Succession partition: Jurisdiction determined by domicile in death certificate over actual place of residence
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by definitively assigning jurisdiction to the Barlad Court, overruling the Timisoara Court's earlier declination. The dispute concerned a petition to partition an estate opened upon the death of a decedent in 2004, where both courts admitted exceptions of territorial incompetence but disagreed on the determination of the decedent's last domicile. The High Court held that the competent court is determined by the last domicile as recorded in the death certificate, not by the place of actual residence or death, applying Article 954(2) of the Civil Code in conjunction with Article 118(1) of the Code of Civil Procedure. Consequently, the Court ordered that the Barlad Court is competent to hear the case because the death certificate listed the last domicile in Vasui County, while deeming the decedent's prior residence in Timis County irrelevant to jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 118 alin. (1) C. proc. civ, art. 118 C. proc. civ, art. 954 alin. (2) C. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Succession partition: Jurisdiction determined by domicile in death certificate over actual place of residence: În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 699,700 şi urm., art. 669 şi urm. C. civ. de la 1864.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 13 iunie 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad sub numărul x/2022 din data de 27 iunie 2022, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., dezbaterea succesiunii defunctei D., decedată la data de 13 iunie 2004, cu ultimul domiciliu în judeţul Vaslui, stabilirea moştenitorilor, stabilirea masei succesorale, stabilirea cotelor succesorale şi ieşirea din indiviziune.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 699,700 şi urm., art. 669 şi urm. C. civ. de la 1864.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 78/2023 din 18 ianuarie 2023, Judecătoria Bârlad a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.
A reţinut că ultimul domiciliu al defunctei corespunde ultimei locuinţe efective a acesteia, indiferent daca a fost sau nu înscris în actul de identitate.
A mai relevat că menţiunile din certificatului de deces emis al defunctei D., decedată la data de 13.06.2004 arată că acesta e înregistrat în comuna Sînmihaiu Român, precum şi locul decesului - comuna Sînmihaiu Român, judeţul Timiş. A ţinut cont, de asemenea, şi de precizările făcute de părţile prezente la termenul din data de 07.12.2022, din care a rezultat fără tăgadă că ultimul domiciliu al defunctei a fost în comuna Sînmihaiu Român, judeţul Timiş şi a conchis că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Timişoara.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 11401 din 15 mai 2023 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Bârlad; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
A apreciat că, în cauză, potrivit certificatului de deces seria x nr. x, numita D. a decedat la data de 13.06.2004, ultimul domiciliu fiind în localitatea Epureni, judeţul Vaslui.
A arătat că, din perspectiva prevederilor art. 118 C. proc. civ., sunt relevante dispoziţiile art. 954 alin. (2) C. civ., potrivit cărora moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, iar dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.
A mai precizat că faptul că, anterior decesului, defuncta a locuit fără forme legale, o perioadă de timp în comuna Sînmihaiu Român, judeţul Timiş nu are nicio relevanţă asupra stabilirii instanţei competente, ceea ce interesează fiind locul de domiciliu menţionat în certificatul de deces, iar nu locul decesului.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:
Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea de dezbatere a succesiunii şi partaj succesoral privind bunurile ce constituie masa succesorală rămasă de pe urma defunctei D..
În litigiul pendinte, ambele instanţe aflate în conflict au stabilit că sunt incidente dispoziţiile art. 118 C. proc. civ., însă au interpretat noţiunea "cel din urmă domiciliu" în mod diferit.
Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ., în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: [...] 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia [...]."
Pentru stabilirea instanţei competente din perspectiva prevederilor art. 118 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că sunt relevante dispoziţiile art. 954 alin. (2) C. civ., potrivit cărora "Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă."
Cum, în cauză, obiectul acţiunii îl constituie solicitarea de sistare a stării de indiviziune în raport de defuncta D., decedată la 13 iunie 2004, interesează astfel ultimul domiciliu pe care l-a avut aceasta.
În cauza dedusă judecăţii, din certificatul de deces seria x nr. x aflat la dosarul Judecătoriei Bârlad reiese că ultimul domiciliu al defunctei D. a fost în localitatea Epureni, judeţul Vaslui, în raport cu acesta urmând a se stabili competenţa instanţei.
Localitatea Epureni, situată în judeţul Vaslui, se află în circumscripţia Judecătoriei Bârlad.
Împrejurarea că, anterior decesului, defuncta a locuit o perioadă de timp în comuna Sînmihaiu Român, judeţul Timiş nu are nicio relevanţă asupra stabilirii instanţei competente, în analiza căreia interesează locul de domiciliu, iar nu locul decesului, câtă vreme ceea ce este relevant în determinarea competenţei este ultimul domiciliu al defunctei, care se stabileşte conform art. 954 alin. (2) C. civ.
Faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2023.