Negative jurisdictional conflict over presidential order for minor's residence: competence determined by underlying divorce forum rather than habitual residence.

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 16 mai 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să dispună stabilirea locuinţei minorului C. la domiciliul reclamantului până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Timişoara şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1160 din data de 21 iulie 2023, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă, prioritar, având în vedere că procedura ordonanţei preşedinţiale este o procedură urgentă, în baza art. 1 alin. (1) lit. b) şi (2) lit. a), art. 2 alin. (2) pct. 9, coroborate cu art. 15 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 2019/1111, a constatat că instanţele române sunt competente internaţional să judece prezenta cauză.

Faţă de această împrejurare, a făcut aplicarea art. 1072 C. proc. civ., potrivit căruia: "(1) Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiile cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale", iar " (2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti".

A arătat că, prezenta acţiune, având ca obiect ordonanţă preşedinţială – stabilirea domiciliului minorului –, este de competenţa judecătoriei, iar instanţa competentă din punct de vedere teritorial se stabileşte prin raportare la dispoziţiile art. 998 coroborat cu art. 114 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Totodată, a reţinut că, în considerentele deciziei civile 351 din data de 13 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2022, instanţa a analizat "reşedinţa obişnuită" a minorului C. şi a stabilit că aceasta se află în Ungaria, precum şi că "atât deplasarea, cât şi reînapoierea copilului în, şi din România sunt considerate ilicite în sensul art. 3 din Convenţia de la Haga din 1980"; prin dispozitivul acestei decizii s-a dispus obligarea pârâtului să înapoieze pe minorul C. la reşedinţa sa obişnuită din Ungaria, în termen de 14 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, sub sancţiunea aplicării unei amenzi civile în favoarea Statului Român, în sumă de 3.500 de RON şi a fost autorizată reclamanta să preia minorul, în cazul refuzului pârâtului de a executa obligaţia de înapoiere a minorului.

A mai constatat şi că, potrivit susţinerilor părţilor, la momentul introducerii prezentei cereri de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale, minorul C. se află la domiciliul tatălui din Ghiroda, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Timişoara, însă a apreciat că nu poate lua în calcul, pentru stabilirea competenţei, faptul că la acest moment, minorul se află la domiciliul tatălui, întrucât acesta nu are domiciliul sau reşedinţa la domiciliul tatălui, ci avea, la momentul introducerii prezentei cereri de ordonanţă preşedinţială, reşedinţa obişnuită în Ungaria, astfel cum a fost stabilit prin decizia 351 din data de 13 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2022.

În plus, a reţinut că domiciliul sau reşedinţa au caracter de unicitate, precum şi că nu poate da relevanţă juridică, în vederea stabilirii competenţei, unei situaţii juridice ilicite, constatate astfel prin decizia civilă 351 din data de 13 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2022.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 6711 din data de 17 august 2023, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În esenţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, constatând că sunt îndeplinite condiţiile cumulative impuse de art. 15 din Regulamentul (UE) nr. 2019/1111, al Consiliului din 25.06.2019, privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti şi privind răpirea internaţională de copii, a apreciat că instanţele române sunt competente internaţional să judece prezenta cauză, având ca obiect ordonanţă preşedinţială, în baza art. 1 alin. (1) lit. b) şi (2) lit. a), art. 2 alin. (2) pct. 9, coroborate cu art. 15 alin. (1) din Regulament.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ. reţinând şi că art. 1072 alin. (2) C. proc. civ. se aplică numai în mod excepţional, şi anume în situaţia în care, ulterior analizei tuturor regulilor generale şi speciale privind competenţa teritorială, instanţa nu poate stabili competenţa în soluţionarea dosarului.

A arătat că regula generală este cea prevăzută de art. 114 C. proc. civ., care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul/reşedinţa persoanei ocrotite de la data introducerii cererii de chemare în judecată, conf. art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, a constatat că, pentru stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, se impune aplicarea art. 114 C. proc. civ., referitor la domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite, şi anume domiciliul de fapt al minorului.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, a apreciat că noţiunea de reşedinţă la care face trimitere art. 114 C. proc. civ. este diferită de noţiunea de reşedinţă obişnuită utilizată de legislaţia europeană, "reşedinţa obişnuită" în dreptul Uniunii Europene fiind stabilită prin intermediul jurisprudenţei instanţelor europene; astfel, chiar dacă reşedinţa obişnuită a copilului a fost reţinută ca fiind, cu autoritate de lucru judecat, în Ungaria, în dreptul comun, reşedinţa minorului se va stabili prin raportare la dispoziţiile C. civ.

Astfel, a reţinut că, potrivit art. 88 C. civ., reşedinţa persoanei fizice este în locul unde îşi are locuinţa secundară, iar, în speţă, minorul se află în fapt alături de tatăl său din anul 2021, locuind în România

Prin urmare, a considerat că se poate aprecia, potrivit C. civ. (legislaţiei interne) că reşedinţa acestuia este în sat Ghiroda, judeţul Timiş.

Mai mult decât atât, a avut în vedere şi scopul reglementărilor din legislaţia europeană, dar şi din legislaţia naţională, arătând că legislaţia europeană permite instanţelor din statul în care nu se află reşedinţa obişnuită a copilului să ia măsuri provizorii, tocmai datorită urgenţei care caracterizează aceste măsuri, avându-se în vedere criteriul proximităţii.

Ca atare, a apreciat că, pentru a se da valenţă acestui criteriu, trebuie să se permită instanţelor de la locul la care minorul se află în fapt (în speţă, judeţul Timiş) să ia măsurile necesare respectării interesului superior al acestuia; stabilirea competenţei teritoriale în sarcina unei instanţe cu care minorul nu are nicio legătură (câtă vreme reşedinţa obişnuită este în Ungaria, iar în prezent locuieşte în fapt în sat Ghiroda) nu respectă scopul pentru care au fost reglementate reguli privind competenţa, atât la nivel european, cât şi la nivel naţional.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competenţă fiind generată de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la norma naţională de competenţă, în temeiul căreia se stabileşte instanţa competentă teritorial să judece pricina.

Astfel, judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă a dat eficienţă prevederilor art. 1072 alin. (2) C. proc. civ., în timp ce, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a făcut aplicarea prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la domiciliul de fapt al minorului.

Prin prezentul demers judiciar, reclamantul a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, stabilirea locuinţei minorului C. la domiciliul său, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Timişoara.

Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Prin urmare, în ceea ce priveşte ordonanţa preşedinţială, competenţa de soluţionare este aceeaşi cu cea determinată pentru soluţionarea cauzei pe fond, determinare care poate opera în abstract de către instanţa învestită în procedura ordonanţei preşedinţiale (în cazul în care nu este promovată şi o cerere pe dreptul comun pe fondul dreptului) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanţei cererea pe fondul dreptului), caz în care competenţa se stabileşte de instanţa învestită cu soluţionarea fondului dreptului.

În speţa supusă analizei, în ceea ce priveşte fondul dreptului dedus judecăţii prin prezenta ordonanţă preşedinţială, se reţine că, la data de 26 noiembrie 2021, pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă, a fost înregistrat dosarul nr. x/2021 având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu prârâta B., prin are s-a solicitat: desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 5 mai 2018, revenirea pârâtei la numele anterior căsătoriei, stabilirea exercitării în comun a autorităţii părinteşti cu privire la minorul C., stabilirea locuinţei minorului la tată (reclamantul) şi obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de creştere, educare şi întreţinere a minorului, în cuantum de 1/4 din venitul net realizat, în temeiul art. 402 C. civ.

La termenul de judecată din data de 8 decembrie 2022, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă, în temeiul art. 131 C. proc. civ., verificându-şi din oficiu competenţa, a constatat că este competentă din punct de vedere internaţional să soluţioneze respectivul litgiu, conform art. 1 lit. a) pct. 2 şi art. 12 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului Europei din data de 27 noiembrie 2003, în acest din urmă caz instanţa observând că pârâta a acceptat în mod expres competenţa internaţională a instanţelor române, aceasta fiind acceptată, în mod implicit, şi de către reclamant, prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei din România.

De asemenea, a apreciat că această competenţă este în interesul superior al copilului, cât timp, din referatul de anchetă socială întocmit de către Primăria Comunei Ghiroda, reiese că minorul locuieşte în România; această competenţă reflectă interesul superior al minorului, întrucât instanţa are posibilitatea să-l asculte în mod nemijlocit pe minor, conform art. 264 C. civ., iar autoritatea tutelară poate fi consultată cu mai multă rapiditate în vederea întocmirii unei anchete psihosociale cu privire la condiţiile în care locuieşte şi se dezvoltă minorul.

Referitor la competenţa naţională, în temeiul art. 915 alin. (1) coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.., Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă a constatat că este competentă material, teritorial şi, implicit, general să soluţioneze prezenta cauză.

Ca atare, faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei vizând fondul dreptului dedus judecăţii prin prezenta ordonanţă preşedinţială, Judecătoria Timişoara, s-a apreciat a fi competentă, prin încheierea de şedinţă din data de 8 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, şi, astfel, în raport de prevederile art. 998 C. proc. civ., acesteia îi aparţine şi competenţa de a soluţiona şi pretenţiile reclamantului deduse judecăţi pe calea prezentei ordonanţe preşedinţiale.

Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., în aplicarea art. . 998 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2023.