Validity of tardy liability assessment based on commencement of 60-day prescription from knowledge of damage rather than quantification of prejudice
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals filed by the General Financial Prosecutor and the Public Services Directorate, thereby upholding the appellate decision that annulled a liability assessment order as tardy, with the lower court's ruling remaining in force. The dispute centered on the validity of a decision imposing a financial liability of approximately 943.8 million lei on a former financial department head for unauthorized debts and uncollected charges; the appellants argued that the statutory deadline should have been calculated from later dates when the full extent of the damages was identified, rather than from the initial date of awareness of the loss. The court held that under Article 108(2) of the Labor Code, the mandatory 60-day prescription period for issuing a liability decision begins when the competent authority takes knowledge of the occurrence of the damage, not when the quantification of the prejudice is finalized; because the decision was issued on July 2, 2002, more than 60 days after the February 26, 2002 report confirming the existence of the damage, the procedural deadline was violated, rendering the liability assessment null and void.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ, art. 108 alin. (2) din Legea nr. 10/1972; Validity of tardy liability assessment based on commencement of 60-day prescription from knowledge of damage rather than quantification of prejudice: Potrivit art. 108 alin. (2) din Legea nr. 10/1972 (Codul Muncii în vigoare la momentul emiterii deciziei de imputare): „termenul de emitere a deciziei de imputare este de cel mult 60 de zile de la data când cel în drept să emită decizia, a luat cunoștință de producerea pagubei”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 25 din 26 iunie 2003, a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Județene Brăila s-a admis excepția de tardivitate a emiterii deciziei de imputare nr. 1128 din 2 iulie 2002, emisă de Direcția Serviciilor Publice a orașului Ianca, județul Brăila și ca urmare a fost anulată această decizie prin care a fost imputată contestatoarei S.D., suma de 943.837.249 lei.
Prin decizia nr. 489 din 16 septembrie 2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României a respins recursurile jurisdicționale declarate împotriva sus menționatei sentințe, de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a județului Brăila și de Direcția Serviciilor Publice a orașului Ianca, obligând-o pe aceasta din urmă, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3 milioane lei către intimata S.D.
Pentru a se pronunța astfel, secția jurisdicțională a reținut că decizia de imputare a fost emisă cu încălcarea termenului de 60 de zile (termen de prescripție extinctivă) prevăzut de art. 108 alin. (2) C. muncii. Din raportul nr. 231 din 26 februarie 2002, semnat de conducătorul unității - Direcția Serviciilor Publice, rezultă că s-a luat act de existența prejudiciului format din debite prescrise și de anularea, ca netimbrate, a unor acțiuni în justiție pentru recuperarea debitelor. Termenul de 60 de zile nu poate fi prorogat, pe motiv că nu s-a stabilit în mod cert cuantumul pagubei, iar faptul că unitatea nu a avut consilier juridic în acea perioadă, nu poate constitui motiv de suspendare a termenului.
În termen legal, împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs, atât Procurorul general financiar, cât și Direcția Serviciilor Publice Ianca.
Ambii recurenți au arătat, în esență, că instanța de recurs jurisdicțional a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 108 alin. (2) C. muncii și că ar fi putut fi invocată tardivitatea emiterii deciziei de imputare, exclusiv cu privire la suma de 5.696.769 lei, deoarece aceasta este suma identificată, ca fiind prescrisă prin referatul nr. 231 din 26 februarie 2002, reținut în motivarea hotărârilor ambelor instanțe. În opinia recurenților, termenul de 60 de zile în privința sumei de 878.275.742 lei (din totalul de 943.837.249 lei pentru care s-a emis decizia de imputare) trebuia calculat de la data aducerii la cunoștința Direcției Serviciilor Publice, a prejudiciilor reprezentând debitele prescrise prin referatele nr. 745 din 9 mai 2002 și nr. 933 din 5 iunie 2003.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat menținerea, ca legală și temeinică, a deciziei nr. 489 din 16 septembrie 2003, a secției jurisdicționale a Curții de Conturi.
Recursurile sunt nefondate, astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ., vor fi respinse în consecință.
Potrivit art. 108 alin. (2) din Legea nr. 10/1972 (Codul Muncii în vigoare la momentul emiterii deciziei de imputare): „termenul de emitere a deciziei de imputare este de cel mult 60 de zile de la data când cel în drept să emită decizia, a luat cunoștință de producerea pagubei”.
Atât instanța de fond (Colegiul jurisdicțional Brăila), cât și instanța de recurs jurisdicțional au interpretat și aplicat corect dispozițiile legale mai înainte citate.
Legiuitorul a înțeles să raporteze termenul de emitere a unei decizii de imputare la momentul (data) luării la cunoștință de producerea pagubei, și nu la cel al cunoașterii întinderii prejudiciului. Cel în drept să emită decizia de imputare are obligația ca în termenul prevăzut de lege să întreprindă toate cercetările necesare pentru stabilirea cuantumului pagubei și identificarea celor vinovați de producerea ei.
În speță, s-a luat cunoștință de existența prejudiciului, la data de 26 februarie 2002, conform referatului nr. 231, semnat de conducătorul unității, iar decizia de imputare nr. 1128, în sarcina intimatei (fost șef birou financiar contabil), a fost emisă la 2 iulie 2002.
Întrucât termenul prevăzut în mod imperativ de dispozițiile art. 108 fostul C. muncii, a fost depășit, în mod corect instanța de recurs jurisdicțional a menținut, ca legală și temeinică, soluția Colegiului jurisdicțional Brăila, de anulare, ca tardivă, a deciziei de imputare în discuție.
Sub aspectul termenului de emitere a deciziei de imputare în discuție, apar ca nerelevante, referatele nr. 745 din 9 mai 2002 și nr. 933 din 5 iunie 2003, invocate de recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României și de Direcția Serviciilor Publice Ianca, județul Brăila, împotriva deciziei nr. 489 din 16 septembrie 2003, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2005.