Constitutional unconstitutionality of mandatory appellate stamp duty enforcement without prior notice or legal aid mechanisms

Şedinţa publica din data de 15 iunie 2023

Asupra cauzei de faţa, constata urmatoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

La 8 decembrie 2022, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civila recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. împotriva deciziei civile nr. 1229A din 13 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civila.

Instanţa de recurs a stabilit în sarcina recurenţilor-reclamanţi obligaţia achitarii urmatoarelor taxe judiciare de timbru: suma de 100 RON, în solidar, pentru motivele de recurs întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ. pentru motivele de recurs întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., suma de 14.017,75 RON, pentru fiecare dintre recurenţii-reclamanţi A., B., D. şi C. şi suma de 7.910,125 RON, pentru fiecare dintre recurenţii-reclamanţi E. şi F..

Recurenţii-reclamanţi B., F., A., E., D. şi C. au formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cererea fiind respinsa prin încheierea din 9 februarie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civila, pronunţata în dosarul nr. x/2021.

La 28 februarie 2023, petenţii au depus cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 şi art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

2. Încheierea pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin încheierea de şedinţa din 6 aprilie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civila a respins, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 şi art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, formulate de petenţii D., B., F., A., E. şi C..

3. Calea de atac a recursului exercitata în cauza

Împotriva încheierii de şedinţa din 6 aprilie 2023 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civila au declarat recurs petenţii D., B., F., A., prin reprezentant legal B., E. şi C..

Prin cererea de recurs au precizat, pe de o parte, ca hotatârea atacata nu cuprinde motivarea soluţiei privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României, iar, pe de alta parte, ca, în ipoteza în care s-ar aprecia ca încheierea este motivata, aceasta motivare este contradictorie şi încalca dreptul la aparare al recurenţilor, precum şi dreptul la un proces echitabil.

Susţin recurenţii ca excepţiile de neconstituţionalitate invocate se afla în strânsa legatura cu soluţionarea cauzei şi sunt admisibile, având în vedere ca obligaţia recurenţilor de a achita taxa de timbru subzista, chiar daca a fost admisa cererea de ajutor public judiciar. Totodata, în opinia recurenţilor, prevederile art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 creeaza discriminari, întrucât instanţa din calea de atac, în condiţiile în care constata ca taxa de timbru nu a fost platita în cuantumul legal în faţa primei instanţe, nu poate aplica sancţiunea prevazuta de art. 200 C. proc. civ. şi nu poate face aplicarea art. 33 O.U.G. nr. 80/2013, în sensul anularii acţiunii, ca netimbrate. Invocând prevederile art. 21 din Constituţie, recurenţii arata ca prerogativa instanţei din calea de atac de a obliga reclamanţii, prin dispozitivul hotarârii definitive şi executorii, la plata taxei judiciare - instituita prin art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013- încalca principiul disponibilitaţii ori a dreptului de dispoziţie al parţii, în baza caruia partea are posibilitatea de a alege între a achita sau nu taxa de timbru. Recurenţii menţioneaza ca partea este discriminata în situaţia în care prima instanţa ar dispune scutirea, iar instanţa din calea de atac nu şi-ar însuşi aceasta soluţie.

Recurenţii învedereaza ca este admisibila cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, în interpretarea data de Decizia HP nr. 55/2017, întrucât, în ipoteza în care pârâtul este obligat la plata taxei de timbru, iar procesul este câştigat de acesta, reclamantul va achita, în mod obligatoriu, taxa de timbru cu titlu de cheltuieli de judecata, chiar daca, anterior, acesta a fost scutit de aceasta obligaţie.

În opinia recurenţilor, prin interpretarea data de ÎCCJ art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 prin Decizia nr. 55/2017, instanţa se transforma în legiuitor şi restrânge efectele ordonanţei şi reduce cazurile în care poate fi acordata scutirea de la plata taxei de timbru în caile de atac, or o astfel de interpretare contravine intenţiei legiuitorului care nu şi-a dorit sa restrânga aplicabilitatea normei doar pentru reclamant. Recurenţii susţin ca ÎCCJ şi-a depaşit atribuţiile conferite de legea fundamentala a României, transformându-se în legiuitor şi încalcând, în acest mod, dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (1), art. 126 alin. (3) din Constituţie.

Aplicarea art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, în interpretarea data de ÎCCJ prin Decizia nr. 55/2017, încalca principiul accesului liber la justiţie, principiul egalitaţii în faţa legii şi dreptul la un proces echitabil al pârâtului, care este plasat pe o poziţie de inferioritate faţa de reclamant- care poate beneficia de scutirea de la plata taxei de timbru-, întrucât pârâtului nu îi sunt recunoscute aceleaşi drepturi procesuale ca şi reclamantului. Pârâtului nu i se asigura nici respectarea principiului egalitaţii armelor, fiind obligat la plata taxei de timbru, în schimb reclamantul este scutit de aceasta obligaţie, prin exercitarea aceleiaşi cai de atac, împotriva aceleiaşi hotarâri.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 13, art. 6 C. proc. civ., art. 6 CEDO, art. 47 CDF UE, art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ.

4. Apararile formulate în cauza

Intimata nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând hotarârea atacata, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reţine urmatoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constata ca, în examinarea cererii de recurs, prezinta relevanţa Decizia Curţii Constituţionale nr. 321 din 9 mai 2017, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, în conformitate cu care: "24. (…) obiectul recursului este acela al verificarii aprecierii instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia pe care aceasta a adoptat-o, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivata de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevazute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifica legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma acestor condiţii."

Relativ la motivele de casare invocate în cuprinsul memoriului de recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5) şi pct. 6) C. proc. civ., Înalta Curte, valorificând argumentele instanţei de contencios constituţional, reţine ca recursul reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este o cale de atac cu fizionomie proprie în cadrul careia nu este impusa respectarea cerinţei specifice recursului în materie civila de a conţine şi de a dezvolta motivele de casare prevazute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În cadrul caii de atac prevazute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanţa verifica, sub toate aspectele, legalitatea soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate reglementate de alin. (1) - (3) ale aceluiaşi articol, calea de atac nefiind limitata la motivele de casare prevazute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţionala decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecatoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe, ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, care are legatura cu soluţionarea cauzei în orice faza a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Analiza de conţinut a dispoziţiilor înscrise în art. 29 din Legea nr. 47/1992 releva împrejurarea ca soluţionarea unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cade în sarcina instanţei de judecata în faţa careia a fost invocata, aceasta fiind competenta sa verifice îndeplinirea condiţiilor prevazute expres şi limitativ în art. 29 alin. (1) - (3) din lege şi anume: daca excepţia priveşte o lege sau o ordonanţa ori dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţa în vigoare, care are legatura cu soluţionarea cauzei, daca este ridicata de persoanele în drept şi daca prevederile legale care formeaza obiectul excepţiei nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioara a Curţii Constituţionale.

II.1. În acest context, Înalta Curte reţine ca, în mod legal, s-a dispus prin încheierea recurata, respingerea, ca inadmisibila, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în circumstanţele în care nu este îndeplinita condiţia de admisibilitate prevazuta de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca excepţia sa aiba legatura cu soluţionarea cauzei.

Dispoziţiile art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, contestate în speţa sub aspectul constituţionalitaţii, au urmatorul conţinut: "daca legea nu prevede altfel, este scutita de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei cai de atac, ordinare şi extraordinare, împotriva hotarârii judecatoreşti, prin care a fost soluţionata o acţiune sau cerere scutita, potrivit legii, de taxa judiciara de timbru."

Prin raportare la actele şi lucrarile dosarului, Înalta Curte constata ca, în dosarul nr. x/2021, a fost stabilita în sarcina recurenţilor-petenţi obligaţia de a achita, în solidar, taxa de timbru în cuantum de 100 RON aferenta motivele de recurs întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 5) şi pct. 6) C. proc. civ., iar pentru motivul de recurs întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., a fost stabilita o taxa de timbru în cuantum de 14.017,75 RON, pentru fiecare dintre recurenţii-reclamanţi A., B., D. şi C., respectiv în valoare de 7.910,125 RON, pentru fiecare dintre recurenţii-reclamanţi E. şi F..

Art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 confera parţii în sarcina careia s-a stabilit obligaţia de a achita taxa de timbru o procedura precisa de contestare a modului de stabilire a taxei sub aspectul caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecata sau, dupa caz, al caii de atac, procedura parcursa de catre recurenţii din prezenta cauza.

Astfel, prin încheierea din 9 februarie 2023 pronunţata în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civila, în soluţionarea cererii de reexaminare formulate de recurenţi, a taxelor de timbru stabilite în recurs, a statuat asupra caracterului timbrabil al recursului.

Prin încheierea din 6 aprilie 2023 pronunţata în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civila a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulata de petenţi şi a scutit reclamanţii de la plata taxelor judiciare de timbru aferente recursului.

Pe cale de consecinţa, din succesiunea hotarârilor pronunţate în soluţionarea cererilor formulate de recurenţii-petenţi reiese ca aceste parţi se afla într-o ipoteza distincta (fiind titularii obligaţiei de plata a taxei de timbru şi beneficiarii unei forme de ajutor public judiciar) faţa de ipoteza reglementata de art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013- ce vizeaza cererea scutita de la plata taxei de timbru.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenţii argumenteaza legatura dintre excepţia de neconstituţionalitate invocata şi prezenta cauza prin raportare la faptul ca au formulat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României chiar în fata instanţei, care a dispus obligarea parţilor la plata taxei de timbru. Or, aceasta împrejurare nu este suficienta, per se, în raport de condiţiile reglementate de Legea nr. 47/1992.

De asemenea, recurenţii-petenţi susţin ca admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este justificata de situaţia în care pârâtul ar fi obligat la plata taxei de timbru, iar procesul este câştigat de acesta, fapt ce va conduce la situaţia în care reclamantul va achita taxa de timbru cu titlu de cheltuieli de judecata, chiar daca, anterior, acesta a fost scutit de aceasta obligaţie.

Aceste argumente nu sunt de natura a justifica legatura excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 cu soluţionarea cauzei, având în vedere ca, în cauza, taxa de timbru a fost stabilita în sarcina recurenţilor-reclamanţi şi nu a pârâţilor, cum, prin ipoteza, se învedereaza în cuprinsul memoriului de recurs. Totodata, dispoziţiile art. 453 C. proc. civ. reglementeaza condiţiile acordarii cheltuielilor de judecata, astfel ca, la finalul litigiului, sarcina suportarii cheltuielilor de judecata -inclusiv a celor privind taxele judiciare de timbru- revine persoanei care a cazut în pretenţii.

De asemenea, recurenţii susţin ca aplicarea art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, în interpretarea data de ÎCCJ prin Decizia nr. 55/2017, încalca principiul accesului liber la justiţie, principiul egalitaţii în faţa legii şi dreptul la un proces echitabil al pârâtului care este plasat pe o poziţie de inferioritate faţa de reclamant.

Din aceasta perspectiva, se impune o analiza a interesului procesual al recurenţilor-petenţi cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma cadrului procesual.

Acest interes procesual nu este justificat în cauza, întrucât autorii excepţiei de neconstituţionalitatea au calitatea de reclamanţi, iar motivele invocate în cuprinsul memoriului de recurs privesc o pretinsa încalcare a drepturilor pârâţilor.

Din aceste considerente, nu se verifica una dintre condiţiile de admisibilitate prevazute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca excepţia sa aiba legatura cu soluţionarea cauzei.

Condiţiile prevazute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dar analiza lor este graduala, astfel încât daca una dintre acestea nu este îndeplinita, instanţa va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

II.2 În ceea ce priveşte criticile referitoare la soluţia de respingere a sesizarii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, se reţin urmatoarele:

Potrivit art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, "în situaţia în care instanţa judecatoreasca învestita cu soluţionarea unei cai de atac ordinare sau extraordinare constata ca în fazele procesuale anterioare taxa judiciara de timbru nu a fost platita în cuantumul legal, va dispune obligarea parţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotarârii constituind titlu executoriu."

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenţii-petenţi au criticat faptul ca prin încheierea din 6 aprilie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civila a respins, ca inadmisibila, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, reţinând ca aceste dispoziţii nu ar fi aplicabile, neavând legatura cu soluţionarea cauzei.

Critica este fondata.

Instanţa de recurs a reţinut ca nu este îndeplinita condiţia de admisibilitate prevazuta de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 din perspectiva legaturii pe care dispoziţiile pretins a fi neconstituţionale trebuie sa o aiba cu soluţionarea cauzei, întrucât eventuale critici din perspectiva art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 ar fi putut fi formulate în cadrul cererii de reexaminare.

Înalta Curte reţine ca, în dosarul nr. x/2021, în fazele procesuale de fond şi apel, reclamanţii nu au achitat o taxa de timbru, apreciindu-se ca sunt scutiţi de la plata taxei judiciare de timbru.

În calea de atac extraordinara, instanţa de recurs a stabilit în sarcina recurenţilor-reclamanţi obligaţia de a achita taxa judiciara de timbru aferenta recursului, stabilind caracterul evaluabil al litigiului pendinte şi obligaţia corelativa a acestora de a o achita, în conformitate cu art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

În acest context, criticile din cuprinsul cererii de reexaminare au vizat modul de stabilire a taxelor de timbru aferente recursului, astfel cum au fost determinate de instanţa de recurs, sens în care recurenţii au apreciat ca, faţa de obiectul cauzei, cererea ar fi scutita de la plata taxei de timbru, aşa cum se statuase anterior de catre instanţele de fond.

Ca urmare a consacrarii caracterului evaluabil al litigiului dedus judecaţii şi a împrejurarii ca a fost stabilit cuantumul taxei judiciare datorate în calea de atac extraordinara, recurenţii susţin ca sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 referitor la îndatorirea instanţei de judecata de a statua cu privire la obligaţia de a plati cuantumul legal al taxei judiciare de timbru datorate pentru fazele procesuale anterioare.

Raport la condiţiile de admisibilitate prevazute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se reţine ca "legatura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textelor de lege criticate în cauza dedusa judecaţii, cât şi necesitatea invocarii excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii starii de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfacute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfaşurarea procesului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constata ca îndeplinita aceasta condiţie, ţinând cont de circumstanţele particulare ale cauzei, întrucât, în temeiul acestor dispoziţii, instanţa de recurs are prerogativa de a verifica şi de a statua cu privire la obligaţia recurenţilor-petenţi de a achita taxele judiciare de timbru pentru în fazele procesuale anterioare, iar dispozitivul hotarârii constituie titlu executoriu.

În acest sens, Înalta Curte observa şi prevederile art. 41 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit carora "în vederea executarii creanţelor având ca obiect taxa judiciara de timbru, instanţele judecatoreşti vor comunica de îndata hotarârea, care constituie titlu executoriu pentru plata taxei judiciare de timbru, catre organele prevazute la alin. (1) şi (2)."

Drept urmare, Înalta Curte va admite recursul declarat, iar, în temeiul art. 497 raportat la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va dispune casarea, în parte, a încheierii atacate şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Opinia Înaltei Curţi, exprimata conform cerinţei prevazute de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, este în sensul ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru este întemeiata, dispoziţiile legale a caror neconstituţionalitate s-a invocat fiind contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21 din Constituţie privind liberul acces la justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine ca obligaţia de plata a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplica deopotriva tuturor cetaţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natura, neexistând discriminari sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legala pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipata a acestor taxe (în unele cazuri pâna la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecatoreasca) este justificata, ca şi sancţiunea anularii acţiunii sau cererii, în caz de neplata a acestora (a se vedea, cu titlu exemplificativ, deciziile nr. 87 din 27 februarie 2003, nr. 155 din 17 martie 2005, nr. 925 din 18 octombrie 2007, nr. 1.306 din 2 decembrie 2008, nr. 808 din 19 mai 2009, nr. 390 din 13 aprilie 2010 sau nr. 569 din 3 mai 2011, nr. 387 din 9 mai 2005, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, nr. 873 din 23 decembrie 2008, nr. 428 din 23 iunie 2009, nr. 332 din 19 mai 2010 şi, respectiv, nr. 465 din 4 iulie 2011).

Potrivit art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, atunci când se constata ca, în fazele procesuale anterioare, taxa judiciara de timbru nu a fost platita în cuantumul legal, instanţa judecatoreasca învestita cu soluţionarea unei cai de atac ordinare sau extraordinare va dispune obligarea parţii care a cazut în pretenţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotarârii constituind titlu executoriu.

Pe cale de consecinţa, parţii, în sarcina careia a fost stabilita taxa judiciara conform art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, nu îi este recunoscut un mecanism de contestare a respectivei modalitaţii de stabilire a taxei de timbru direct printr-o hotarâre ce constituie titlu executoriu în situaţia în care în fazele procesuale anterioare nu a fost determinata o astfel de obligaţie.

Se poate considera ca textul de lege criticat instituie un tratament juridic discriminatoriu între justiţiabili în ceea ce priveşte contestarea ori acordarea de facilitaţi referitoare la plata taxei judiciare de timbru astfel stabilita, întrucât în ipoteza instituita de art. 38 din O.U.G. nr. 51/2013, achitarea taxei judiciare de timbru stabilita pentru fazele anterioare de catre partea cazuta în pretenţii este definitiva şi obligatorie.

În acest caz, legiuitorul nu a reglementat niciun mecanism legal, prin intermediul caruia sa poata fi contestat cuantumul taxei judiciare de timbru sau sa îi confere parţii posibilitatea de a apela la instituţia ajutorului public judiciar, consacrata în cuprinsul dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008, sub forma scutirii, reducerii sau eşalonarii de la plata taxelor judiciare de timbru, prevazuta de art. 6 lit. d) din actul normativ menţionat.

Având în vedere modalitatea de reglementare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciaza ca textul de lege criticat instituie un tratament juridic discriminatoriu între justiţiabili cu privire la mecanismele legale privind, pe de o parte contestarea cuantumului taxei judiciare de timbru datorate, în condiţiile în care nu se recunoaşte un drept la reexaminare în aceasta situaţie, iar, pe de alta parte, exercitarea dreptului de a obţine ajutor public judiciar, sub forma scutirii, reducerii sau eşalonarii de la plata taxelor judiciare datorate.

Referitor la exercitarea dreptului de acces la instanţa, Înalta Curte releva jurisprudenţa instanţei europene care a statuat ca dreptul de acces la instanţa trebuie sa fie "concret şi efectiv" [Bellet împotriva Franţei, pct. 38; Zubac împotriva Croaţiei (MC), pct. 76-79]. Efectivitatea dreptului de acces impune ca un individ "sa beneficieze de o posibilitate clara şi concreta de a contesta un act ce constituie o ingerinţa în drepturile sale" [ibidem, pct. 36; Nunes Dias împotriva Portugaliei (dec.)

Instanţele trebuie, în aplicarea normelor de procedura, sa evite un formalism excesiv, care ar aduce atingere caracterului echitabil al procedurilor şi o flexibilitate excesiva, care ar conduce la eliminarea condiţiilor procedurale stabilite de lege (Hasan Tunç şi alţii împotriva Turciei, pct. 32-33).

Dreptul de acces la o instanţa este afectat în însaşi esenţa sa, atunci când reglementarea acestuia înceteaza sa mai serveasca scopurilor de securitate juridice şi buna administrare a justiţiei şi constituie un obstacol care împiedica justiţiabilul sa solicite soluţionarea pe fond a litigiului de catre instanţa competenta [Zubac împotriva Croaţiei (MC), pct. 98].

Înalta Curte apreciaza ca respectarea dreptului de acces la justiţie consacrat prin art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, ar impune recunoaşterea unor mecanisme legale eficiente pentru justiţiabil, atunci când este obligat prin dispozitivul hotarârii la plata taxei judiciare pentru fazele procesuale anterioare, în condiţiile art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de petenţii D., B., F., A., prin reprezentant legal B., E. şi C. împotriva încheierii din 6 aprilie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civila, în dosarul nr. x/2021, va casa, în parte, încheierea recurata şi, pe fond, va admite cererea de sesizare formulata de petenţi, sens în care va dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi va menţine celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petenţii D., B., F., A., prin reprezentant legal B., E. şi C. împotriva încheierii din 6 aprilie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civila, în dosarul nr. x/2021.

Caseaza, în parte, încheierea recurata şi, pe fond, admite cererea de sesizare formulata de petenţi.

Dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.

Definitiva.

Pronunţata astazi, 15 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia parţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.