Recurs nullity for failure to state legal grounds in challenge to compensation valuation under Law No. 10/2001

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2023

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

Prin sentinţa civilă nr. 183 din 21 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia civilă în dosarul nr. x/2005 a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Buzău, Prefectura Judeţului Buzău şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a dispus anularea dispoziţiei nr. 218 din 10 mai 2006 emisă de Primăria Buzău, în sensul că s-a stabilit valoarea estimată a imobilului format din construcţie şi terenul aferent în suprafaţă de 44 mp, situate în Buzău, str. x, fost nr. 16, la suma totală de 159.043,82 RON, pentru care urmează a se acorda despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, conform art. 24 alin. (12) din Legea 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.

Cererea de lămurire a dispozitivului:

Prin cererea înregistrată la 9 ianuarie 2023 pe rolul Tribunalului Buzău sub dosar nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului sentinţei civile nr. 183 din 21 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia civilă în dosarul nr. x/2005.

Prin încheierea din 1 februarie 2023, Tribunalul Buzău a respins, ca nefondată, cererea de lămurire a sentinţei civile nr. 183 din 21 februarie 2006 pronunţată în dosarul nr. x/2005 al Tribunalului Buzău, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Buzău, Prefectura Judeţului Buzău şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Hotărârea pronunţată în apel:

Prin decizia civilă nr. 881 din 26 aprilie 2023, Curtea de Apel Ploieşti – secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 1 februarie 2023 pronunţată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Prefectura Judeţului Buzău, Primăria Municipiului Buzău şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 881 din 26 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I civilă, reclamantul A. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a arătat că în motivarea deciziei criticate, în esenţă, Curtea a reţinut că "din apărările apelantului rezultă că aspectele a căror lămurire o solicită au fost tranşate şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr. 2728 din 9 decembrie 2021.

Din aceleaşi apărări Curtea reţine că demersul judiciar al reclamantului este nefondat dispozitivul sentinţei civile nr. 183 din 21 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia Civilă în dosarul nr. x/2005 neputând fi lămurită prin această procedură atât timp cât prin hotărârile date în căile de atac, decizia civilă nr. 283 din 10 octombrie 2006, cât şi prin celelalte căi de atac promovate de acesta este lămurit dispozitivul sentinţei".

Precizează că decizia nr. 2728 din 9 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020 a fost dată într-o procedură de admitere în principiu a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. 1865.

În situaţia în care anterior emiterii deciziei nr. 7585 din 29 ianuarie 2010 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea de Apel Ploieşti în motivarea deciziei nr. 283 din 10 octombrie 2006 pronunţată în dosarul nr. x/2006 a precizat: "Pe de altă parte extrasul din matricola impuneri pentru anii 1958-1961 eliberată de Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului depus de apelant în apel nu poate schimba soluţia instanţei de fond întrucât potrivit Titlului VII din Legea nr 247/2005 art. 13 stabilirea cuantumului final al despăgubirilor se acordă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care are competenţă de a emite decizii referitoare la acordarea de titluri de despăgubire", cât şi ulterior emiterii acestei decizii, respectiv prin încheierea din 10 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă în dosarul nr. x, acelaşi judecător care a pronunţat şi sentinţa civilă nr. 182 din 21 februarie 2006 în dosarul x/2005 a precizat:

"Din considerentele ce preced rezultă că suma stabilită de instanţă ca valoare estimată, reprezintă de fapt valoarea imobilului care a făcut obiectul contestaţiei, la –momentul expertizării şi respectiv a întocmirii raportului de către expert, în condiţiile în care la momentul pronunţării hotărârii stabilirea cuantumului despăgubirilor nu era atributul instanţei ci al Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. lege prin care legiuitorul a stabilit şi procedura care urmează a fi urmată în condiţiile în care fostul proprietar nu este de acord cu decizia emisă de respectiva comisie" şi argumentele şi considerentele care motivează Decizia nr. 2728 din 9 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020. "Astfel, prin sentinţa civilă nr. 183/21.02.2006 a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva dispoziţiei nr. 218/10.05.2006 emisă de Primăria Buzău, dispoziţie prin care s-a stabilit valoarea estimativă a imobilului la suma de 104.830,645 RON, a fost anulată această dispoziţie, în sensul că a fost stabilită valoarea estimată a imobilului formai din construcţie si teren aferent de 64 mp situate în Buzău, str. x, la suma totală de 159.043.32 RON, pentru care urmează a se acorda despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificata prin Legea nr. 247/2005".

"Apelul formulat împotriva acestei sentinţe de reclamant a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia nr. 283/10.10.2006, care a reţinut că, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, art. 13, stabilirea cuantumului final al despăgubirilor se acorda de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are competentă de a emite decizii referitoare la acordarea de titluri de despăgubiri, instanţa de apel a reţinut că pe de altă parte, extrasul din matricola de Impunere pentru anii 1958-1961, eliberată de Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului. depusă de apelant în apel, nu poate schimba soluţia instanţei de fond întrucât potrivit Titlului Vil din Legea nr. 247/2005 art. 13 stabilirea cuantumului final al despăgubirilor se acordă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. "Mai mult decât atât, suma stabilită de instanţa de fond ca valoare estimată, reprezintă, de fapt valoarea imobilului care a făcut obiectul contestaţiei la momentul expertizării şi respective a întocmirii raportului de către expert, Iar ta momentul pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere, stabilirea cuantumului final al despăgubirilor nu era atributul instanţei, ci al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Titlului 7 din Legea nr. 247/2005 astfel cum erau in vigoare la 21 februarie 2006. (...)", Autoritatea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin răspunsurile transmise, ultimul fiind prin adresa din 26 iulie 2022, susţine că, "în situaţia în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/200, a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, titlul de despăgubire se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de acesta.

Astfel, în cazul dosarului dumneavoastră Decizia Comisiei Centrase pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 7585/29.01.2010 reprezintă titlul de despăgubire a fost emisă pentru suma consemnată în sentinţa civilă nr. 183/2006* pronunţată de Tribunalul Buzău".

În finalul cererii de recurs, recurentul-reclamant precizează că este necesar ca instanţa de judecată să lămurească dacă prin sentinţa civilă nr. 183 din 21 februarie 2006 pronunţată în dosarul nr. x/2005 Tribunalul Buzău a stabilit valoarea finală (totală) a despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 10/2001 sau a dispus ca despăgubirile să se acorde în condiţiile art. 13 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât solicită admiterea recursului şi aplicarea dispoziţiilor art. 299 şi urm., art. 304 pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. civ. 1865.

Apărările formulate în cauză:

La 20 septembrie 2023 intimata-pârâtă Prefectura Judeţului Buzău a depus întâmpinare, în termen legal, comunicată, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Conform prevederilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.

Aşadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de recurs limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., calea de atac este lovită de nulitate.

În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar susţinerile recurentului-reclamant din cuprinsul memoriului de recurs, astfel cum au fost formulate, nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigenţelor textului legal anterior menţionat.

Recurentul-reclamant s-a limitat în a reda pasaje din cuprinsul hotărârilor pronunţate în cauză, fără a evidenţia niciun fel de critică cu privire la argumentele legale prezentate de instanţa de apel în pronunţarea soluţiei, arătându-şi doar nemulţumirea faţă de modul în care a fost soluţionată cauza, ceea ce nu suplineşte obligaţia legală de motivare a recursului.

Înalta Curte constată că o astfel de modalitate de redactare a motivelor de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., ce presupune ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel, astfel că, în atare circumstanţe, controlul de legalitate pe care îl exercită instanţa de recurs este imposibil de realizat.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 304 C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate, obligaţie care revine, sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Cum susţinerile recurentului-reclamant nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 304 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, aşa cum deja s-a menţionat, urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 881 din 26 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2023.