Territorial competence for contesting forced execution: unity of the execution court established by the original approval order over debtor’s domicile

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2023

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 31 octombrie 2022 pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă, sub nr. x/2022, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., a formulat contestaţie la executare, solicitând constatarea ca prescris a dreptului de a cere executarea silită şi ca prescrisă executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 1100/2013, aflat pe rolul B.E.J. C., cu cheltuieli de judecată.

A solicitat anularea încheierii din data de 21 noiembrie 2013, pronunţate de Judecătoria Timişoara, privind încuviinţarea executării silite, exonerarea de la plata cheltuielilor de executare, în cuantum de 4.511,63 RON, stabilite prin încheierea din data de 14 octombrie 2022 privind stabilirea obligaţiilor de plată, emisă în dosarul de executare nr. 1100/2013 de către B.E.J. C., anularea actelor de executare silită, emise în dosarul nr. x/2013 al B.E.J. C., respectiv: somaţia din data de 14 octombrie 2022, emisă pentru suma globală de 48.174,15 RON, adresa din data de 14 octombrie 2022, de încuviinţare a popririi către terţul proprit D. S.R.L. asupra veniturilor obţinute de reclamant, până la concurenţa sumei de 48.174,15 RON.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea civilă nr. 1008 din data de 19 ianuarie 2023, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat soluţionarea contestaţiei la executare formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Moineşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă a făcut aplicarea art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., reţinând că, din verificările efectuate în baza de date D.E.P.A.B.D., a rezultat că debitorul A., la data formulării cererii de executare silită, 19 noiembrie 2013, figura cu domiciliul în judeţul Bacău (începând cu data de 12 ianuarie 2010 până în data de 11 aprilie 2017).

Ca atare, având în vedere că domiciliul debitorului se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Moineşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

2.2. Prin încheierea de şedinţă din data de 29 martie 2023, Judecătoria Moineşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii, având ca obiect contestaţie la executare, formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., în dosarul de executare nr. 1100/2013, aflat pe rolul B.E.J. C., în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.

Astfel, Judecătoria Moineşti a apreciat că instanţa competentă a soluţiona pricina se stabileşte în raport de prevederile art. 713 alin. (1) şi de cele ale art. 650 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum erau în vigoare la data de 19 noiembrie 2013 (data introducerii de către B. S.R.L. a cererii de executare silită pe rolul B.E.J. C.).

Ca atare, a reţinut că Judecătoria Timişoara este competentă a soluţiona cauza, întrucât, din dosarul de executare silită nr. x/2013, reiese că sediul biroului executorului judecătoresc C. este în Timişoara, str. x Cam. 2, judeţul Timiş, în circumscripţia teritorială a acestei instanţe.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reţine că Judecătoria Timişoara, secţia I civilă şi Judecătoria Moineşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale cele două instanţe cu privire dispoziţiile legale în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona cauza, respectiv instanţa de executare.

Astfel, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă a reţinut aplicabilitatea prevederilor art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi a stabilit instanţa competentă prin raportare la domiciliul debitorului de la data sesizării biroului executorului judecătoresc, în timp ce, Judecătoria Moineşti a avut în vedere dispoziţiile art. 713 alin. (1) şi art. 650 alin. (1) C. proc. civ., în vigoare la data 19 noiembrie 2013 (data introducerii cererii de încuviinţare a executării silite pe rolul B.E.J. C.) şi a apreciat că, din perspectiva competenţei de soluţionare a cauzei, are relevanţă sediul biroului judecătoresc care face executarea.

Având în vedere obiectul prezentului litigiu, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, astfel cum au reţinut şi instanţele în conflict (chiar dacă au avut în vedere normele de procedură aplicabile la momente diferite), aparţine instanţei de executare, potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ. (în vigoare la data sesizării biroului executorului judecătoresc), dispoziţii care se regăsesc întocmai în normele de competenţă în vigoare la data formulării contestaţiei la executare [art. 714 alin. (1) C. proc. civ..], reţinute de către Judecătoria Timişoara, secţia I civilă.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, contestaţia se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă soluţionând, conform art. 650 alin. (2) C. proc. civ. în vigoare la data de 19 noiembrie 2013 [dispoziţii care corespund în prezent cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ..], cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În speţă, prin încheierea civilă nr. 14680/EX din data de 26 noiembrie 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Judecătoria Timişoara a admis cererea formulată de B.E.J. C. şi a încuviinţat executarea silită pornită în dosarul execuţional nr. x/2013 ca urmare a cererii formulate de creditoarea cesionară B. S.R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar nr. x din data de 28 noiembrie 2008, împotriva debitorilor A. şi E., prin toate formele de executare silită.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 26 noiembrie 2013 a Judecătoriei Timişoara, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare aparţine judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, şi anume Judecătoria Timişoara, ca instanţă de executare.

Această apreciere dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, ca instanţă de executare.

În acelaşi sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ.

Astfel, s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că "una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare."

Prin urmare, având în vedere cele anterior reţinute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2023.