Land ownership scope dispute resolved by res judicata binding effect on final determinations of public property

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea – secţia civilă, la data de 28 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Universitatea din Oradea, Comuna Paleu, prin primar şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, să se constate că Statul Român este proprietar asupra suprafeţei de 4,59 ha, identificată prin tarlaua x parcela inclusă în nr. cadastral x înscris în CF x Paleu, în natură teren extravilan de 79.961 mp, diferenţa fiind proprietatea pârâtei Comuna Paleu şi să dispună efectuarea rectificărilor în CF. x Paleu.

La 24 februarie 2017, pârâta Comuna Paleu a formulat cerere reconvenţională, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvenţională S.C. A. S.R.L. şi cu pârâţii reconvenţionali Universitatea din Oradea şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, prin care a solicitat să se constate că Statul Român este proprietar asupra suprafeţei de 4,59 ha, identificată prin tarlaua x, parcelă inclusă în nr. cadastral x, înscris în CF x Paleu, în natură teren extravilan în suprafaţă de 79.961 mp, diferenţa fiind proprietatea pârâtei Comuna Paleu şi să dispună efectuarea rectificărilor în CF. x Paleu.

2. Hotărârile pronunţate în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 4599/2017 din 15 iunie 2017, Judecătoria Oradea – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu.

A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Universitatea Oradea şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, precum şi a cererii reconvenţionale formulate de pârâta reclamantă reconvenţională Comuna Paleu, prin Primar, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvenţională S.C. A. S.R.L. şi cu pârâţii reconvenţionali Universitatea din Oradea şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, în favoarea Tribunalului Bihor.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor – secţia I civilă, la data de 29 iunie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

Prin întâmpinarea formulată, pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor şi Universitatea din Oradea au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

Prin încheierea din şedinţa publică din data de 09 octombrie 2017, faţă de precizarea cererii de chemare în judecată, a fost introdus în cauză, în calitate de pârât Ministerul Educaţiei Naţionale.

Prin sentinţa civilă nr. 110/C/2019 din 10 iulie 2019, Tribunalul Bihor– secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâţii Universitatea din Oradea şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

A respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Universitatea din Oradea, Comuna Paleu şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă Comuna Paleu.

De asemenea, a respins, ca neîntemeiate, cererile reclamantei şi pârâtei-reclamante reconvenţionale de obligare a părţilor adverse la plata cheltuielilor de judecată.

3. Hotărârea pronunţată în apel:

Prin decizia civilă nr. 28/2020/Ap din 28 ianuarie 2020, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a admis apelurile declarate de apelanta-reclamantă A. S.R.L. şi apelanta-pârâtă Comuna Paleu, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Universitatea din Oradea, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Educaţiei Naţionale, împotriva deciziei civile nr. 110/C din 10 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2016, pe care a anulat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

4. Hotărârea pronunţată în recurs

Prin decizia nr. 550 din 18 martie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de pârâta Universitatea din Oradea împotriva deciziei nr. 28 din 28 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea – secţia I civilă, la data de 29 aprilie 2021, sub nr. x/2016*.

5. Hotărârea pronunţată în apel - rejudecare

Prin decizia civilă nr. 1059/2021-Ap din 19 octombrie 2021, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanta-reclamantă A. S.R.L. şi apelanta-pârâtă Comuna Paleu, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Universitatea din Oradea, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Educaţiei Naţionale, împotriva deciziei civile nr. 110/C din 10 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2016.

6. Cererile de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 1059/2021-Ap din 19 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâta Comuna Paleu, căi de atac cu a căror soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

6.1. Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, admiterea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 110/C/10.07.2019, pronunţată de Tribunalul Bihor, cu consecinţa anulării acestei hotărâri şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată.

În dezvoltarea recursului, după prezentarea istoricului litigiului, recurenta a arătat că intimata Universitatea Oradea a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat prin raportare la sentinţa civilă nr. 190/2014, pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia nr. 1207/A/2015 a Tribunalului Bihor, prin care s-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al Statului Român şi a dreptului de administrare al Universităţii din Oradea asupra imobilului identificat cu nr. cad. x Paleu în suprafaţă de 79.961 mp, la baza acestei întabulări stând sentinţa civilă nr. 14627/2011 a Judecătoriei Oradea în dosarul nr. x/2007, instanţa de fond reţinând puterea de lucru judecat cu privire la dreptul de proprietate al Statului Român asupra terenului, în raport cu hotărârile judecătoreşti menţionate.

În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a învederat că instanţa de apel a făcut o greşită apreciere a efectelor autorităţii de lucru judecat, având în vedere îndrumările instanţei de recurs, care a indicat că reţinerea puterii de lucru judecat se face ca urmare a analizării fondului pretenţiilor, deci în urma judecării pe fond a cauzei.

Astfel, recurenta a arătat că este greşită reţinerea instanţei de apel în sensul că "în considerentele sentinţei nr. 187/2010 a Curţii de Apel Oradea s-a reţinut faptul că din raportul de expertiză topografică întocmit în cauză, rezultă că lacul de acumulare din comuna Paleu cuprins în H.G. nr. 1973/16.11.2004 pct. 27 în Inventarul bunurilor din domeniul public al Comunei Paleu este amplasat pe nr. cad. x Paleu şi are o suprafaţă totală de 79.961 mp, iar parcela cu nr. x din tarlaua x este inclusă în nr. cadastral x Paleu", acesta nefiind înţelesul celor menţionate în raportul de expertiză.

Recurenta a solicitat coroborarea descrierii poziţiei 27 din H.G. cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză şi reconfirmat prin noua expertiză dispusă, deoarece descrierea poziţiei nr. 27 din H.G. înseamnă suprafaţa de 4,59 ha parcela x tarlaua x, iar nu suprafaţa de 79.961 mp cu nr. cad. x Paleu.

Prin sentinţa civilă nr. 14267/20.12.2011, pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2007, s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea Comunei Paleu asupra imobilului identificat prin nr. cad. x înscris în CF x Paleu, constatându-se că imobilul construcţii – baraj de acumulare şi staţie de pompare – este proprietatea publică a Statului Român, fiind transmis în administrarea Universităţii din Oradea.

Prin această hotărâre a fost respinsă cererea Universităţii din Oradea de a întabula dreptul de proprietate în favoarea Statului Român asupra imobilului cu nr. cadastral x, instanţa stabilind cu autoritate de lucru judecat faptul că prin actul normativ menţionat rezultă că "terenul din H.G. se afla în domeniul public al statului, iar reclamanta are un drept de administrare (...) asupra terenului aferent lacului de acumulare, respectiv tarlaua x parcela x (anexa 2).

Din această perspectivă, recurenta a arătat că, în raport cu sentinţa nr. 187/2010 a Curţii de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2008, obiectul litigiului a fost poz. 27 din H.G. nr. 1973/16.11.2004, respectiv suprafaţa 4,59 ha parcela x tarlaua x, iar nu suprafaţa de 79.961 mp cu nr. cad. x.

Astfel, instanţa de apel a reţinut greşit puterea de lucru judecat cu privire la întinderea dreptului de proprietate al Statului Român, deoarece prin sentinţa civilă nr. 14627/20.12.2011, pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2007, nu s-a stabilit întinderea dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la suprafaţa de 79.961 mp cu nr. cad. x, ci s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea Comunei Paleu asupra imobilului identificat cu nr. cad. x înscris în CF x Paleu, constându-se că imobilul construcţii – baraj de acumulare şi staţie de pompare – sunt proprietatea publică a Statului Român, fiind transmise în administrarea Universităţii din Craiova.

6.2. Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5-8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă Primăria Comunei Paleu a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la curtea de apel în vederea pronunţării asupra fondului cauzei; în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului pe care l-a declarat împotriva sentinţei civile nr. 110/C/10.07.2019 a Tribunalului Bihor, cu consecinţa admiterii cererii reconvenţionale, astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut puterea lucrului judecat în raport cu sentinţa nr. 187/CA/2010 a Curţii de Apel Oradea, prin care s-a constatat nelegală H.G. nr. 1973/2004, arătând că a fost proprietar tabular asupra terenului de 7,99 ha cu nr. cad. x Paleu, terenul făcând parte din domeniul privat al Comunei Paleu, iar prin sentinţa civilă nr. 14627/2011 a Judecătoriei Oradea s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea sa în CF x Paleu.

A mai arătat că terenul în litigiu face obiectul unui contract de concesiune încheiat cu reclamanta pe o perioadă de 25 ani, iar în conformitate cu art. 3 alin. (1) din H.G. 1087/10.09.2008 s-a dispus trecerea unor suprafeţe de teren, ce se aflau în domeniul public al Statului, din administrarea Agenţiei Domeniului Statului în administrarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării - Universitatea Oradea, identificându-se terenurile din H.G. nr. 1.087/2008, Anexa 2, poziţia F 9, Tarla nr. 265, Parcela 3474 cu o suprafaţă de 4,59 ha.

Potrivit sentinţei civile nr. 14627/2011 a Judecătoriei Oradea s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea Comunei Paleu nr. cad. x, constatându-se că imobilele construcţii, baraj de acumulare şi staţie de pompare sunt proprietatea publică a statului român şi transmise în administrarea Universităţii Oradea. Prin această hotărâre a fost respinsă cererea Universităţii Oradea de a întabula dreptul de proprietate în favoarea Statului Român pentru nr. cadastral x, arătându-se că imobilul se afla în domeniul public al statului, universitatea având un drept de administrare asupra acestuia.

S-a mai arătat că, după pronunţarea sentinţei civile nr. 14627/2011 a Judecătoriei Oradea, pârâtele şi-au întabulat dreptul de proprietate, respectiv administrare, asupra nr. cadastral x în suprafaţă totală de 7,99 ha, deşi, din înscrisurile doveditoare, prin H.G. nr. 1087/2008, Anexa 2, Statul Român a stabilit, în mod clar, întinderea dreptului său de proprietate şi a dreptului de administrare a Universităţii Oradea, ca fiind de 4,5 ha şi nu de 7,99 ha.

Concluzionând, recurenta-pârâtă a opinat că îi revine diferenţa de teren din totalul nr. cadastral x, respectiv suprafaţa de 3,93 ha, sens în care a solicitat admiterii cererii reconvenţionale astfel cum a fost formulată.

7. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Universitatea din Oradea a depus întâmpinare, la data de 28 ianuarie 2022, prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

8. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor, iar prin încheierea din 29 septembrie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi de pârâta Comuna Paleu împotriva deciziei civile nr. 1059/2021-A din data de 19 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia I civilă.

A stabilit termen de judecată în şedinţă publică, la data de 10 noiembrie 2022, ora 900, completul C10- noul C. proc. civ., cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. s-a susţinut, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., că instanţa de apel a făcut o greşită apreciere a efectelor autorităţii de lucru judecat, în raport şi de îndrumările instanţei de recurs, reţinându-se astfel eronat puterea de lucru judecat cu privire la întinderea dreptului de proprietate al statului român, deoarece prin sentinţa civilă nr. 14627/20.12.2011, pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2007, nu s-a stabilit întinderea dreptului de proprietate al statului român cu privire la suprafaţa de 79.961 mp cu nr. cad. x, ci s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea Comunei Paleu asupra imobilului identificat cu nr. cad. x înscris în CF x Paleu.

De asemenea, Înalta Curte constată că prin recursul declarat de recurenta-pârâtă Primăria Comunei Paleu invocă greşita valorificare în prezenta cauză a puterii de lucru judecat, recurenta susţinând aceleaşi aspecte anterior arătate referitoare la întinderea suprafeţei de teren care face obiectul dreptului de proprietate al statului român şi, implicit, al dreptului de administrare a Universităţii Oradea, întindere care, în opinia recurentei, ar fi trebuit să fie stabilită de instanţele de fond prin raportare la Anexa 2 din H.G. nr. 1087/2008, aceasta fiind în realitate de 4,5 ha şi nu de 7,99 ha.

Se mai susţine în acest sens că, deşi după pronunţarea sentinţei civile nr. 14627/2011 a Judecătoriei Oradea, statul şi Universitatea Oradea şi-au înscris dreptul de proprietate, respectiv, de administrare, asupra nr. cadastral x în suprafaţă totală de 7,99 ha, în realitate, există o diferenţă de teren din totalul nr. cadastral x, în suprafaţă de 3,93 ha, care i-ar aparţine cu titlu de proprietate recurentei-pârâte.

Răspunzând acestor critici similare vizând, în esenţă, maniera în care instanţa de apel, în rejudecare, a valorificat efectele lucrului judecat în cauza de faţă, prin prisma chestiunilor de drept tranşate prin decizia de casare, Înalta Curte constată că, conform celor statuate anterior prin hotărârea instanţei de recurs, este necesar în prezentul litigiu a se face distincţia dintre efectul negativ al autorităţii de lucru judecat ce are drept consecinţă respingerea cererii de chemare în judecată în temeiul acestei excepţii cu caracter peremptoriu şi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care se referă la imposibilitatea de a statua diferit asupra modului în care au fost deja dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi.

S-a avut deci în vedere de către instanţa de casare că hotărârea judecătorească, ca act al puterii publice şi rezultat al unei verificări jurisdicţionale realizate de instanţă, se bucură de autoritate de lucru judecat, iar nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilităţii raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă odată tranşată de instanţă să nu mai poată fi adusă înaintea judecăţii, iar, pe de altă parte, ca ceea ce a stabilit o primă instanţă să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanţe ulterioare.

Aceste principii au fost consacrate în doctrina şi jurisprudenţa anterioară adoptării Noului C. proc. civ. pe baza reglementării date prin dispoziţiile referitoare la prezumţia irefragabilă a lucrului judecat - art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2), art. 1201 din C. civ. de la 1864 cu referire la reglementarea excepţiei procesuale absolute cu acest obiect, prin art. 166 din C. proc. civ. de la 1865 (norme sub imperiul cărora au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti definitive ale căror efecte sunt în discuţie).

Noile dispoziţii procesual civile – art. 430 şi 431 C. proc. civ. – care reglementează instituţia autorităţii de lucru judecat au extins efectele lucrului judecat, prin consacrarea legislativă, atât a manifestării sale negative, cât şi a celei pozitive, aspect care, de altfel, a fost evocat pe larg prin decizia de casare mai sus evocată.

Prin urmare, instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri are obligaţia de a respecta chestiunile litigioase care au fost deja tranşate printr-o altă hotărâre, înzestrată cu putere de lucru judecat, situaţie în care nu mai poate face evaluări proprii asupra acestei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească şi pe care nu o poate ignora.

Raportându-se la aceste considerente de drept şi la textele legale incidente, respectiv la reperele jurisprudenţiale cu caracter obligatoriu anterior evocate, în ceea ce priveşte efectele hotărârilor judecătoreşti puse în discuţie de către ambii recurenţi, Înalta Curte constată că, în mod corect, faţă de obiectul pricinii deduse judecăţii, instanţa de apel a valorificat statuările definitive şi irevocabile din cadrul sentinţei civile nr. 14627/20.12.2011 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2007 .

În acest sens, în mod corect s-a reţinut că Judecătoria Oradea, pentru a dispune radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea com. Paleu asupra imobilului din CF x Paleu cu nr. cadastral x, constatându-se că imobilul construcţii – baraj de acumulare şi staţie de pompare – este proprietatea publică a Statului Român, a avut în vedere, la rândul său, considerentele sentinţei nr. 187/CA/2010 a Curţii de Apel Oradea prin care anterior s-a reţinut că, conform raportului de expertiză topografică întocmit în cauză, lacul de acumulare din comuna Paleu cuprins în H.G. nr. 1973/16.11.2004, pct. 27 din Inventarul bunurilor din domeniul public al Comunei Paleu, este amplasat pe nr. cad. x Paleu şi are o suprafaţă totală de 79.961 mp, iar parcela cu nr. x din tarlaua x este inclusă în nr. cadastral x Paleu.

În aceste condiţii, nu poate fi validată nici teza recurentei-reclamante în sensul că menţiunile raportului de expertiză trebuiau coroborate cu descrierea poziţiei nr. 27 din inventarul bunurilor din domeniul public al comunei, care ar viza suprafaţa de 4,59 ha, parcela x, tarlaua x, iar nu suprafaţa de 79.961 mp cu nr. cad. x Paleu.

Autoritatea de lucru judecat presupune ca, odată dezlegată irevocabil o chestiune litigioasă, aceasta să nu mai poată fi adusă în dezbaterea judiciară şi, cu atât mai puţin, să fie supusă unei dezlegări jurisdicţionale diferite şi, din această perspectivă, instanţa de apel în speţă a reţinut în mod judicios că, întrucât s-a stabilit prin hotărâri definitive şi irevocabile că imobilul cu nr. cadastral x Paleu, care potrivit copiei CF x Paleu are o suprafaţă de 79961 mp, nu constituie proprietatea Comunei Paleu, dreptul acestei unităţi administrativ-teritoriale asupra acestui imobil cu numărul cadastral menţionat nu mai poate fi supus unei alte analize în prezentul litigiu.

Întrucât interesează ordinea publică şi securitatea raporturilor juridice, autoritatea de lucru judecat ataşată unei hotărâri definitive nu poate fi contestată sau nesocotită, principiu respectat pe deplin de către instanţa de apel în speţă, astfel cum deja s-a reţinut, fiind valorificate ca atare în dezlegarea pe fond a pricinii deduse judecăţii statuările instanţelor care anterior s-au pronunţat irevocabil asupra întinderii drepturilor pretinse de părţile litigante.

Înalta Curte constată, totodată, din perspectiva respectării aceluiaşi principiu, că instanţa de apel a reţinut în mod judicios împrejurarea că şi considerentele deciziei civile nr. 1207/A/18.12.2015 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, pronunţată în litigiul având ca obiect plângerea împotriva încheierii de carte funciară, litigiu în urma căruia s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al statului şi a dreptului de administrare a Universităţii Oradea asupra terenului cu numărul cadastral x Paleu sprijină soluţia pronunţată în cauza respectivă şi, prin urmare, contrar apărărilor invocate de recurente, nu pot fi interpretate în sensul că ar înlătura puterea de lucru judecat în această pricină.

Astfel, trebuie remarcat că prin decizia de apel sus-menţionată s-a arătat că sentinţa civilă nr. 14627/2011 a Judecătoriei Oradea, irevocabilă prin încheierea civilă nr. 908/R/2012 a Tribunalului Bihor, este aptă de a produce înscrierea dreptului petentei în cartea funciară asupra cadastralului x, în condiţiile în care în litigiul în care s-a tranşat asupra fondului dreptului Judecătoria Oradea a dispus explicit radierea în întregime a dreptului comunei Paleu, "această unitate administrativ-teritorială pierzându-şi astfel irevocabil drepturile asupra întregului teren din care s-a constituit cadastralul".

Aşa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi de pârâta Primăria Comunei Paleu împotriva deciziei civile nr. 1059/2021-A din 19 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2023.