Exclusive jurisdiction of the executing court for provisional suspension of enforcement despite debtor's foreign domicile

Şedinţa publică din data de 07 septembrie 2023

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată în data de 05.07.2023, sub nr. x/2023, pe rolul Judecătoriei Piteşti, contestatoarea A. a solicitat instanţei să dispună suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare din cadrul contestaţiei la executare.

În motivarea cererii, aceasta arată că a devenit proprietar asupra unor construcţii, prin adjudecare la licitaţie publică, conform procesului-verbal de licitaţie nr. x/08.07.1992. Numiţii B., C. şi D. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2.268 mp situat în comuna Bradu, sat Bradu, jud. Argeş, pe care se aflau construcţiile vândute către contestatoare, prin moştenire, care la rândul său a dobândit dreptul de proprietate prin reconstituire, potrivit Legii nr. 18/1991. Ulterior, terenul a fost dezmembrat şi vândut către E., F., iar suprafaţa de 771 mp, pe care sunt situate construcţiile proprietatea acesteia, a fost înstrăinată către G. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/04.05.2022.

Mai arată contestatoarea că, prin sentinţa civilă nr. 3134/2021 pronunţată de Judecătoria Piteşti, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 105/2023 a Curţii de Apel Piteşti, aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată şi la o despăgubire pentru lipsa de folosinţă a terenului către numiţii B., C. şi D..

A susţinut că toate actele de executare efectuate în dosarul execuţional sunt lovite de nulitate deoarece acestea sunt efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale privind dovada calităţii de creditor şi modul de calcul al creanţei, obligatoriu conform dispoziţiilor art. 666 alin. (3) C. proc. civ.

A arătat că există un pericol pentru debitor prin executare, pericolul privind producerea unui prejudiciu nefiind doar anticipat, ci este pe cale să devină real. A precizat că s-a pornit executarea silită pentru o sumă foarte mare, că nu există nicio dovadă privind calitatea de creditor a numitul G. şi există riscul pentru aceasta de a nu-şi mai recupera sumele executate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 719 alin. (7) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4278/2023 din 07 iulie 2023, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de suspendare provizorie a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivare, a reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3), coroborate cu art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (1) C. proc. civ., care dispun în sensul că instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, precum şi că cererea de suspendare provizorie se soluţionează de instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare.

Astfel, a constatat că instanţa de executare competentă a soluţiona cererea de suspendare provizorie a executării silite este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în baza principiului unicităţii instanţei de executare, întrucât aceasta este instanţa care a încuviinţat executarea silită, prin încheierea din data de 09.06.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3134/2021 pronunţată de Judecătoria Piteşti, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 909/2022 pronunţată la data de 15.03.2022 de Tribunalul Argeş, şi decizia civilă nr. 105/2023 pronunţată la data de 08.03.2023 de Curtea de Apel Piteşti.

A arătat că această soluţie se impune şi în raport de cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 20/2021, par. 70 şi 71, potrivit cărora: "În raport cu cele de mai sus se poate observa că încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel. Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care — exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu — toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare".

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 7010/2023 din 24 iulie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Piteşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei, în temeiul art. 134 C. proc. civ., şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat aplicabilitatea în speţă a aceloraşi dispoziţii legale reţinute şi de către Judecătoria Iaşi, şi anume art. 651 alin. (1) şi art. 719 alin. (1) C. proc. civ., însă a reţinut că debitoarea contestatoare are domiciliul în Canada, Ottawa, împrejurare faţă de care devine incidentă teza a II-a din dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, în speţă al intimatul G., care este în mun. Piteşti, jud. Argeş, ceea ce ar atrage competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

A mai apreciat că, deşi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunţat o încheiere de încuviinţare a executării silite, această împrejurare nu atrage automat competenţa sa de soluţionare şi a contestaţiei la executare, întrucât o interpretare contrară ar lăsa fără aplicabilitate şi fără sens dispoziţiile art. 719 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, instanţa a apreciat că, în cauză, nu este aplicabilă nici Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind examinarea recursului în interesul legii, întrucât aceasta are în vedere situaţia pluralităţii de debitori, ceea ce nu este cazul în speţă.

Totodată, aminteşte instanţa şi faptul că, prin Decizia nr. 6/15.05.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, instanţa supremă a statuat, în paragraful 77, următoarele: "Conceptul de competenţă teritorială exclusivă corespunde voinţei legiuitorului de a conferi, în considerarea unui criteriu de exclusivitate, competenţa soluţionării unui tip de litigii unei sau unor anumite instanţe, cu excluderea tuturor celorlalte, voinţă ce se deduce din natura cauzelor, după cum este vorba despre pricini privitoare la persoane (aspect ce rezultă în urma interpretării per a contrario a prevederilor art. 126 din C. proc. civ.) ori la anumite bunuri sau drepturi de care părţile nu pot să dispună, în cazul acestei din urmă categorii voinţa legiuitorului rezultând din modul de redactare a textelor legale, de o manieră imperativă şi neechivocă [prin utilizarea unor formule de tipul "cererile (…) se introduc numai la instanţa (…)" ori "(…) sunt de competenţa exclusivă a (…)"]."

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin prezentul demers judiciar, instanţa de judecată a fost învestită a se pronunţa asupra unei cereri având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare din cadrul contestaţiei la executare ce face obiectul dosarului nr. x/2023 înregistrat pe rolul Judecătoriei Piteşti.

Contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, astfel cum stipulează prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., iar potrivit art. 719 alin. (1) din acelaşi cod, până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea.

De asemenea, în conformitate cu art. 719 alin. (7) C. proc. civ., dacă există urgenţă şi dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Prin Decizia nr. 27 din 6 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a statuat în sensul că instanţa învestită cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite este obligată să îşi verifice competenţa cu privire la cererea cu care a fost sesizată, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., analizându-şi competenţa în funcţie de art. 714 din acelaşi cod.

Totodată, prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit, în considerarea principiului unicităţii instanţei de executare, că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată drept instanţă de executare de către legiuitor.

Astfel cum reiese din paragraful 47 din Decizia menţionată, ceea ce a trebuit să lămurească instanţa supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviinţată executarea silită de către instanţa de executare, competenţa acesteia mai poate fi reevaluată în funcţie de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestaţia la executare, motiv pentru care această decizie este aplicabilă tuturor situaţiilor premisă existente în cadrul cererilor privind incidente apărute în cursul executării silite, iar nu doar situaţiilor în care există pluralitate de debitori.

Totodată, statuările instanţei supreme din Decizia nr. 6/2023 dată în soluţionarea recursului în interesul legii, în sensul că prin reglementarea competenţei teritoriale exclusive legiuitorul a urmărit atribuirea spre soluţionare a unor anumite categorii de litigii sau instanţe, cu excluderea tuturor celorlalte, nu contrazic cele reţinute prin Decizia nr. 20/2021, întrucât aceasta are în vedere situaţia în care nu există încă o pronunţare pe cererea de încuviinţare a executării silite, nefiind, deci, stabilită la acel moment instanţa de executare ce va rămâne competentă să soluţioneze, ulterior, toate cererile aferente procedurii de executare silită.

Aşadar, din momentul încuviinţării executării silite, este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare, în raport cu toate criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauză, încuviinţarea executării silite a fost dispusă prin încheierea din 09.06.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, instanţa care a încuviinţat executarea are calitatea de instanţă de executare, astfel că, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă printr-o încheiere pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de suspendare provizorie urmează a se stabili în favoarea aceleiaşi judecătorii care a încuviinţat cererea de executare silită, ca instanţă de executare.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 07 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.