Civil revision of criminal judgment's civil liability: Applicable procedural code and appeal deadline determined by the original civil action's commencement.

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I.1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud – secţia I civilă, în data de 23 decembrie 2021, sub nr. x/2021, revizuenta A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 141 din 29 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud – secţia penală, în dosarul nr. x/2008, solicitând revizuirea în tot/parte a dispoziţiilor civile din sentinţa atacată.

În drept, revizuenta a invocat prevederile art. 322 alin. (1) pct. 4 şi pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865.

Intimaţii B. şi C. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.

Prin încheierea din 14 martie 2022, pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuenta A., invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea secţiei penale a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalul Bistriţa-Năsăud – secţia penală, în data de 28 aprilie 2022, sub nr. x/2021*.

Prin încheierea penală nr. 29/F/2022 din 19 mai 2022, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud – secţia penală, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a secţiei penale privind soluţionarea cererii de revizuire şi s-a dispus declinarea, în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a competenţei de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuenta A. împotriva sentinţei penale nr. 141/F/2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud pronunţată în dosarul nr. x/2008, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a trimis cauza Curţii de Apel Cluj, secţia penală, în vederea soluţionării acestuia.

Prin încheierea penală nr. 113/2022 din 17 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei vizând examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire formulate de revizuenta A., în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud – secţia I civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud – secţia I civilă, în data de 27 iunie 2022, sub nr. x/2021.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de revizuire

Prin sentinţa civilă nr. 2731/F/2022 din 15 decembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinţei penale nr. 141/F/2010, pronunţată de Tribunal Bistriţa-Năsăud – secţia penală, în dosarul nr. x/2008.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut, în esenţă, că revizuenta nu a depus la dosar, odată cu cererea de revizuire, vreun înscris doveditor ce ar fi fost reţinut de partea potrivnică sau care nu ar fi putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, înscris doveditor care să fie anterior datei pronunţării acelei hotărâri, ci, în cuprinsul cererii de revizuire, a făcut referire la anumite date comunicate prin email către avocatul revizuentei cu privire la situaţia creditelor avute de aceasta la D. S.A., iar din acel răspuns reieşea că la data de 26 noiembrie 2021, revizuenta nu mai datorează sume către banca indicată.

Aşa fiind, s-a constatat că în speţă nu s-a făcut dovada că exista vreun înscris doveditor reţinut de partea adversă, respectiv de banca ce avea calitatea de parte civilă, înscris care să fie anterior datei pronunţării sentinţei penale atacate şi din care să reiasă că revizuenta la momentul pronunţării sentinţei penale a cărei revizuire se cere nu datora suma de 21395,71 RON, la plata căreia aceasta a fost obligată în solidar în favoarea părţii vătămate D. S.A. Arad, Sucursala Bistriţa (fosta S.C. E.).

Tribunalul a mai arătat că nu poate atrage admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire nici motivul invocat de revizuentă prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cu care revizuirea este permisă în cazul condamnării definitive a judecătorului pentru o infracţiune privitoare la pricină. Sub acest aspect, s-a reţinut că în speţă revizuenta a invocat culpa gravă a magistratului F., care a pronunţat sentinţa a cărei revizuire se cere, pe motiv că nu a solicitat de la părţile civile situaţia la zi a debitului, caz în care ar fi comis infracţiunea prevăzută de art. 297 C. pen.

Tribunalul a constatat că, în speţă, revizuenta nu a depus la dosar dovezi din care să reiasă că ar fi formulat plângere penală împotriva judecătorului care a pronunţat hotărârea penală a cărei revizuire se cere şi că faţă de acel judecător s-ar fi dispus o soluţie de clasare/neurmărire penală sau vreo hotărâre dată de o instanţă penală care să fi constatat existenţa impedimentului legal în pronunţarea unei hotărâri de condamnare privind infracţiunea prevăzută de art. 297 C. pen. invocată de revizuentă. De asemenea, a ţinut cont de dezlegările obligatorii date prin decizia nr. 3/2017 a Î.C.C.J. invocată în susţinerea cererii de revizuire, decizie prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj şi, în interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 3 teza a doua din C. proc. civ. de la 1865, s-a stabilit că momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire de o lună îl constituie data la care partea a luat cunoştinţă, în orice mod, de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală. A mai reţinut instanţa că această dată nu poate depăşi intervalul de 3 ani de la data producerii împrejurărilor sus-menţionate.

Aşa fiind, tribunalul a reţinut că revizuenta nu a depus la dosar vreo ordonanţă, respectiv hotărâre penală, prin care să se constate existenţa impedimentului legal în pronunţarea unei hotărâri de condamnare a judecătorului care a pronunţat sentinţa a cărei revizuire se cere, situaţie în care şi acest motiv de revizuire este inadmisibil şi nu poate fi cercetat pe fondul cauzei direct de către instanţa civilă sesizată cu cererea de revizuire.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul, reţinând că nu sunt incidente nici unul dintre cazurile de revizuire invocate de către revizuentă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinţei penale nr. 141/F/2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud pronunţată în dosarul nr. x/2008, în ce priveşte modul de soluţionare a laturii civile.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuenta A..

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 125/A/2023 din 11 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă, a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de revizuenta A. împotriva sentinţei civile nr. 2731 din 15 decembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud – secţia I civilă, pe care a menţinut-o.

În motivare, această instanţă a reţinut că hotărârea atacată a fost comunicată revizuentei A. la data de 09.01.2023, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul de fond, iar cererea de apel a fost expediată prin poştă electronică şi înregistrată la Tribunalul Bistriţa Năsăud la data de 03.02.2023.

În cuprinsul dispozitivului sentinţei atacate s-a menţionat că aceasta este supusă căii de atac a apelului, care poate fi declarat în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, menţiune conformă cu art. 328 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, care prevede că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Or, în cuprinsul sentinţei penale nr. 141/2010, pronunţată în dosarul nr. x/2008 al Tribunalului Bistriţa Năsăud, s-a precizat că hotărârea este supusă căii de atac a apelului, care poate fi formulată în termen de 10 zile de la pronunţarea/comunicarea acesteia.

Prin urmare, instanţa de apel a apreciat că apelul declarat de revizuentă la data de 03.02.2023 a fost formulat cu depăşirea termenului prevăzut de lege, motiv pentru care l-a respins, ca tardiv.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuenta A..

4. Cererea de recurs

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 486 C. proc. civ., termenul de apel fiind cel de drept comun, respectiv de 30 zile.

Or, instanţa de apel, fără a pune în discuţia părţilor şi fără a indica temeiul legal, a apreciat că termenul de apel este cel de 10 zile.

A mai arătat că potrivit art. 452 alin. (2) C. proc. pen., în cazul revizuirii care priveşte latura civilă este aplicabil C. proc. civ. în vigoare, fiind deci aplicabil art. 468 C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

În 6 iunie 2023, intimaţii B. şi C. au depus întâmpinare, prin care au solicit respingerea recursului, ca inadmisibil, întrucât hotărârea atacată nu are deschisă calea de atac a recursului.

În 7 iunie 2023, intimata D. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esenţă, că în mod corect apelul a fost respins, ca tardiv, raportat la data comunicării hotărârii şi la data formulării cererii de revizuire, precum şi la faptul că sentinţa penală a cărei revizuire se cere pe latură civilă a fost dată cu "apel în termen de 10 zile de la pronunţarea/comunicarea acesteia".

În 14 iunie 2023, intimata G. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând că, în dispozitivul sentinţei pronunţate în revizuire şi atacate cu apel, instanţa a menţionat calea de atac a apelului şi termenul de declarare a căii de atac, respectiv 10 zile de la comunicarea hotărârii, menţiune conformă cu art. 328 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, potrivit cu care hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar în cuprinsul sentinţei penale nr. 141/2010 s-a precizat că hotărârea este supusă căii de atac a apelului, care poate fi formulată în termen de 10 zile de la pronunţarea/comunicarea acesteia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţii B. şi C., se constată următoarele:

În ceea ce priveşte calea de atac a recursului, se constată că dispoziţiile art. 328 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 prevăd că "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

În cauză, a fost formulată revizuire împotriva laturii civile din cuprinsul sentinţei penale nr. 141 din 29 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud – secţia penală, în dosarul nr. x/2008, prin care revizuenta a fost condamnată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1)-(3) şi (5) C. pen.

Dosarul penal a fost soluţionat în primă instanţă de tribunal, deoarece potrivit art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. de la 1968, "tribunalul judecă în primă instanţă infracţiunile prevăzute de C. pen. în art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. (3)-(5), art. 197 alin. (3), art. 211 alin. (3), art. 212 alin. (3), art. 215 alin. (5), art. 254, art. 255, art. 257, art. 266-270, art. 2791, art. 312 şi art. 317, precum şi infracţiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, muniţii sau materii explozive ori radioactive".

Sentinţa a avut deschisă calea de atac a apelului şi a recursului, întrucât potrivit art. 316 C. proc. pen. de la 1968, sentinţele pot fi atacate cu apel (fiind indicate expres situaţiile în care sentinţele nu au deschisă calea de atac a apelului, ceea ce nu este cazul în privinţa sentinţei penale a cărei revizuire se cere), iar potrivit art. 3851 lit. e) din acelaşi cod, pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate ca instanţe de apel de curţi de apel şi de Curtea Militară de Apel.

În acest context, cum sentinţa penală a cărei revizuire se cere a fost supusă apelului şi recursului, rezultă că şi hotărârea pronunţată în revizuire, respectiv sentinţa civilă nr. 2731 din 15 decembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, are deschisă calea de atac a apelului, dar şi a recursului, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ.

Apelul a fost soluţionat de Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă prin decizia civilă nr. 125/A/2023 din 11 aprilie 2023, astfel că recursul este, aşadar, admisibil, în speţă competenţa de soluţionare aparţinând Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţii B. şi C..

Examinând în continuare decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Printr-o primă critică, recurenta-revizuentă a susţinut că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. în vigoare, respectiv art. 468 din cod, care prevede că termenul de declarare a apelului este de 30 zile.

Critica este nefondată.

Cererea formulată de revizuentă în faţa primei instanţe o reprezintă o cerere de revizuire a laturii civile dintr-o hotărâre penală. La momentul soluţionării acţiunii penale căreia i s-a alăturat acţiunea civilă erau în vigoare dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865. Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (2) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., "revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit C. proc. civ..". Astfel, legiuitorul a stabilit doar instanţa competentă a soluţiona cererea de revizuire şi faptul că aceasta se soluţionează potrivit dispoziţiilor C. proc. civ.

Pentru stabilirea normelor C. proc. civ. aplicabile în speţă nu are relevanţă faptul că abia prin Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen. s-a stabilit competenţa instanţei civile de soluţionare a cererii de revizuire, ci trebuie avute în vedere dispoziţiile C. proc. civ. în vigoare la momentul soluţionării laturii civile. Aceasta deoarece revizuirea este o cale extraordinară de atac şi, potrivit dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Deci revizuirea dedusă judecăţii nu poate fi considerată ca fiind o nouă cerere de chemare în judecată formulată sub imperiul Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ci reprezintă o cale de atac formulată împotriva unei hotărâri pronunţate în cauză sub imperiul C. proc. civ. de la 1865.

Prin urmare, de vreme ce atât la momentul formulării acţiunii civile alăturate celei penale, cât şi la momentul pronunţării hotărârii penale prin care a fost soluţionată inclusiv acţiunea civilă, erau în vigoare dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, acest act normativ este cel care reglementează condiţiile de formulare a cererii de revizuire.

Practic, acţiunea civilă a început la momentul constituirii de parte civilă, în dosarul penal nr. x/2008 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, astfel că a existat un proces civil, chiar anterior cererii de revizuire, contrar celor susţinute de recurentă.

Aşadar, nu ne aflăm în prezenţa unei noi cereri de chemare în judecată, ci în prezenţa unei căi de atac, în privinţa căreia legiuitorul a stabilit fără echivoc dispoziţiile procedurale aplicabile. De altfel, şi dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nu constituie decât o reiterare a dispoziţiilor art. 25 din noul C. proc. civ. şi o explicitare sub aspectul momentului înregistrării acestora prin diferite modalităţi.

În acest context, se reţine că legea aplicabilă hotărârilor judecătoreşti este cea sub imperiul căreia a început procesul, aceeaşi lege fiind aplicabilă şi căilor de atac, calea de atac fiind un element al acţiunii. Geneza cererii de revizuire formulate de recurenta-revizuentă, respectiv dispoziţiile Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., dispoziţii care sunt de imediată aplicare, prezintă relevanţă şi în privinţa dispoziţiilor procedurale civile aplicabile în speţă. Dispoziţiile art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. fac trimitere expresă la dispoziţiile C. proc. civ., fără referire expresă la dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin urmare, aşa cum rezultă din cele prezentate, sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865. Mai mult, nu trebuie omis faptul că revizuenta însăşi a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile vechiul C. proc. civ., întrucât temeiul juridic al cererii de revizuire invocat de aceasta a fost reprezentat de dispoziţiile art. 322 pct. 4 şi pct. 5 din vechiul C. proc. civ., în baza cărora instanţa sesizată a soluţionat cererea de revizuire.

Având în vedere statuările relative la faptul că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte urmează a analiza criticile referitoare la soluţia Curţii de Apel Cluj cu privire la soluţia de tardivitate a apelului declarat de revizuentă, prin raportare la acest act normativ.

Contrar susţinerilor recurentei, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, potrivit cu care hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Totodată, art. 363 C. proc. pen. de la 1968 prevede că termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.

De altfel, în aplicarea acestor norme, în cuprinsul sentinţei penale nr. 141/2010, pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud în dosarul nr. x/2008, s-a precizat că hotărârea este supusă căii de atac a apelului, care poate fi formulată în termen de 10 zile de la pronunţarea/comunicarea acesteia.

În acelaşi sens, în dispozitivul sentinţei pronunţate asupra revizuirii s-a menţionat că aceasta este supusă apelului, în termen de 10 zile de la comunicare. Comunicarea hotărârii s-a efectuat către revizuentă în data de 09 ianuarie 2023 (potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul primei instanţe), iar cererea de apel a fost formulată în data de 03 februarie 2023, cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de lege şi indicat de instanţă în dispozitivul hotărârii apelate.

În consecinţă, contrar criticilor recurentei, soluţia dată de curtea de apel excepţiei de tardivitate a apelului este una legală, calea de atac fiind declarată cu nerespectarea termenului legal.

Printr-o altă critică recurenta a invocat împrejurarea că instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor termenul de declarare a căii de atac. Practic, implicit, recurenta a invocat încălcarea principiului contradictorialităţii, însă critica este nefondată în condiţiile în care din practicaua deciziei recurate reiese cu evidenţă că instanţa de apel a pus în discuţie excepţia tardivităţii declarării căii de atac, excepţie asupra căreia a pus concluzii reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, restul părţilor nefiind prezente la strigarea pricinii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că motivele de recurs, deşi se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, sunt nefondate în ansamblul lor, iar în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţii B. şi C..

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 125/A/2023 din 11 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2023.