Divorce jurisdiction conflict: exclusive territorial competence at plaintiff's domicile when defendant resides abroad under Art. 915(1) Civ. Proc. Code

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

I Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 08 decembrie 2022 pe rolul Judecătoriei Bicaz sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. desfacerea căsătoriei încheiate între părţi, la data de 20 august 2022, în baza acordului său din culpa exclusivă a pârâtului.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 373 şi art. 383 C. civ.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 154 din 08 martie 2023, Judecătoria Bicaz a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu de instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., reţinând că niciunul dintre soţi nu mai are locuinţa în ţară şi nici nu a existat o locuinţă comună în România.

De asemenea, a reţinut că în lipsa unui acord expres al părţilor cu privire la instanţa competentă pentru soluţionarea cererii de divorţ, acord anterior introducerii cererii, competenţa aparţine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 5190 din 12 iunie 2023, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, excepţie invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului; în temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecarea cauzei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta locuia în Bicaz, str. x, jud. Neamţ, iar pârâtul locuia în străinătate, în Regatul Unit al Marii Britanii. Prin urmare, instanţa a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea de desfacere a căsătoriei fiind Judecătoria Bicaz.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Astfel, Judecătoria Bicaz a reţinut că în cauza de faţă se aplică prevederile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nici unul dintre soţi nu mai are locuinţa în ţară şi nici nu a existat o locuinţă comună în România, în timp ce Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., întrucât, la data introducerii cererii de desfacere a căsătoriei, reclamanta avea locuinţa în Bicaz, iar pârâtul locuia în Regatul Unit al Marii Britanii.

Înalta Curte reţine că obiectul cererii de chemare în judecată este "desfacere căsătorie", iar din examinarea actelor dosarului observă că ultima locuinţă comună a soţilor a fost, până în luna noiembrie 2022, în Regatul Unit al Marii Britanii. De asemenea, observă că la data introducerii cererii de chemare în judecată reclamanta locuia în oraşul Bicaz, judeţul Neamţ, iar pârâtul avea locuinţa faptică în Londra, Regatul Unit al Marii Britanii.

Raportat la situaţia de fapt reţinută, se constată că la data introducerii cererii de desfacere a căsătoriei, părţile nu mai locuiau în locuinţa comună, reclamanta locuind în România, oraşul Bicaz, iar pârâtul în Londra, Regatul Unit al Marii Britanii.

Potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul".

Acest text de lege stabileşte atât competenţa materială în soluţionarea acţiunii de divorţ, în sensul că aceasta revine judecătoriei, cât şi competenţa teritorială în soluţionarea acestei cereri.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. instituie o competenţă exclusivă, părţile neputând deroga de la aceasta, aceste dispoziţii fiind imperative şi de strictă interpretare.

Faptul că textul reglementat de dispoziţiile art. 915 C. proc. civ. are în vedere mai multe situaţii, nu înseamnă că legiuitorul a prevăzut o competenţă alternativă, întrucât reclamantul nu are posibilitatea de a alege, în mod aleatoriu, între mai multe instanţe deopotrivă competente, fiind obligatorie respectarea ordinii impuse de acest text de lege.

În mod prioritar, este stabilită competenţa de soluţionare a cererii de divorţ la instanţa în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, însă această competenţă operează numai dacă cei doi soţi au avut locuinţă comună şi cel puţin unui dintre soţi mai locuieşte în circumscripţia instanţei de la ultima locuinţă comună.

Ipoteza subsidiară celei anterior evocate se referă la situaţia în care dacă soţii nu au avut locuinţă comună în România sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună. În acest caz competentă este judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, situaţie care nu se regăseşte în speţa pendinte.

Noţiunea de "locuinţă" trebuie înţeleasă ca element de identificare a persoanei fizice, interesând, aşadar, nu atât locuinţa statornică şi principală a pârâtului, cât adresa unde locuieşte efectiv, ceea ce înseamnă că în cazul de faţă pârâtul are locuinţa faptică în Regatul Unit al Marii Britanii.

O altă ipoteză prevăzută de textul de lege mai sus redat şi care este incidentă în cauza de faţă este aceea în care soţul pârât nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional. În acest caz devine competentă instanţa de la domiciliul reclamantului.

Pentru a opera această competenţă (judecătoria de la domiciliul reclamantului) este necesară îndeplinirea a trei condiţii cumulative, dintre care două sunt expres prevăzute de C. proc. civ., respectiv: inexistenţa unei locuinţe efective a pârâtului în România şi, din punct de vedere al raporturilor procesuale de drept internaţional privat, competenţa să revină instanţelor comune.

Or, aşa cum s-a reţinut, în cauza pendinte pârâtul nu locuieşte faptic în România, iar reclamanta, la data sesizării instanţei de judecată cu cererea de desfacere a căsătoriei, avea domiciliul în circumscripţia Judecătoriei Bicaz (oraşul Bicaz, strada x, judeţul Neamţ), astfel încât competenţa de soluţionare revine acestei instanţe.

Constatând totodată, că instanţele de judecată române sunt competente din punct de vedere al dreptului internaţional privat, să soluţioneze o cerere de divorţ între doi cetăţeni români, instanţa prezentă de judecată apreciază în raport de considerentele mai sus menţionate, că în speţă sunt incidente prevederile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constatând că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect "desfacere căsătorie" este Judecătoria Bicaz, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2023.