Territorial jurisdiction for recognition of foreign divorce decree where administrative refusal lacks legal character under Article 1099 of Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2023

asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Tribunalului Constanţa, petentul A., în contradictoriu cu intimata B., a solicitat recunoaşterea pe teritoriul României a efectelor sentinţei de divorţ nr. x, pronunţată de Curtea Superioară - Provincia Quebec, Districtul Montreal, Canada.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3177 din 21 octombrie 2022, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut, în esenţă, că nu se poate pune problema recunoaşterii unei hotărâri în raport de o terţă persoană, părţi ale acestei proceduri fiind exclusiv părţile din hotărârea a cărei recunoaştere se solicită, acesta fiind şi sensul sintagmei "cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine" din cuprinsul art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. - cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine.

S-a reţinut că alin. (2) al aceluiaşi text de lege prevede că, în cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

2.2. Învestit cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 128 din 08 februarie 2023, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că reclamantul a precizat în mod expres că Serviciul de Paşapoarte Constanţa i-a refuzat eliberarea cărţii de identitate mai înainte de a fi recunoscută hotărârea străină prin care s-a dispus divorţul. Ca atare, competenţa teritorială a instanţei se determină prin raportare la sediul autorităţii care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine în condiţiile art. 1098 alin. (1) C. proc. civ. şi care, în speţă, se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Constanţa.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict de competenţă îl constituie acţiunea prin care petentul A., în contradictoriu cu intimata B., a solicitat recunoaşterea pe teritoriul României a efectelor sentinţei de divorţ nr. x, pronunţată de Curtea Superioară - Provincia Quebec, Districtul Montreal, Canada.

Ambele instanţe aflate în conflict au reţinut în motivarea soluţiei de declinare dispoziţiile art. 1099 C. proc. civ., care prevede: "(1) Cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti".

Aceste dispoziţii sunt cuprinse în Titlul III din C. proc. civ., intitulat "Eficacitatea hotărârilor străine", în care, la art. 1094 se prevede: "În sensul prezentului titlu, termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicţie contencioasă sau necontencioasă ale instanţelor judecătoreşti, cele notariale sau ale oricăror autorităţi competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene."

Rezultă astfel, că aceste dispoziţii se referă la statele nemembre ale Uniunii Europene, cum este şi cazul de faţă, sentinţa de divorţ fiind emisă de o instanţă judecătorească din Canada.

Înalta Curte reţine că recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine este reglementată prin dispoziţiile art. 1095-1102 C. proc. civ., în acest demers procesual având calitate procesuală activă pentru recunoaşterea hotărârii străine partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere în România se solicită, scopul pentru care se solicită recunoaşterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art. 1096 C. proc. civ., şi anume de a beneficia de autoritatea de lucru judecat.

În cauză nu este relevant pentru determinarea competenţei refuzul recunoaşterii hotărârii străine de către Serviciul de Paşapoarte Constanţa, întrucât conduita acestei autorităţi nu echivalează cu noţiunea legală de refuz al recunoaşterii, ci cu o îndrumare a părţii să urmeze paşii legali în vederea recunoaşterii hotărârii străine pe teritoriul României, potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate.

Astfel, neexistând nicio persoană care să fi refuzat efectiv recunoaşterea hotărârii, devin incidente dispoziţiile alin. (2) al art. 1099 C. proc. civ., care prevăd că, în cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

Având în vedere aspectele sus-menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2023.