Territorial jurisdiction for negation of paternity: exclusive defendant-domicile rule applies; Art. 113(1)(1) CPC limited to establishing filiation

Şedinţa publică din data de 30 iunie 2023

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 18.02.2022, sub nr. x/2020, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate ca reclamantul nu este tatăl pârâtului, cu consecinţa efectuării cuvenitelor menţiuni în actul de naştere al pârâtului, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1818 din data de 2 noiembrie 2022, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Timişoara a reţinut că din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ. se desprinde concluzia că în ceea ce priveşte cererea de tăgadă a paternităţii, care nu este o cerere referitoare la bunuri şi nici la drepturi de care părţile pot să dispună, câtă vreme, conform art. 414 C. civ. şi art. 429 C. civ., invocate de reclamant în susţinerea acţiunii, înlăturarea filiaţiei faţă de tatăl din căsătorie se poate face numai printr-o acţiune în justiţie, competenţa teritorială este exclusivă, absolută, cu toate consecinţele ce decurg de aici, inclusiv aceea a posibilităţii invocării ei din oficiu de către instanţă, conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ. Caracterul de ordine publică sau de ordine privată al normelor de competenţă teritorială rezultă din combinarea art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. cu art. 126 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că despre norma înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ. nu se poate spune că este o normă de ordine privată, fără a se ţine seama şi de natura pricinii.

Aşa fiind, văzând şi că legea nu prevede expres instanţa competentă din punct de vedere teritorial pentru soluţionarea unei acţiuni în tăgadă de paternitate, ceea ce înseamnă că se aplică regula de drept comun prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., instanţa, ţinând seama şi de faptul că localitatea Fersig, din comuna Satulung, din judeţul Maramureş, se află, potrivit Hotărârii nr. 102/2021 a Consiliului Superior al Magistraturii, în circumscripţia Judecătoriei Baia Mare, a constatat că Judecătoria Baia Mare este competentă să soluţioneze acţiunea de tăgadă de paternitate formulată de reclamant, inclusiv petitul privitor la efectuarea cuvenitelor menţiuni în actul de naştere al pârâtului, care, conform art. 30 alin. (4) C. proc. civ., este accesoriu capătului principal de cerere având ca obiect tăgadă de paternitate, şi care, astfel, în baza art. 123 C. proc. civ., urmează soarta capătului principal de cerere, în sensul că instanţa competentă teritorial să îl soluţioneze este instanţa competentă să judece cererea de tăgadă de paternitate.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 4784 din data de 25 mai 2023, Judecătoria Baia Mare a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În opinia Judecătoriei Baia Mare, cu referire la cererea având ca obiect tăgadă paternitate, competenţa teritorială privind soluţionarea sa este una alternativă.

Potrivit prevederilor art. 107 din C. proc. civ., ce consacră regula generală de drept comun în materia competenţei teritoriale, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. stabilesc o competenţă teritorială alternativă în cazul cererilor privitoare la stabilirea filiaţiei, în sensul că "în afara instanţelor prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai e competentă şi instanţa de la domiciliul reclamantului".

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată - tăgadă paternitate – instanţa a reţinut că sunt incidente, sub aspectul competenţei teritoriale, dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. alternativ cu cele prevăzute de art. 107 C. proc. civ. Posibilitatea ca reclamantul să opteze între mai multe instanţe deopotrivă competente, cea de la domiciliul pârâtului sau cea de la domiciliul său, este reglementată de art. 116 C. proc. civ., care prevede că "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Stabilind că în speţă sunt aplicabile normele care reglementează competenţa teritorială alternativă de ordine privată (art. 129 alin. (3) din C. proc. civ.), Judecătoria Baia Mare arată că potrivit prevederilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Cum, în cauză, pârâtul nu a formulat întâmpinare la primul termen de judecată, când părţile au fost legal citate, excepţia necompetenţei teritoriale nu putea fi invocată, din oficiu, de către instanţă. O asemenea prerogativă îi revenea doar pârâtului în condiţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., astfel că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Timişoara.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie cererea prin care reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate că reclamantul nu este tatăl pârâtului, cu consecinţa efectuării cuvenitelor menţiuni în actul de naştere al pârâtului, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, în cauză sunt incidente prevederile art. 107 din C. proc. civ., care stabilesc competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În acelaşi timp, art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţia verbală în faţa instanţei, ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".

Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. rezultă că, în procesele privitoare la persoane, competenţa teritorială este exclusivă, de vreme ce au ca obiect drepturi de care părţile nu pot dispune; în consecinţă, pentru determinarea instanţei competente urmează a fi avute în vedere dispoziţiile dreptului comun, ceea ce înseamnă că, în litigiile privitoare la persoane, norma înscrisă în art. 107 C. proc. civ. are caracter imperativ.

Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., de vreme ce obiectul cererii nu îl constituie o acţiune privitoare la stabilirea filiaţiei, ci o acţiune în tăgada paternităţii.

Art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. vizează acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de mamă, respectiv cea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei. De altfel, din modul de redactare a textului de lege rezultă că domeniul de aplicare a acestuia nu include orice acţiuni privitoare la filiaţie.

În aceste condiţii, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâtul B. în favoarea Judecătoriei Baia Mare, instanţă competentă să soluţioneze şi capătul de cerere accesoriu, în acord cu dispoziţiile art. 123 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2023.