Jurisdictional conflict over funeral expense reimbursement: common law debt versus inheritance successor’s burden

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia la data de 16.06.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii B. şi C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora sa-i achite suma de 15.000 euro cu titlu de contravaloare a cheltuielilor de înmormântare pe care le-a efectuat cu înmormânatrea tatălui lor -D., decedat la data de 31.03.2022, la Spitalul Clinic Universitar Manheim din Germania, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1191 din 16 noiembrie 2022, Judecătoria Corabia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Judecătoriei Botoşani.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că domiciliul pârâţilor este situat în jud. Botoşani, comună care se află în circumscripţia Judecătoriei Botoşani.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 1189 din data de 19 aprilie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii deduse judecăţii în favoarea Judecătoriei Corabia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. precum şi faptul că a fost învestită cu o cerere în materie de moştenire, în raport de împrejurarea că pretenţiile deduse judecăţii sunt reprezentate de cheltuieli de înmormântare pretins a fi achitate de reclamantă pentru aducerea în România, din Germania, a trupului neînsufleţit al defunctului D., iar autoturismul ce face obiectul cererii reconvenţionale reprezintă un bun ce face parte din masa succesorală a aceluiaşi defunct.

Totodată, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 954 alin. (2) C. proc. civ., sens în care a analizat atât ipoteza în care s-ar aprecia că ultimul domiciliu al defunctului D. ar fi fost în Mannheim (conform menţiunilor din certificatul de deces), cât şi situaţia în care s-ar aprecia că ultimul domiciliu al defunctului ar fi în sat Tia Mare, str. x, comuna Tia Mare, jud. Olt (conform evidenţelor naţionale ale persoanelor), concluzionând în sensul că în ambele ipoteze, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Corabia.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Corabia şi Judecătoria Botoşani.

Declinarea reciprocă de competenţă este determinată de modalitatea diferită în care cele două instanţe aflate în conflict apreciază asupra incidenţei fie a dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., care instituie regula generală conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa de la domiciliul pârâtului, dacă legea nu prevede altfel, fie a dispoziţiilor art. 118 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora cererile privitoare la sarcinile moştenirii sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului, până la ieşirea din indiviziune.

Se constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 15.000 EURO (respectiv, 70.000 RON, conform adresei aflată la dosarul Judecătoriei Corabia), reprezentând contravaloarea cheltuielilor pe care pretinde că le-a efectuat cu transportul în România şi cu înmormântarea fratelui său, D. (tatăl pârâţilor).

Înalta Curte reţine că stabilirea competenţei se realizează raportat la cererea de chemare în judecată, mai precis obiectul şi cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamantă, instanţa care soluţionează incidentul procedural ivit stabilind doar care dintre judecătorii este mai bine plasată în analiza cauzei conform dispoziţiilor legale.

Sarcinile moştenirii - ce includ, prin ipoteză, cheltuielile de înmormântare şi cele aferente respectării tradiţiilor religioase- sunt acele obligaţii care, fără a exista în patrimoniul celui ce lasă moştenirea, se nasc după deschiderea succesiunii, dar care decurg din faptul decesului lui de cuius.

Cu toate acestea, din conţinutul cererii de chemare în judecată nu rezultă că reclamanta ar fi învestit instanţa cu o cerere privitoare la moştenire (astfel cum prevede expres art. 118 C. proc. civ.), respectiv nu solicită, cu titlu de sarcină a moştenirii, contravaloarea cheltuielilor pe care susţine că le-a efectuat şi nici nu invocă plata unei datorii comune şi un drept de regres împotriva comoştenitorilor, ci reclamă un drept de creanţă potrivit dreptului comun. Simplul fapt că izvorul creanţei este reprezentat de cheltuielile de înmormântare a unei rude a părţilor (fratele reclamantei, respectiv tatăl pârâţilor), nu conduce, per se, la concluzia că acţiunea are ca obiect o cerere în legătură cu moştenirea rămasă de pe urma defunctului D. (o sarcină a moştenirii), având în vedere limitele procesului, astfel cum au fost stabilite prin exercitarea dreptului de dispoziţie al reclamantei, reglementat de prevederile art. 9 alin. (2) din C. proc. civ.

În acest sens, prin precizările depuse pentru termenul din 30 martie 2023 (aflate la dosar Judecătoria Botoşani) reclamanta arată în mod expres că "...având în vedere că acţiunea formulată de mine are ca obiect pretenţii şi nu partaj succesoral de pe urma acestuia ...fiind terţ de succesiunea propriu zisă a acestuia şi, în consecinţă, neavând calitatea de moştenitor legal..".

În acest context, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 118 C. proc. civ., întrucât cererea de chemare în judecată nu are regimul juridic al unei cereri în materie de moştenire, ci reclamanta invocă un drept de creanţă, potrivit dreptului comun.

Prin urmare, în cauză este incidentă regula generală de competenţă teritorială reglementată de art. 107 C. proc. civ., privind instanţa de la domiciliul pârâtului, coroborată cu art. 116 din acelaşi cod, conform căruia "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Cum dreptul de opţiune al reclamantei, conferit de norma înscrisă în art. 116 C. proc. civ., s-a exercitat la momentul sesizării Judecătoriei Corabia, în a cărei circumscripţie se situează (şi se afla şi la data introducerii cererii de chemare în judecată) domiciliul pârâtului D. din Sat Tia Mare, str. x, Com. Tia Mare, jud. Olt (conform Procesului-verbal din data de 12 iunie 2023- dosar Judecătoria Botoşani), aceasta este instanţa competentă să soluţioneze litigiul. Înalta Curte are în vedere că este lipsit de relevanţă domiciliul pârâtului D. indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată (sat Stăuceni, com. Stăuceni. Jud. Botoşani) –reţinut de instanţa iniţial învestită- având în vedere că din interogarea bazei de date DEPABD reiese că pârâtul figurează cu domiciliul în judeţul Olt.

Referitor la cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă B. privind revendicarea mobiliară a autoutilitarei marca x cu număr de înmatriculare x, Înalta Curte reţine incidenţa prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120."

Această din urmă normă legală citată reglementează prorogarea legală de competenţă a cererilor accesorii sau incidentale, aşa încât acestea vor fi judecate de instanţa competentă să soluţioneze cererea principală, conform principiului accesorium sequitur principale.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte urmează a stabili competenţa de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.