Negative jurisdiction conflict assignation: land-boundary claim is civil, remitted to Brașov District Court

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2023

asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 08 martie 2022 sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. i-a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Oraşului Predeal, Consiliul Local al Oraşului Predeal şi Unitatea Administrativ Teritorială Predeal, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâţilor la soluţionarea cererilor înregistrate la aceste instituţii în data de 19.09.2019 şi 19.12.2019 (cu revenire în data de 01.07.2020, 12.01.2021 şi 30.09.2021), în sensul aprobării Proceselor-verbale de vecinătate necesare pentru parcurgerea procedurii prevăzute de H.G. nr. 834/1991, în vederea obţinerii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din patrimoniul societăţii; la plata sumei cuantificate provizoriu de 24.000 euro pentru repararea prejudiciilor cauzate reclamantei, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a indicat art. 52 alin. (1) din Constituţia României, art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) teza I şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 573 din O.U.G. nr. 57/2019.

La data de 09 septembrie 2022 a fost înregistrată la dosar cererea de modificare a cererii introductive formulată de reclamantă, prin care aceasta a arătat că înţelege să îşi modifice cererea de chemare în judecată în sensul formulării acesteia împotriva Unităţii Administrativ Teritoriale Oraşul Predeal, în locul Primăriei Oraşului Predeal şi al Consiliului Local al Oraşului Predeal

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 6710/2022 din 15 decembrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale şi a fost declinată competenţa în favoarea Judecătoriei Braşov.

Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut, în esenţă, că litigiul priveşte stabilirea limitelor unor suprafeţe de teren şi, ca o consecinţă directă, stabilirea întinderii dreptului de proprietate al reclamantei, fiind astfel un litigiu cu privire la un drept real imobiliar.

În motivarea sentinţei, a citat instanţa dispoziţiile pct. 9 din capitolul 3 al Anexei 1 a Criteriului nr. 2665/311/1992 privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, adoptat de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, pe care se întemeiază cererea reclamantei, care prevede că recunoaşterea limitei suprafeţei incintei de către comisia constituită conform art. 2, în prezenţa vecinilor societăţii comerciale cu capital de stat, şi consemnarea acesteia într-un proces-verbal care va conţine schiţa cu conturul incintei şi numărul punctelor de frângere reprezintă o operaţiune topografică, iar, din perspectiva recunoaşterii limitelor suprafeţelor de teren cu privire la care reclamanta urmăreşte obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, nu prezintă relevanţă calitatea de autorităţi publice a pârâţilor, ci doar calitatea acestora de vecini ai terenului respectiv.

A conchis că litigiul nu este unul de contencios administrativ, ci unul civil, competenţa de soluţionare a acestuia nefiind stabilită potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, ci potrivit normelor de drept comun din C. proc. civ., iar, conform art. 94 pct. 1 lit. h) şi art. 117 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare aparţine judecătoriei.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 5128 din 25 mai 2023, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că, prin cererea de chemare în judecată are ca obiect refuzul pârâtelor, în calitate de autorităţi publice, de a soluţiona cererile înregistrate la data de 19.09.2019 şi 19.12.2019, privind aprobarea proceselor-verbale de vecinătate necesare pentru parcurgerea procedurii prevăzute de H.G. nr. 834/1991. Aşadar, litigiul nu vizează întinderea dreptului de proprietate asupra imobilelor învecinate ori stabilirea liniei de hotar, ci refuzul autorităţilor publice privind soluţionarea unor cereri în termenul legal şi repararea pagubei care i-a fost cauzată, constatând că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea prin care reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Oraşului Predeal, Consiliul Local al Oraşului Predeal şi Unitatea Administrativ Teritorială Predeal, a solicitat obligarea acestora la soluţionarea cererilor înregistrate la aceste instituţii, în sensul aprobării Proceselor-verbale de vecinătate necesare pentru parcurgerea procedurii prevăzute de H.G. nr. 834/1991, în vederea obţinerii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din patrimoniul societăţii; la plata sumei cuantificate provizoriu de 24.000 euro pentru repararea prejudiciilor cauzate reclamantei prin nesoluţionarea în termenul legal a cererilor comunicate pârâtelor şi înregistrate la aceste instituţii încă din anul 2019, precum şi acordarea cheltuielilor ocazionate de judecata prezentului litigiu.

Instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa materială de soluţionare a pricinii, reţinând, într-o primă interpretare, că litigiul de faţă priveşte stabilirea limitelor unor suprafeţe de teren şi, ca o consecinţă directă, stabilirea întinderii dreptului de proprietate al reclamantei, fiind astfel un litigiu cu privire la un drept real imobiliar, de competenţa judecătoriei, iar, într-o a doua interpretare, că litigiul vizează refuzul autorităţilor publice privind soluţionarea unor cereri în termenul legal şi repararea pagubei cauzate, fiind incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Pentru determinarea naturii juridice a dreptului dedus judecăţii de reclamantă este relevant faptul că aceasta susţine că a preluat în proprietate de la fosta Regie Autonomă de Turism şi B. imobilul intitulat C. şi doreşte să obţină un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra acestuia potrivit procedurii prevăzute de H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat.

În vederea emiterii unui astfel de certificat, reclamanta trebuie să depună o documentaţie, detaliată în prevederile art. 14, Capitolul 3 din Anexa 1 a Criteriului nr. 2665/311/1992 privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, adoptat de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului.

În respectiva documentaţie este inclus şi procesul-verbal care va conţine schiţe cu conturul incintei şi numărul punctelor de frângere, în care se consemnează recunoaşterea limitei suprafeţei incinte de către comisia constituită conform art. 2 în prezenţa vecinilor societăţii comerciale cu capital de stat, proces-verbal a cărui aprobare a fost solicitată prin cererile reclamantei adresate pârâtei.

După cum rezultă din chiar cererea de chemare în judecată, solicitarea reclamantei are ca scop aprobarea de către primărie a Procesului-verbal de vecinătate între parcela de teren cu nr. x situată în Oraşul Predeal, judeţ Braşov, pe care este edificat activul societăţii, respectiv C. şi anexele acesteia şi proprietăţile Oraşului Predeal, mai exact Strada x, Bulevardul x şi Strada x x, precum şi a Procesului-verbal de vecinătate între parcela de teren cu nr. x situată în Oraşul Predeal, judeţ Braşov pe care este edificat activul societăţii, respectiv spălătorie, garaje şi anexele acestora.

Prin urmare, rezultă din această argumentare că solicitările adresate primăriei pârâte au ca fundament calitatea acesteia de proprietar al unor imobile învecinate cu proprietatea pentru care reclamanta urmăreşte obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, iar conduita cerută acestei pârâte nu este cea a unei autorităţi publice, ci cea a unui subiect de drept titular al unui drept de proprietate, prin raportare la un proprietar vecin, în sensul recunoaşterii sau nu a limitelor imobilelor învecinate.

Înalta Curte reţine, în consecinţă, că este vorba de o cerere privitoare la dreptul de proprietate asupra terenurilor, acţiunea nefiind una de contencios administrativ, ci una cu natură civilă, dată în competenţa instanţei civile.

Pentru aceste considerente, având în vedere cele anterior reţinute, şi văzând că în discuţie în acest regulator este exclusiv competenţa materială raportat la natura litigiului, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta A. S.A. în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2023.