Jurisdictional conflict resolved in favor of execution court; challenge to execution assignable to Sibiu Court.

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la data de 11 noiembrie 2022, contestatorul Tribunalul Sibiu în contradictoriu cu intimatele A., B., C., D., E., F., G. şi H., a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare emise în continuare în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2022 la BEJ I., respectiv somaţia din data de 27.09.2022 şi procesul-verbal de constatare din 22.09.2022, solicitând constatarea cazului de suspendare de drept a executării silite prevăzut de art. 39 alin. (3) din O.U.G. nr. 114/2018 şi/sau suspendarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2022 în temeiul art. 719 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 50/2023 din 10 ianuarie 2023, pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, secţia civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimat şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În motivarea soluţiei s-au reţinut, în esenţă, considerentele deciziei nr. 20/2021 şi deciziei nr. 27/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, care evocă principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

S-a reţinut că instanţa de executare în cauză este instanţa care a încuviinţat executarea silită, respectiv Judecătoria Sibiu.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1619 din 24 aprilie 2023, pronunţată de Judecătoria Sibiu – secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

În considerentele hotărârii s-a reţinut că soluţionarea contestaţiei la executare este supusă, sub aspectul competenţei, prevederilor art. 127 alin. (1) şi (2)1 C. proc. civ., care reglementează un caz de necompetenţă teritorială de ordine publică, potrivit cu care, dacă o instanţă de judecată are calitatea de reclamant/contestator într-o cauză de competenţa sa sau a unei instanţe inferioare, va sesiza în mod obligatoriu una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află.

Fiind un caz de necompetenţă teritorială absolută, ce înlătură aplicarea regulii instituite de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a constatat că soluţionarea contestaţiei la executare nu se poate realiza de Judecătoria Sibiu, dată fiind calitatea contestatorului de instanţă ierarhic superioară.

A mai apreciat că aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ. nu poate fi considerată în cauză o încălcarea principiului unicităţii instanţei de executare, în condiţiile în care contestaţia anterioară formulată cu privire la acelaşi dosar execuţional a fost soluţionată de către Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. x/2022, în cadrul căruia această din urmă instanţă s-a declarat competentă, devenind astfel instanţă de executare pentru toate incidentele din executarea silită efectuată în dosarul nr. x/2022 al executorului judecătoresc I..

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

Litigiul dedus judecăţii îl constituie contestaţia la executare silită formulată de contestatorul Tribunalul Sibiu, asupra căreia, instanţele aflate în conflict, în examinarea competenţei teritoriale în soluţionarea cererii, au apreciat în mod diferit asupra incidenţei dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

Sediul materiei referitor la instanţa de executare este reglementat prin dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că aceasta este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. prevede că "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform Deciziei în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în cauză, prin încheierea civilă nr. 1951/2022 pronunţată la data de 18 aprilie 2022 de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2022, a fost admisă cererea formulată de petentul BEJ I. şi s-a încuviinţat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2022, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 554/02.04.2020 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 243 din 11.02.2022 a Curţii de Apel Timişoara.

Referitor la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., se reţine că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competenţă (în favoarea altei instanţe, aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanţa competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviinţarea executării silite şi când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanţa competentă să soluţioneze orice incidente apărute în cursul executării silite.

Neprocedându-se în această modalitate, în speţă se opun dezlegările cu caracter obligatoriu conţinute în Decizia în interesul legii nr. 20/2021.

Astfel fiind, aspecte legate de obiecţii în legătură cu imparţialitatea instanţei, dată fiind calitatea debitorului, pot fi invocate pe alt temei juridic, care să permită prorogarea judiciară, iar nu legală, de competenţă.

Faţă de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20/27.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii şi cum în cauză încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Sibiu, în favoarea acesteia se va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, reţinându-se că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu pot fi relevante în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei de către o altă instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2023.