Paternity disavowal action assigned to claimant's domicile court after negative jurisdictional conflict.

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

I Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2022 pe rolul Judecătoriei Fălticeni, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că reclamantul nu este tatăl biologic al minorei D., şi să se dispună radierea numelui şi prenumelui pârâtului de la rubrica "Tatăl" din certificatul de naştere al minorei, urmând ca aceasta să poarte numele mamei, acela de B.. Totodată, a solicitat să se dispună efectuarea cuvenitelor menţiuni în registrul de stare civilă şi de naştere a minorei, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 429 şi următoarele C. civ., Legea nr. 119/1996.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 1262 din 21 octombrie 2022, Judecătoria Fălticeni a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă a Judecătoriei Fălticeni, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "tăgada paternitate" în favoarea Judecătoriei Moineşti, judeţul Bacău.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că instanţa competentă este cea în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită. Cum în cazul de faţă persoana ocrotită este minora a cărei paternitate se contestă şi cum locuinţa acesteia a fost stabilită, în urma divorţului părinţilor, la mamă, instanţa a apreciat că instanţa competentă este Judecătoria Moineşti în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul mama minorei, respectiv pârâta din prezenta cauză.

Instanţa a mai apreciat că dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede o competenţă teritorială alternativă pentru cererile având ca obiect stabilirea filiaţiei, astfel că acest text vizează acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de mamă şi acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, acţiuni care sunt reglementate de C. civ. distinct faţă de acţiunea în tăgada paternităţii. Pentru această din urmă acţiune, C. proc. civ. nu stabileşte o competenţă alternativă, ci stabileşte regula competenţei teritoriale de ordine publică în materia filiaţiei.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 462 din 11 aprilie 2023, Judecătoria Moineşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că este incident art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., acţiunea în tăgada paternităţii fiind o cerere de stabilire a filiaţiei, astfel cum este prevăzută de C. civ. la capitolul 2, secţiunea 4 din titlul III, cartea a II-a – "acţiuni privind filiaţia".

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Astfel, Judecătoria Fălticeni a apreciat că acţiunea în tăgada paternităţii nu este o cerere în stabilirea filiaţiei şi prin urmare că nu este vorba de o competenţă alternativă şi nu sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ci cele ale art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Moineşti a apreciat că prezenta cerere în tăgada paternităţii face parte din categoria celor de stabilire a filiaţiei şi nu se încadrează în categoria cererilor de ocrotire a persoanei fizice pentru a fi incident art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte mai constată că obiectul acţiunii îl constituie cererea prin care reclamantul a solicitat să se constate că nu este tatăl biologic la minorei D. şi să se dispună radierea numelui său din certificatul de naştere.

Or, în raport de situaţia de fapt dedusă judecăţii şi de finalitatea urmărită de reclamant prin soluţionarea cererii sale, Înalta Curte observă că obiectul acţiunii de faţă se constituie într-o acţiune în tăgada paternităţii, întrucât vizează răsturnarea prezumţiei de paternitate în ipoteza în care se susţine că nu reclamantul este tatăl minorei.

Prin urmare, rezultă că acţiunea pendinte face parte din categoria acţiunilor privind filiaţia, reglementate de art. 421-440 din C. civ. (Capitolul II Filiaţia, Secţiunea 1 Stabilirea filiaţiei, subsecţiunea 4 Acţiuni privind filiaţia).

Această categorie de cereri – cereri privitoare la stabilirea filiaţiei – are în vedere toate acţiunile prevăzute de C. civ. în materie de filiaţie, cum sunt cele privind contestarea filiaţiei (art. 421 C. civ.), stabilirea maternităţii (art. 422 C. civ.) stabilirea paternităţii (art. 424 C. civ.), tăgada paternităţii (art. 429 C. civ.), etc.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială în materia acestor cereri referitoare la filiaţie, se reţine faptul că aceasta a fost reglementată distinct de legiuitor, prin art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. stabilindu-se că, în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanţei de la domiciliul pârâtului, fie celei de la domiciliul său.

Or, văzând statuările şi raţionamentul juridic de care a uzat Judecătoria Fălticeni, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că ele sunt eronate, vădind o greşită înţelegere a naturii juridice a normelor de competenţă stabilite prin dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora "În afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ. mai sunt competente: "1. Instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei".

Rezultă, aşadar, că în cazul acţiunilor privitoare la stabilirea filiaţiei (în categoria cărora intră şi acţiunea ce face obiectul prezentului proces), competenţa teritorială este alternativă.

Competenţa este alternativă (facultativă) atunci când legiuitorul a stabilit mai multe instanţe egal competente să judece un litigiu. Prin urmare, reclamantul nu este întotdeauna ţinut de respectarea regulii generale în materia competenţei teritoriale, astfel încât să trebuiască să sesizeze instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului.

În ipoteza reglementată de art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, s-a stabilit o dispoziţie de favoare pentru reclamant, care are posibilitatea să sesizeze, alternativ, instanţa de la domiciliul pârâtului ori cea de la domiciliul său.

În logica acestor statuări, Înalta Curte reţine că prezentei cereri de chemare în judecată nu-i sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competenţa soluţionării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice şi care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 din acelaşi Cod.

Prin urmare, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, reclamantul a putut opta între mai multe instanţe deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ., alegând să introducă acţiunea la Judecătoria Fălticeni, respectiv instanţa de la domiciliul său.

În considerarea celor de mai sus, se observă că în mod greşit Judecătoria Fălticeni a apreciat că Judecătoria Moineşti este competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect tăgadă paternitate, astfel că se impune retrimiterea dosarului la prima instanţă sesizată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect tăgadă paternitate este Judecătoria Fălticeni, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2023.