Paternity disavowal action assigned to mother's domicile court in jurisdictional conflict.

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

I Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 23.04.2021 înregistrată sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. să se constate că pârâtul nu este tatăl biologic al minorului C., tatăl biologic al minorului fiind D., urmând a se stabili filiaţia minorului faţă de acesta din urmă; să se dispună trecerea numelui lui D., la rubrica "tatăl" din certificatul de naştere al minorului C.; ca urmare a stabilirii filiaţiei minorului C. faţă de tatăl biologic D., să se încuviinţeze ca minorul să poarte numele tatălui, respectiv D..

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 429 alin. (1) şi (4), art. 425 alin. (1), art. 426 alin. (1), art. 408 alin. (3), art. 409 alin. (1), art. 438 alin. (1) C. civ., art. 49 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 1022 din 10 mai 2022, Judecătoria Bârlad a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Tîrgu Bujor.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că în cauză nu este incident art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât tăgada paternităţii nu este o cerere privitoare la stabilirea filiaţiei. Prin urmare, a apreciat că este aplicabilă regula de drept comun prevăzută de art. 107 C. proc. civ., respectiv că este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului B..

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1346 din 02 noiembrie 2022, Judecătoria Tîrgu Bujor a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad, judeţul Vaslui, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că este incident art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competenţa teritorială fiind una alternativă, aparţinând fie instanţei de la domiciliul pârâtului, fie instanţei de la domiciliul reclamantului, iar potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Astfel, Judecătoria Bârlad a apreciat că acţiunea în tăgada paternităţii nu este o cerere în stabilirea filiaţiei, astfel că se aplică regula de drept comun prevăzută de art. 107 C. proc. civ., respectiv că este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului, în timp ce Judecătoria Tîrgu Bujor a apreciat că este vorba de o competenţă alternativă, fiind incident art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte observă că, în raport de situaţia de fapt dedusă judecăţii şi de finalitatea urmărită de reclamantă prin soluţionarea cererii sale, obiectul acţiunii de faţă se constituie într-o acţiune în tăgada paternităţii, întrucât vizează răsturnarea prezumţiei de paternitate în ipoteza în care se susţine că nu pârâtul B. este tatăl biologic al minorului C., ci numitul D., urmând a se stabili filiaţia minorului faţă de acesta din urmă.

Prin urmare, rezultă că acţiunea pendinte face parte din categoria acţiunilor privind filiaţia, reglementate de C. civ., la Capitolul II Filiaţia, Secţiunea 1 Stabilirea filiaţiei, subsecţiunea 4 Acţiuni privind filiaţia.

Această categorie de cereri – cereri privitoare la stabilirea filiaţiei – are în vedere toate acţiunile prevăzute de C. civ. în materie de filiaţie, cum sunt cele privind contestarea filiaţiei (art. 421 C. civ.), stabilirea maternităţii (art. 422 C. civ.) stabilirea paternităţii (art. 424 C. civ.), tăgada paternităţii (art. 429 C. civ.), etc.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială în materia acestor cereri referitoare la filiaţie, se reţine faptul că aceasta a fost reglementată distinct de legiuitor, prin art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. stabilindu-se că, în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanţei de la domiciliul pârâtului, fie celei de la domiciliul său.

Or, văzând statuările şi raţionamentul juridic de care a uzat Judecătoria Bârlad, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că ele sunt eronate, vădind o greşită înţelegere a naturii juridice a normelor de competenţă stabilite prin dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora "În afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ. mai sunt competente: "1. Instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei".

Rezultă, aşadar, că în cazul acţiunilor privitoare la stabilirea filiaţiei (în categoria cărora intră şi acţiunea ce face obiectul prezentului proces), competenţa teritorială este alternativă.

Competenţa este alternativă (facultativă) atunci când legiuitorul a stabilit mai multe instanţe egal competente să judece un litigiu. Prin urmare, reclamantul nu este întotdeauna ţinut de respectarea regulii generale în materia competenţei teritoriale, astfel încât să trebuiască să sesizeze instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului.

În ipoteza reglementată de art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, s-a stabilit o dispoziţie de favoare pentru reclamant, care are posibilitatea să sesizeze, alternativ, instanţa de la domiciliul pârâtului ori cea de la domiciliul său.

În logica acestor statuări, Înalta Curte reţine că prezentei cereri de chemare în judecată îi sunt incidente prevederile legale mai sus indicate, astfel că, faţă de obiectul acesteia, reclamanta a putut opta între mai multe instanţe deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ., alegând să introducă acţiunea la Judecătoria Bârlad, respectiv instanţa de la domiciliul său (sat/comuna Vinderei, jud. Vaslui).

În considerarea celor de mai sus, instanţa observă că în mod greşit Judecătoria Bârlad a apreciat că Judecătoria Tîrgu Bujor este competentă teritorial să soluţioneze cererea de faţă, astfel că se impune retrimiterea dosarului la prima instanţă sesizată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea formulată de reclamanta A. este Judecătoria Bârlad, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2023.