Inadmissibility of direct cassation against first-instance judgment after dismissal of appeal as non-compliant

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 11.09.2019 sub nr. de dosar x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 450.000 RON, sumă reprezentând contravaloarea contractului de împrumut pe care l-a încheiat cu debitorul, precum şi la plata dobânzii legale calculată de la data predării împrumutului până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1270, art. 1719, art. 1721 şi următoarele, art. 2158 C. civ., art. 194 C. proc. civ.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa nr. 400/22.03.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis în parte acţiunea; a obligat pârâtul la plata, către reclamant, a sumei de 450.000 RON, sumă reprezentând contravaloarea contractului de împrumut încheiat între părţi, precum şi la plata dobânzii legale calculată de la de 31.12.2017 până la data plăţii efective; a obligat pârâtul la plata, către reclamant, a sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată onorariu avocat.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1517A/26.10.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtului împotriva sentinţei nr. 400/22.03.2022 şi a obligat apelantul la 4.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 400/22.03.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., pârâtul B., arătând că este netemeinică şi nelegală, impunându-se casarea acesteia şi respingerea cererii de chemare în judecată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată pentru fond şi recurs (taxa judiciară de timbru şi onorariu de avocat).

Recurentul a expus situaţia de fapt care a determinat prezentul demers judiciar şi a solicitat a se constata lipsa capacităţii de folosinţă, lipsa obiectului, caracterul ilicit, lipsa cauzei sau caracterul fals, ilicit sau imoral al reclamantului, nerespectarea condiţiilor de formă cerute pentru valabilitatea convenţiei, încheierea convenţiei în frauda legii.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a invocat excepţia netimbrării recursului, excepţia nulităţii recursului, iar pe fond, respingerea căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei nr. 400 din 22 martie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, din perspectiva excepţiei inadmisibilităţii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, conform prevederilor art. 483 C. proc. civ.: "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...)."

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă, în acord cu prevederile art. 7 C. proc. civ.

Legiuitorul a prevăzut în mod expres categoriile hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs (art. 483 C. proc. civ.), precum şi motivele de nelegalitate (art. 488 C. proc. civ.), iar hotărârile pronunţate în primă instanţă constituie, de regulă, obiect al apelului (art. 466 C. proc. civ.).

Din actele şi lucrările dosarului reiese că Tribunalul Bucureşti a pronunţat sentinţa nr. 400 din 22 martie 2022, împotriva căreia pârâtul a promovat apel, iar prin Decizia nr. 1517A/26.10.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a anulat, ca netimbrat, apelul.

Din cuprinsul memoriului de recurs, reiese că pârâtul a indicat în mod expres că promovează calea de atac a recursului împotriva sentinţei nr. 400 din 22 martie 2022 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, sens în care a solicitat casarea acestei hotărâri, iar în motivare a criticat considerentele şi dispozitivul hotărârii instanţei de fond, fără a menţiona parcurgerea fazei procesuale a apelului.

Formal, recurentul a indicat motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., însă nu a dezvoltat critici concrete cu privire la hotărârea Curţii de Apel Bucureşti.

Cum hotărârea atacată cu recurs -sentinţa nr. 400 din 22 martie 2022- a fost pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, iar partea a promovat împotriva acestei hotărâri calea de atac specifică, prevăzută de lege (apelului fiind anulat, ca netimbrat, prin Decizia nr. 1517A/26.10.2022 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă), reiese că pârâtul nu are deschisă calea recursului împotriva hotărârii instanţei de fond.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii, decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Raportat la soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor invocate prin intermediul acestei căi de atac.

Pentru aceste motive, în numele legii, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei nr. 400 din 22 martie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.