Negative conflict of jurisdiction in forced execution resolved by establishing exclusive territorial competence of the creditor's court

Şedinţa publică din data de 30 iunie 2023

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 27.04.2023, Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, la cererea creditorului B., în baza titlurilor executorii reprezentate de decizia civilă nr. 2126/10.12.2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015 şi decizia nr. 894/14.04.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în acelaşi dosar.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4609 din data de 8 mai 2023, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Reţinând incidenţa în cauză a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a arătat că debitor în cele două titluri executorii este C. S.A. Braşov, societate cu sediul în Municipiul Braşov, astfel că este competentă să încuviinţeze executarea silită Judecătoria Braşov.

2.2. Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 5950 din data de 19 iunie 2023, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivarea soluţiei de declinare s-a reţinut că din analiza actelor depuse la dosar şi din precizarea depusă de petent la solicitarea Judecătoriei Braşov rezultă că cererea părţii creditoare, B., se referă la executarea silită a debitorului "Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare" .

Petentul BEJ A. a depus, la data de 16.06.2023, la solicitarea Judecătoriei Braşov, o precizare prin care arată că solicită încuviinţarea executării silite faţă de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, fără a face vreo referire la calitatea de lichidator a acestei entităţi pentru C. S.A. (deşi în adresa prin care i se solicita exprimarea unui punct de vedere i se învedera şi aspectul referitor la alegata calitate de lichidator a Fondului).

Aşa fiind, competenţa teritorială a instanţei de executare trebuie raportată la sediul debitorului indicat în cererea de încuviinţare, or, în concret, acest demers atrage competenţa Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii de Biroul executorului judecătoresc A. este încuviinţarea executării silite împotriva debitorului Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, la cererea creditorului B., în baza titlurilor executorii reprezentate de decizia civilă nr. 2126/10.12.2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015 şi decizia nr. 894/14.04.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în acelaşi dosar.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. raportate la cele ale art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod.

Dispoziţiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, iar potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile anterior menţionate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. care prevăd că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În cauză, din analiza actelor din dosar se constată că în cererea de executare silită, formulată de creditorul B., şi în cererea de încuviinţare a executării silite, formulată de Biroul executorului judecătoresc A., a fost solicitată executarea silită a debitorului Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare.

În cadrul titlurilor executorii care au stat la baza cererii de încuviinţare a executării silite este menţionat ca debitor C., Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare având calitatea de lichidator al acestuia.

Conflictul ivit între cele două instanţe decurge din împrejurarea că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti s-a raportat, în vederea determinării instanţei de executare, la sediul debitorului indicat în titlul executoriu, iar Judecătoria Braşov la sediul debitorului indicat în cererea de încuviinţare a executării silite.

În conformitate cu prevederile art. 194 lit. a) din C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată va cuprinde: (…) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoane juridice, denumirea şi sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi ale pârâtului, dacă părţile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul".

În principiu, cadrul procesual se fixează la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, de către reclamant.

Prin principiul disponibilităţii se înţelege faptul că părţile pot determina nu numai existenţa procesului, prin declanşarea procedurii judiciare şi prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre pe fondul pretenţiei supuse judecăţii, ci şi conţinutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privinţa obiectului, a cauzei sale juridice, a participanţilor la proces, a fazelor şi etapelor pe care procesul civil le-ar parcurge.

Potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., "Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor".

De asemenea, conform art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

În considerarea principiului evocat, cel al disponibilităţii, date fiind inclusiv prevederile legale anterior citate, instanţa de judecată nu va putea, aşadar, modifica cadrul procesual stabilit prin cererea introductivă de instanţă.

Astfel fiind, în prezentul proces, Înalta Curte constată că în cadrul cererii de chemare în judecată reclamanta a indicat, în mod expres, debitorul ca fiind Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, iar la solicitarea expresă a Judecătoriei Braşov de a arăta calitatea în care acţionează Fondul, respectiv de debitor sau de lichidator judiciar al C. S.A., executorul judecătoresc a arătat că solicită încuviinţarea executării silite a Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare.

Prin urmare, instanţa de executare este ţinută, şi în acest caz, de limitele învestirii sale, aspectele privind îndeplinirea condiţiilor art. 666 din C. proc. civ. fiind subsecvente stabilirii competenţei instanţei sesizate.

Faţă de dispoziţiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) din acelaşi cod, în cauză operează o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, astfel încât competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite a debitorului Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2023.