Exclusive territorial jurisdiction of consumer domicile in low-value proceedings
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, assigning the case to the Roshiori de Vede Court, thereby rejecting the Slatina Court’s claim of competence and upholding the initial seisin despite procedural irregularities. The dispute arose from a low-value claim filed by a professional telecommunications provider against a consumer for unpaid service fees, where a territorial jurisdiction conflict emerged due to conflicting evidence regarding the consumer’s domicile. The decisive legal basis involved the exclusive territorial competence for consumer protection cases under Article 121 of the Code of Civil Procedure, which mandates filing at the consumer’s domicile, combined with the determination that the domicile in Teleorman (within Roshiori de Vede’s jurisdiction) was proven via identity documents and database records; notably, the court found that although the lower court raised the public-order competence exception after the first legally notified hearing in violation of Article 130(2), the substantive determination of the correct domicile prevailed in favor of the initially seized court.
Legislator headnote
AI generatedart. 121 C. proc. civ, art. 131 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 126 C. proc. civ, art. 1028 alin. (2) C. proc. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ; Exclusive territorial jurisdiction of consumer domicile in low-value proceedings: De asemenea, a mai reţinut că instanţa nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale la primul termen de judecată, astfel cum impun dispoziţiile art. 131 C. proc. civ., având în vedere că procedura de citare a fost legal îndeplinită, pe tot parcursul litigiului fiind citat pârâtul la adresa reieşită din DEPABD.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 13 iunie 2023
asupra conflictului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea cu valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Roşiori de Vede la data de 3 noiembrie 2022, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâtul la plata sumei de 704,67 RON, reprezentând debit principal, precum şi obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere de 2% pe zi.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 903 din 25 aprilie 2023, Judecătoria Roşiori de Vede a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.
A reţinut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 121 C. proc. civ., care instituie regula conform căreia cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului.
Instanţa a constatat că debitorul a încheiat, în calitate de consumator, contractul de furnizări servicii nr. x din data de 18.07.2019, iar, din documentele aflate la dosarul cauzei, rezultă că debitorul are, la data sesizării instanţei, domiciliul în comuna Movileni, jud. Olt, comună care se află în circumscripţia Judecătoriei Slatina.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2169 din 17 mai 2023, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii de valoare redusă în favoarea Judecătoriei Roşiori de Vede. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa competentă să soluţioneze conflictul.
S-a reţinut, în esenţă, că, potrivit actului de identitate şi a verificării în DEPABD, domiciliul pârâtului B. se află în jud. Teleorman, localitate situată în circumscripţia Judecătoriei Roşiori de Vede, judeţul Olt.
De asemenea, a mai reţinut că instanţa nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale la primul termen de judecată, astfel cum impun dispoziţiile art. 131 C. proc. civ., având în vedere că procedura de citare a fost legal îndeplinită, pe tot parcursul litigiului fiind citat pârâtul la adresa reieşită din DEPABD.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:
Cererea de chemare în judecată care a generat dezînvestirile reciproce ale instanţelor este o cerere de valoare redusă, ce are ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 704,67 RON, reprezentând debit principal, precum şi obligarea la plata penalităţilor de întârziere de 2% pe zi.
Prin urmare, raporturile juridice deduse judecăţii sunt acelea dintre un profesionist şi un consumator, creanţa reclamantei S.C. A. S.A. provenind din serviciile de telefonie oferite pârâtului şi neachitate de către acesta.
În acest context, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."
Alin. (2) al art. 126 C. proc. civ. statuează că, "În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă."
Totodată, art. 1028 alin. (2) C. proc. civ. prevede că în cererile de valoare redusă competenţa se stabileşte potrivit dreptului comun, iar potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict negativ nu se află în dezacord în ceea ce priveşte dispoziţiile legale care stabilesc competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului (consumatorul), ci cu locul unde se află situat acest domiciliu.
În acest sens, se constată că, deşi prin cererea de chemare în judecată reclamanta a indicat că pârâtul domiciliază în judeţul Olt, la dosarul cauzei a fost depusă o copie a cărţii de identitate a pârâtului, din care rezultă că domiciliul acestuia era, la data introducerii cererii de chemare în judecată (03.11.2022) în judeţul Teleorman.
Totodată, potrivit verificărilor efectuate de Judecătoria Slatina la Direcţia pentru Evidenţa Persoanei şi a Bazelor de Date, în scopul identificării corecte a domiciliului pârâtului, în vederea soluţionării excepţiei necompetenţei teritoriale, a rezultat că domiciliul activ al pârâtului începând cu data de 06 februarie 2014 se află în jud. Teleorman, iar la data de 03 noiembrie 2022 (data investirii instanţei cu prezenta cerere), pârâtul locuia la acest domiciliu.
Prin urmare, întrucât dovada domiciliului pârâtului s-a realizat potrivit legii, respectiv pe baza menţiunilor din cartea de identitate şi a relaţiilor solicitate de la Direcţia pentru Evidenţa Persoanei şi a Bazelor de Date, rezultând că pârâtul locuieşte în sat Dorobanţu, comuna Crângeni, localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Roşiori de Vede, aceasta este instanţa competentă în soluţionarea cauzei, în aplicarea dispoziţiilor legale incidente, respectiv art. 121 coroborat cu art. 126 alin. (2) C. proc. civ.
De asemenea, Înalta Curte mai reţine că, în cauză, dispoziţiile art. 121 C. proc. civ. instituie un caz de competenţă teritorială exclusivă, iar, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
Conform dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Or, în cauză, la Judecătoria Roşiori au existat două termene de judecată, la 06 februarie 2023 şi 25 aprilie 2023, excepţia necompetenţei teritoriale exclusive fiind invocată de către judecător la al doilea termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe, contrar dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ. sus-citate, peste termenul instituit de acest articol.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roşiori de Vede.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roşiori de Vede.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2023.