Nullity of extraordinary appeal for failure to articulate concrete grounds of illegality distinct from lower court reasoning

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2023

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată, la data de 3 februarie 2022, pe rolul Tribunalului Gorj, secţia I civilă, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor şi B. S.A., pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate că, în dosarul nr. x/2020, hotărârile pronunţate s-au întemeiat pe erori judiciare şi să fie obligat Statul Român să îi plătească 40 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru, precum şi cheltuielile de judecată pe care le va face pe parcursul judecării acestui proces, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalului Gorj, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 183 din data de 7 iulie 2022, Tribunalul Gorj, secţia I civilă: a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de Ministerul Finanţelor; a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de Tribunalul Gorj; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor, B. S.A. şi intervenientul Tribunalul Gorj, ca nefondată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 410 din data de 28 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 183 din data de 7 iulie 2022, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. S.A., Ministerul Justiţiei, Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor şi intimatul-intervenient accesoriu Tribunalul Gorj.

I.4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 410 din data de 28 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..

I.5. Cererea de recurs

Invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Astfel, în esenţă, recurentul-reclamant a criticat motivarea curţii de apel, apreciind că aceasta nu este suficient argumentată şi susţinând că în mod eronat s-a arătat că intervenţia accesorie este justificată.

Totodată, a menţionat că intervenientul nu a depus întâmpinare, prin care să combată apelul pe care l-a promovat, împrejurare care, în opinia sa, denotă două aspecte: în urma argumentaţiei sale, semnatarul cererii de intervenţie şi-a dat seama că aceasta a fost o greşeală sau că, la curtea de apel, cererea de intervenţie are ecou şi în lipsa întâmpinării.

Recurentul-reclamant a mai criticat şi cele reţinute de către curtea de apel cu referire la cele susţinute prin apelul formulat cu privire la împrejurarea că hotărârea tribunalului a fost denumită greşit decizie şi nu sentinţă, apreciind că judecătorul apelului a încercat să acopere greşeală săvârşită de prima instanţă, făcând referire la menţiunea "Hot" din cuprinsul minutei olografe, în condiţiile în care toate pronunţările se numesc hotărâri, dar se clasifică în sentinţe, decizii şi încheieri, potrivit art. 424 C. proc. civ.

De asemenea, a invocat că, în decizia recurată, se menţionează "cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare", fără să se precizeze instanţa la care se depune cererea de recurs.

În opinia recurentului-reclamant, instanţa de apel a ignorat argumentaţia sa, în sensul că în dosarul nr. x/2020 s-a comis o eroare judiciară, iar dreptul cu privire la care pretinde că a fost încălcat este dreptul la un proces echitabil.

A susţinut că, în speţă, este vorba despre aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv: art. 613 alin. (3) C. civ. şi art. 12 din Legea nr. 123/2012.

Recurentul-reclamant a apreciat şi că hotărârile pronunţate în dosarele nr. x/2022 şi nr. y/2020 au fost date cu încălcarea: legilor proprietăţii, art. 44 din Constituţia României, art. 12 alin. (1), art. 555 alin. (1), art. 556 alin. (1) C. civ., Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Protocolului adiţional nr. 1 la Convenţie, art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

I.6. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimatul-pârât Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor, a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, a arătat că aspectele evidenţiate în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fondul recursului, în esenţă, a afirmat că, în speţă, contrar celor invocate de către partea adversă, decizia recurată este legală, corectă şi motivată, cuprinzând argumentele care au stat la baza pronunţării soluţiei de respingere a apelului formulat de reclamant.

Intimata-pârâtă B. S.A, în termen legal, a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului şi, în subsidiar, respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Invocând excepţia nulităţii recursului, intimata-pârâtă a susţinut că, deşi recurentul-reclamant a menţionat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în realitate criticile formulate sunt simple alegaţii care nu prezintă o minimă argumentare în drept, astfel că nu se poate reţine că recursul a fost motivat.

În măsura în care instanţa va trece peste excepţia nulităţii, combătând susţinerile recurentului-reclamant, a solicitat să se constate caracterul neîntemeiat al recursului.

Recurentul-reclamant nu a depus răspuns la întâmpinările formulate în cauză.

Prin notele scrise depuse la data de 8 septembrie 2023, recurentul-reclamant a precizat că nu a depus răspuns la întâmpinare, întrucât dispoziţiile procedurale nu reglementează o atare obligaţie, ci instituie posibilitatea depunerii acestuia.

Totodată, faţă de cele arătate prin cererea de recurs şi pe tot parcursul judecăţii, a solicitat admiterea căii de atac pe care a formulat-o, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

I.7. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2022, la data de 30 iunie 2023.

După efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 13 martie 2023, în temeiul art. 4711 alin. (5) şi (6) din acelaşi act normativ, a fost stabilit termen de judecată la data de 19 septembrie 2023, când Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra prin prisma excepţie nulităţii recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, Înalta Curte constată că, deşi recurentul-reclamant a invocat incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta nu a formulat critici concrete de nelegalitate care să vizeze considerentele deciziei recurate, apte de a fi încadrate în ipotezele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, susţinând că hotărârea instanţei de apel nu este suficient argumentată, apreciere care tinde a atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant nu a dezvoltat această critică şi nu a arătat care aspecte supuse analizei instanţei prin memoriul de apel nu au fost analizate sau nu au fost suficient argumentate.

În realitatea partea şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la concluzia la care a ajuns instanţa de apel în urma analizei criticilor pe care le-a formulat (cu referire la admiterea de către tribunal a cererii de intervenţie accesorie, la menţionarea eronată a hotărârii primei instanţe ca fiind decizie şi nu sentinţă), reluând, în esenţă, cele susţinute în etapa procesuală anterioară şi apreciind că s-a încercat o acoperire a erorii săvârşite de către prima instanţă.

Nu poate fi circumscrisă niciunuia dintre motivele de casare prevăzute de lege nici afirmaţia recurentului-reclamant în sensul că în cuprinsul deciziei recurate nu se menţionează instanţa la care se depune cererea de recurs, şi de această dată, recurentul-reclamant nedezvoltând argumente care să arate de ce din această perspectivă este incidentă vreuna dintre ipotezele la care se referă art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, partea s-a mărginit la a arăta doar că această menţiune lipseşte din cuprinsul deciziei recurate, fără, însă, a indica de ce această împrejurare reprezintă un aspect de nelegalitate a hotărârii sau care este vătămarea suferită prin încălcarea vreunei norme de procedură de către instanţa de apel, pentru a determina o eventuală analiză din perspectiva motivului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nu reprezintă o critică concretă de nelegalitate la adresa deciziei recurate nici invocarea unei pretinse încălcări de către instanţa de apel a unor norme de drept material cuprinse în legile proprietăţii, C. civ., Legea nr. 123/2012, Constituţia României, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie sşi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Aceasta întrucât simpla afirmare a încălcării unor norme de drept material, urmată de enumerare acestora, fără a se arăta în ce fel instanţa de apel le-a nesocotit sau le-a aplicat greşit în raţionamentul care a dus la soluţia pronunţată, nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalităţii acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării unor motive de nelegalitate, grefate pe considerentele deciziei atacate, dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligaţie care revine, sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Pot forma obiect al cercetării judecătoreşti în recurs doar criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecăţii în recurs rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, şi din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Ca atare, cum, în speţă, nu se poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., devine incidentă sancţiunii nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 410 din data de 28 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2023.