Conflict between literal and systematic interpretation of statutory drafting errors in public salary ordinances: whether a textual reference to the wrong annex chapter justifies deferring wage increases until legislative correction

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea atacată cu recurs, sentința civilă nr. 237, pronunțată la data de 24 noiembrie 2003, în dosarul nr. 1496/2003, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.L., în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor, a dispus anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de directorul general al acestei instituții publice, a constatat că în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 192/2002, în sensul majorării salariului, cu 20%, pârâta fiind obligată să plătească suma aferentă perioadei 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin acțiunea introductivă s-a cerut anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de șeful instituției publice pârâte și aplicarea prevederilor generale ale O.U.G. nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, în sensul majorării salariului de bază cu 20%, începând cu data de 1 ianuarie 2003.

S-a susținut, în motivarea acțiunii, că prin decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, drepturile salariale au fost stabilite fără aplicarea procentului de majorare prevăzut de dispozițiile O.U.G. nr. 192/2002.

În considerentele soluției, instanța de fond a motivat că actul administrativ atacat este nelegal, iar majorarea drepturilor salariale, prevăzută prin O.U.G. nr. 192/2002, trebuie acordată începând cu data de 1 ianuarie 2003, eroarea strecurată în anexă nefiind în măsură să modifice actul normativ, în conținutul său, privind drepturile salariale cuvenite personalului vamal.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor, continuatoarea fostei Direcții Generale a Vămilor, susținând, în esență, că instanța de fond a luat o hotărâre, cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Astfel, a motivat recurenta, potrivit pct. 1 din Nota la Anexa nr. III a O.U.G. nr. 192/2002, salariile de bază ale personalului vamal sunt mai mari cu 20%, față de salariile prevăzute la pct. 1, 3, 4, 7 și 9 la Cap. A din prezenta anexă, prevedere care era eronată, deoarece personalul vamal din cadrul Direcțiilor generale vamale și din cadrul Birourilor vamale este salarizat conform Cap. B din Anexa nr. III, iar Cap. A din această anexă nu are decât patru puncte, referitoare la valorile de bază pentru funcții publice de conducere.

A mai motivat că prin Legea nr. 228/2003, prin care a fost aprobată O.U.G. nr. 192/2002, între alte modificări și completări, a fost modificat și pct. 1 din Nota la Anexa nr. III, trecându-se Cap. B, în loc de Cap. A, ceea ce a permis acordarea majorării de 20%, dar de la data intrării în vigoare a legii, iar nu de la 1 ianuarie 2003.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că din prevederile generale ale O.U.G. nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici și din pct. 1 din Nota la Anexa nr. III, rezultă că s-a prevăzut ca salariile de bază ale personalului vamal să fie mai mari cu 20%, față de celelalte salarii.

De asemenea, este adevărat că la pct. 1 din Nota la Anexa nr. III a O.U.G. nr. 192/2002, s-a făcut trimitere la pct. 1, 3, 4, 7 și 9 la Cap. A, în loc de Cap. B din prezenta anexă, inadvertență ce a fost înlăturată cu ocazia aprobării ordonanței de urgență, prin Legea nr. 228/2003.

De menționat că, invocând această eroare, conducerea autorității administrative pârâte nu a acordat personalului vamal de la Direcțiile regionale și de la Birourile vamale, majorarea salarială de 20% prevăzută de dispozițiile legale arătate mai sus, ceea ce reprezintă o greșită aplicare a prevederilor legale.

Faptul că dispozițiile pct. 1 din Nota la Anexa nr. III la O.U.G. nr. 192/2002, erau confuze, nu putea justifica emiterea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, care a avut ca efect neaplicarea acestor prevederi ale ordonanței de urgență și neacordarea drepturilor salariale majorate cu 20%.

Or, în această situație, interpretarea literală a dispozițiilor legale confuze trebuia completată cu interpretarea sistematică, care ar fi permis să se conchidă că este vorba de Cap. B și de Cap. A, precum și cu interpretarea teleologică, din care rezultă că voința legiuitorului a fost ca, de la 1 ianuarie 2003, personalul vamal să primească drepturi salariale majorate cu 20%.

Astfel fiind, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 237/CA din 24 noiembrie 2003, a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2005.