ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă este cea care hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.

Coroborând aceste dispoziţii legale, reiese că o atare cerere având ca obiect reducere pensie de întreţinere se referă la ocrotirea persoanei fizice dată de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie. Aceasta se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenta instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, au caracter de normă specială în raport cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. (indicat de Judecătoria Baia Mare) şi art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (menţionat în sentinţa de declinare pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc).

Potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (1) - (4) C. civ., "(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie. Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii părinţi (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

În conformitate cu dispoziţiile anterior redate, locuinţa copilului este o simplă stare de fapt dependentă de domiciliul părinţilor săi.

În speţă, aşa cum rezultă din actele dosarului, prin sentinţa nr. 261 din 26 februarie 2021 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc, prin învoiala părţilor, s-a stabilit domiciliul minorului C. la mamă în Baia Mare, judeţul Maramureş - aspect necontestat de reclamant şi confirmat de pârâta B. prezentă personal în instanţă şi legitimată (încheierea de amânare a pronunţării din 16 mai 2023 pronunţată de Judecătoria Baia Mare).

Având în vedere cele constatate, conform dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul persoana ocrotită cu privire la care se solicită luarea măsurii ce face obiectul demersului judiciar al reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2023.